A apărut moda ”stocării” de energie (dar cu prosumatorii ce aveți?)

O analiză sumară a situației actuale a productiei si consumului de energie electrică în România în contextul unui proiect de  Strategie Energetică ce nu abordează nimic din cele de mai jos.

In ultimele aproximativ 2 săptămîni, au vuit ziarele, emisiunile TV, sedințe prin Ministere și analize ale diferiților experți, cu diferite grade de expertiză si toate au culminat cu declarația publică a Prim Ministrului Ciolacu, ca un corolar al tuturor celorlalți: ne trebuie stocare, de ce nu ne-am gîndit la asta ?

(NA. nici Strategia Energetica nu s-a gindit la asta dar și asta îmi amintește de această zicere:

 “People only accept change when they are faced with necessity, and only recognise necessity when a crisis is upon them” Jean Monnet – French economist and diplomat

Sa analizăm la rece, pe vremea asta caldă, datele seci, de pe site-ul Transelectrica, numai la Sem.I/2024, perioada care a stîrnit atîta agitație (oarecum pe bună dreptate) în România.

Analiza trebuie făcută cu instrumentele si metodele clasice specifice industriei – analiza productiei si a consumului, ca să ințelegem cum stăm și mai ales ce se poate întîmpla în viitor, astfel:

Pentru oricine care se uită la aceasta fotografie, fără să fie mare specialist, poate să-și dea seama ca aria de deasupra Consumului este exces (deci se exportă Energie eoliana si solara), iar ceea ce este sub Consum (o mare pată albă – este deficit, deci se importă). Suprafețele respective, ”la ochi” sunt puțin dezechilibrate, in sensul că importurile sunt ceva mai mari decit exporturile (cam 2000 h exportăm si cca 2400 h importăm, sigur, cu cantitațile orare MW, aferente).

Tot ”la ochi”, oricine poate observa, tot așa, ca nespecialist, ca pentru acoperirea ”petei albe”, este necesara o capacitate ”in bandă” de min.  4000 MW.  Dacă le-am avea, sau ar trebui să la avem ăn viitor, se poate imagina ușor că totul ”se translatează” de jos in sus, ca la un joc puzzle de copii, iar toate eolienele si solarele existente, ar fi arhisuficiente pentru România ! (solare ar trebui admise numai pentru Prosumatori).

Cineva trebuie să se intrebe ”strategic” : Ce fel de capacități ”in bandă” ne trebuie și cîte ?…în condițiile în care se presupune că petele gri si galbene  (carbunele si gazul) trebuie să dispară ? dacă intr-adevăr vrem decarbonizarea sectorului. Cu ce le înlocuim ?

Acestea ar fi:

• Stocare CHEAP: prioritatea #1 (revin mai jos asupra acestui proiect), probabil cel puțin cca 2000 MW
• Hidro (de terminat ce e inceput si adaugare de noi proiecte: minim 1000 MW
• Alti bio-combustibili avansați si tehnologiile aferente (România are resurse excedentare nefolosite în domeniu si poate acoperi foarte ușor un necesar de 3000 MWe, total ”verzi” si ”in bandă”, la costuri minime (oricum suntem obligați la asta si prin Reg.UE 2023/1804)
• Biocombustibilii avansati, pot alimenta ciclurile combinate si ICE-urile pentru SACET-uri (1000 MW), nu neapărat Hidrogenul verde prin electroliză (foarte problematic că se și va întîmpla la scara prevazută). Hidrogenul verde se poate produce si altfel si mai economic decit prin electroliză !

Toate acestea sunt tehnologii cunoscute, resursele sunt in totalitate disponibile în România, iar dpdv al costurilor de investiții sunt foarte competitive, multă furnitură putind fi produsă in România dar noi noi nu le cunoaștem sau refuzăm să le cunoaștem.

Alte surse/tehnologii ”verzi si în bandă”, ar mai fi U-3/4 Cernavodă si SMR-uri (cu problemele de costuri aferente, timpi lungi de implementare cu riscurile aferente: intirzieri si depasiri de bugete, sau Doamne ferește, riscuri de performanță)

CONCLUZIA #1

Este evident că în condițiile actuale, prioritatea #1 este:

• inceperea imediată a proiectului de Stocare CHEAP (datorită duratei mari de realizare 5-7 ani)
• Inceperea imediată a identificarii constructiei de centrale ”in baza” ca cele identificate mai sus.

