O demisie mai dura decat un verdict

Zilele trecute, un consilier al ministrului economiei si-a dat demisia. Intamplator, consilierul cu pricina nu face parte din cohorta de vreo alti 15 consilieri pe care noul ministru Bode i-a instalat in cladirea din Calea Victoriei, cu ceasul renovat de Varujan Vosganian, ca semn al demararii reformei in respectiva institutie.

Stirea a trecut neobservata, mai ales ca la scurt timp Ministerul Economiei urma sa aprobe noua lege a energiei electrice si odata cu ea procesul de liberalizare a preturilor, cu impact direct asupra consumatorilor. Ei si, ce mare scofala, veti spune, ca un consilier si-a dat demisia, la nici trei saptamani dupa numirea in aceasta functie?

Pentru cine cunoaste insa pe respectivul consilier, mai bine zis activitatea lui intr-un domeniu economic extrem de sensibil pentru Romania, adica sectorul gazelor naturale, e mai mult decat o scofala.

Nu e problema noastra sa-i ridicam osanale consilierului demisionar, Dumitru Chisalita Si-a dovedit singur calitatile de manager si de specialist in domeniul gazelor, lucru recunoscut mai ales de breasla sa. Nu si de sefii sai ierarhici insa, respectiv ultimii doi ministri ai economiei.

Ion Ariton, predecesorul lui Lucian Bode, a incercat sa-l demita pe domnul Chisalita din functia de presedinte al Consiliului de Administratie de la Romgaz, numai ca s-a lovit de refuzul celorlalti membri din CA, inclusiv a celor ce reprezentau Ministerul Economiei. Si atunci, s-a gasit formula numirii lui Dumitru Chisalita in functia de consilier, urmand ca mazilirea sa vina de la sine si fara prea mult tam tam, ulterior. Si a venit, dupa principiul “cine nu-i cu noi e impotriva noastra”

„In urma cu cateva saptamani, am ales sa merg la Ministerul Economiei in interesul Romgaz si al sectorului gazier, sperand sa determin realizarea unei Strategii de Securitate Energetica a Romaniei. Ma retrag acum, ca urmare a lipsei de dialog fata de elaborarea unei astfel de strategii care sa tina seama de realitatile societatii noastre. In acelasi timp, lipsa delimitarilor intereselor nationale fata de alte interese in interiorul institutilor de stat ca si abordarile populiste specifice unui an electoral mi-au usurat decizia”, a spus consilierul demisionar.

Desigur, daca domnul ministru Lucian Bode ar exploda de profesionalism, sau daca ceilalti consilieri numiti pe banda rulanta i-ar compensa lipsurile specifice unei asemena functii, am zice ca nu-i nici o tragedie. Cu o floare nu se face primavara, nu-i asa?

Marea problema a Ministerului Economiei rezida insa in faptul ca, tocmai acum, are de dat niste raspunsuri transante unor probleme nerezolvate de-a lungul anilor.

De la aplicarea Directivelor europene pe energie si pana la privatizarea sau vanzarea unor pachete de actiuni de la companiile aflate in subordine, toate cad pe capul domnului Bode. Care, se pricepe, nu se pricepe, isi permite insa sa inlature specialistii. Caci, demisia domnului Chisalita nu este ceea ce pare, adica un act unilateral, ci mai curand un act fortat din partea celor pe care-i incomoda.

Nu intamplator, demisia a fost salutata cu entuziasm de catre domnul ministru, care tocmai avea pe teava numirea altor doi consilieri, din gasca de partid, ce nu puteau fi numiti insa pana nu se mai elibera un loc. Si iata ca, tot raul spre bine, locul s-a eliberat.

Nici nu mai prea conteaza cine vine la rand cu demisia sau cu datul afara din Ministerul Economiei, atata vreme cat specialistii din aceasta institutie au devenit de multa vreme o raritate. Domnul ministru, numit politic, nu are insa treaba cu aceasta problema. El are nevoie de executanti, care, Doamne fereste, sa nu fie cumva mai priceputi decat el. Dar oare, domnul Lucian Bode se pricepe la ceva ?

In acest context, a vorbi despre o noua strategie energetica, despre interesul national sau despre rolul strategic al sectorului energetic pentru viitorul acestei tari devine “populism”, cum se exprima fostul consilier Dumitru Chisalita.