Lumina vine si mai de la rasarit

Au trecut alegerile de la americani, iar pe la noi stia si ultimul taximetrist, de la radio FM, ca impotriva lui Obama a candidat unu’ Mitica, Romica, sau asa ceva. In acelasi timp, a inceput un congres al partidului comunist chinez unde urma sa fie desemnat conducatorul celei mai mari natiuni din lume pentru urmatorul deceniu, daca nu pentru mai mult. Dar despre alde Jintao n-a auzit prea multa lume…

America a mai dovedit o data cat de avansata e din punct de vedere tehnologic si cat de repede poate progresa. Orice mamaie octogenara din SUA nu doar ca a putut vota pe un touchscreen, dar a si stiut ce-i ala si cum se foloseste. La noi, pana nu s-o putea pupa o icoana pe ecranul ala tactil, nicio sansa. Cu trei randuri de alegeri in urma, cand s-a ales prima oara Bush juniorul, s-a putut ciordi si la americani,  cu buletine perforate si s-au numarat in paralelel gaurelele din cotor cu confetti cazute din capsator. Intre timp, s-a ajuns la un nou nivel. Noi inca mai caram buletinele de vot cu sacul, de la urma la BEJ si BEC.

Insa cand progresului i se opun banii, in loc sa-l ajute, lucrurile se schimba dramatic.

Incredibil, exista un domeniu vital unde progresului i se opun bani grei, chiar in maretele State Unite ale Americii. E vorba despre energie. Realesului presedinte-laureat Nobel pentru pace i-au atras atentia inclusiv laureati Nobel pentru economie ca America pierde cursa pentru tehnologiile de producere a energiei regenerabile in fata Chinei. Sistemul politic american e inca puternic controlat de marile fluxuri de bani, iar petrolul inca genereaza astfel de fluxuri. Ca urmare, sprijinul guvernamental si legislativ pentru cercetarea necesara si pentru stimularea economica unor tehnologii mai avansate, de exemplu in domeniul energiei solare, este cu totul insuficient.

Intre timp, China isi foloseste ca pe un atu decizia centralizata si atrage de cativa ani inclusiv creativitatea unor cercetatori americani in domeniu. Deja se pare ca harnicii imitatori, cum ne-am obisnuit sa-i credem, dispun de un avans pe baza de inovatie intr-un domeniu care le poate asigura un atu formidabil. Daca Soarele va fi pus mai eficient la treaba in Asia, in viitorul previzibil, atunci lumina ne va veni de la Rasarit – doar ca un pic mai de la Est decat se asteptau laudatorii Sovietelor. Americanii (si altii la fel de presupus bogati si dezvoltati) s-ar putea pomeni ca platesc Chinei, cu bani grei, mai mult decat bumbacarie si pantofi sport si anume brevete pentru tehnologii noi.

Degeaba ai deserturi unde din 365 de zile pe an, e senin vreo 400. Astea se gasesc si in SUA, si in China deopotriva. Dar, daca americanii nu gasesc o subventie ici si o scutire de impozite dincolo, chinezii pot face in orice clipa mult mai mult decat atat. Sa spunem ca pentru o purificare avansata a cine stie carui material silicios pentru vreo supercelula solara e nevoie de un superutilaj de mii de tone, care nu poate fi produs decat la mii de kilometri de locul unde e necesar. Va fi de ajuns un ordin de la Partid si autostrada perfect dreapta necesara va fi gata cu doua saptamani inainte de plan.

Cum spuneam, in America exista minti luminate care au constientizat de mult realitatile astea si au cerut politicienilor, cu orice ocazie, sa ia masuri corespunzatoare. Argumentele economice sunt aproape de prisos – si inca n-am mentionat si argumentele umane, puternica dorinta de revansa a chinezilor, care simt ca de 200 de ani sunt desconsiderati si ca multa vreme au ramas in urma Occidentului tocmai fiindca Occidentul avea la un moment dat un avans militar, pe care l-a transformat in zabala si in sa.

S-au dus insa vremurile acelea, iar acum pe planeta un om din cinci e chinez. Eu nu sunt, cititorule, si daca nici tu nu esti, nici doamna… uita-te bine la ala micu’. Daca nu stai prin Colentina si n-ai niciun vecin venit de dincolo de Marele Zid, atunci poate nici copilul nu e chinez. Insa cand va fi mare, s-ar putea sa doreasca sa fi fost.

Marius Hosu