CONCLUZIA #2

Este evident ca proiectele de centrale eoliene si solare mari (dispecerizabile), trebuiesc aminate. Motivația este foarte simplă, numai privind Fig. 1 de mai sus, si analizind curba clasata a productiilor de energie eoliană si solară în 2024-sem.I,  astfel:

Rezulta foarte clar, ca indiferent de cit de multe capacități eoliene si solare vom instala azi, efectul asupra SEN pe termen mediu începe să fie din ce in ce mai dăunător, dezechilibrant, in lipsa stocarii de mari capacități la nivel TSO si mai ales, nu va acoperi necesarul de consum intern de electricitate. Deci, instalarea în continuare de capacități intermitente trebuie amînată. (nu mai vorbesc de contractele CfD care sunt nepotrivite și inutile). În fapt, se confirmă teoria cunoascută în lumea specialiștilor in sisteme energetice că o capacitate intermitentă dacă ajunge să se apropie la cca 30% din capacitatea disponibila/utilizabilă in sistem, atunci, stocarea este absolut necesară pentru a evita perturbații (de producție si de costuri/prețuri). La noi, intrucît in SEN ”se vede scăderea consumului” (datorită producției distribuite si prosumatorilor nedispecerizabili), problema stocarii se acutizează.

Altminteri, vom continua sa exportăm energie intermitenta din ce in ce mai multă si vom importa energie (gri) din ce in ce mai multa si mai scumpă.

Sa ”citim” mai în detaliu, ce s-a intimplat si mai ales de ce au crescut preturile la energie intr-o  perioadă de 5 zile, in 2024 (pentru a fi usor de inteles) cu discrepanțe mari la preturile PZU  ( de la ”0 la +2000 Lei/MW):

Ce ”citim” in cele de mai sus ?

1. Deficit de putere permanent, ceea ce ”ne lasă la mila pieței” (care evident, ”ne urmărește consumul” si ”ne arde” la virf de consum și ”ne mai lasă” la golul de consum”. Se observa foarte clar cvasi-similitudinea profilului de consum cu prețurile PZU). Se confirmă necesitatea capacităților ”in baza”
2. Se observă lipsa oricărei influențe reale a PV-urilor, atit cantitativ cit si temporal. De aici, se ridica întrebarea: ce aveți cu prosumatorii ? (problema separată de argumentat. Aceștia activează in DSO, iar TSO-Transelectrica, oricum ”nu-i vede” ci doar ”ii simte”, adică, scade ”consumul”/demand-ul)

• In cele de mai jos, apare o tendință, observ ca ”neobservată” de nimeni, și anume ”schimbarea curbei de consum/comportamentului (vezi numai o perioada din 2024 si aceeasi perioada in 2022)

Iarăși nu trebuie să fim mari experți in energetică să observăm a schimbare fundamentală in profilul de consum al României, în numai 2 ani !. In aceasta vară, datorită temperaturilor ridicate / extreme, au apărut acele ”moțuri” de consum, care au determinat pe unii, să-i certe pe alții  că ”n-avem stocare” deși, nu sunt convins ca se și înțelege despre ce e vorba.

În continuare însă, în lumea energeticii, există prostul obicei de a evalua reziliența sistemului și ”pe partea cealaltă”, adică, ce s-ar putea întîmpla ca aceleași fenomene extreme, să se intimple pe durata a cca 2 luni, la iarna viitoare, în care să avem cca. -15 C noaptea si -5 C ziua !? (Nu numai ca n-aș vrea să simulez asta, dar nici măcar să mă gindesc la asta !…voi lăsa alți specialiști in energetica să ne spuna cum va fi…în special prețurile din ”piața integrată a energiei”…la care multi, mult prea multi, se referă nonșalant, ”că putem avea importuri”, să mărim interconexiunile ”în piață”, etc….cam ca la NATO…daca suntem integrați, nu mai facem armată…așa si în energie, dacă suntem integrați, nu mai construim capacități ci interconexiuni !….FUNDAMENTAL GREȘIT !)

Noi, ca mai vechi practicieni din energetică, intotdeuna ne-am ghidat si am confirmat mereu fără dubiu, valabilitatea legilor lui Murphy, care intotdeuna au fost Legea III- a, invățată de noi, după cele II ale Termodinamicii. Sigur, s-ar putea sa nu avem -15 C…dar dacă am avea ?!…se pot produce si răscoale,revolutii, demisii, mișcări sociale, etc.  din aceste cauze, dacă nu suntem prevăzători si planificatori (buni !)…intr-un cuvint, un instrument bun, ideal,  pentru destabilizarea unui stat, intr-un război hybrid ! (acoperirea necesităților proprii, cu resursele proprii trebuie sa fie obiectivul politic primordial al statului...exact ce cere dl. Ciolacu si ANRE ca fiecare casă (prosumator) să-și instaleze propriile baterii, pentru consumul propriu, nu-i așa !?…de ce nu aplică același concept și la nivel macro ?!)

DE CE STOCAREA TSO TARNIȚA-LĂPUȘTEȘTI (dar si altele asemenea) ESTE PRIORITATEA #1 ?

Am efectuat o simulare a funcționării potențiale a CHEAP Tarnița-Lăpuștești, exact pentru perioada caracterizată drept critică – semestrul I 2024, caraterizată prin:

• Deficit de putere in România, variabilitate mare ale RES, seceta, etc.
• Prețuri foarte volatile (variații mari…indiferent de cauze si aprpos, afirm că explicații de genul că nu stiu ce linie de 400 KV din Ungaria s-a defectat, nu știu ce reactor nuclear prin Slovacia e in revizie, etc., etc., pentru subsemnatul, cel puțin sunt ”povești de adormit copii”)
• Temperaturi excesive

Rezultatele si concluziile sunt următoarele, dupa ce au fost simulate, pe datele de mai sus (FIG.1), 2 scenarii: cel real, ceea ce s-a intimplat și un scenariu cu ”ce s-ar fi intimplat dacă am fi avut CHEAP Tarnița”

Cei mai mulți dintre noi ar trebuie să ințelegem esența Stocării TSO CHEAP, care fundamental, nu se referă neapărat la a face ceva cu energia cantitativă pe care o ai in exces si o folosești mai tirziu cînd ai deficit. Stocarea este primordial instrument de eficiență energetică (demand side management), să reducă costurile energiei și urmeaza mai degrabă criteriul eficienței financiare decit celei fizice (adică prețul dictează si nu cantitatea).

Dovada elocventa este faptul ca in aceste 6 luni in care România a avut deficit de putere, cu un CHEAP ”în dotare”, s-ar fi realizat performanțe foarte bune de inversare a preturilor!

Mai mult: s-a efectuat o simulare pe perioada din Fig.3 (cind România a fost importator net de energie), iar rezultatele ar fi fost potențial si mai bune (!) decit pentru intreaga perioada de 6 luni.

Să ne uităm puțin si la aspectul cantitativ (MWh):

CONCLUZIA #3

Se observa ca importurile si exporturile sunt cam la fel fara CHEP (adica așa cum a fost real), insă cu un CHEAP ipotetic, importurile sunt ceva mai mari (evident, avem deficit) iar exporturile ceva mai mici, dar toate astea se întîmplă în mod ”inteligent” (cumpărăm ce ne trebuie  cind e mai ieftin și vindem din ce avem cînd e mai scump)

Toate cel de mai sus se traduc, financiar, intr-o reducere de cost de sistem de cca. 80 mill.EUR/6 luni, in scenariul cu CHEAP, numai din jocul import/export în piață.(nu am luat in calcul o multime de alte beneficii pentru SEN)

Interesant este, că daca am fi avut o capacitate dublă de stocare, in aceleasi conditii, reducerea de costuri ar fi fost de peste 160 mill. EUR/6 luni…de ce ?…pentru că avem deficit de putere !

CONCLUZIA #4

Cele de mai sus de la #3, ne pot duce la o intrebare foarte interesantă și utilă (alte state o fac deja): nu cumva România, care are potențial (nevalorificat de cca 6-8000 MW CHEAP) condiții geografice si de relief ideale, să construiasca mult mai mult peste singularul proiect Tarnița și să se transforme intr-un ”jucator” important in stocare pe piața S-E EU ? Austria, la un consum aproximativ la fel cu al României, are capacitîți de stocare CHEAP de cca. 6000 MW, și mai construiesc !…de ce oare ?  (obiectivul ”ascuns” este ca am ”putem trăi” foarte bine din ”trading”, fără să construim atît de multe capacități de producție !?…cum fac cei din tradingul agricol – au mari depozite de stocare cereale si cumpara/vind ”cind trebuie”, ei neproducind nimic). De ce ar face România asta ? pentru că ar putea, avind potențial mare comparativ cu vecinii….si pentru inclusiv UE și piața electricității din UE cer asta !, iar o mărire a capacității de interconexiune, peste 15% cit prevad Regulamentele UE,  de-abia acum ar fi justificată ! În ultima vreme s-au ”deșteptat” si grecii (care construiesc o CHEP de 800 MW) si sîrbii.

In final: ce aveti cu prosumatorii ?…de ce trebuie ei să instaleze baterii (electrice) ?

Din ce știu, prosumatorul este acel consumator residential care iși produce singur energia, să zicem prin niște PV-uri instalate pe acoperiș. Cum acoperisurile nu pot produce mai mult de 3-5 KWe si cum Distribuitorul local LA CONTRACTARE, cere consumatorului sa indice toti consumatorii de electricitate din casa, ar rezulta ca i se va aloca o putere ca si cum ar fi in functiune toti consumatorii, sa zicem 8-10 Kwe. Deci, avind, sa zicem contractata o putere de 8 Kwe, care este problema ca energia, in loc sa treaca de la dreapta la stingsa cu 8 KWe, merge uneori de la stinga a dreapta cu 5 KW ? (faci balanța lunara si vezi ce rămine).

Iar intr-o zona de distributie, nu stiu daca 30% din consumatori au PV-uri pe case (și chiar dac-ar avea ?!), deci:

CARE ESTE ROSTUL STOCARII LA PROSUMATOR ?

CE AVETI CU PROSUMATORII ?