Să înțelegem realismul și realitatea folosirii hidrogenului în România pentru decarbonare
Motto: ”Economics is the science of scarce resources”
Lionel Robbins, British economist
Introducere
Pornind de la esența motto-ului introductiv, să ințelegem utilitatea si prioritățile folosirii resurselor energetice de care România nu duce lipsă, in contextul Energy Economics – știința utilizării resurselor energetice limitate.
În ultimul an și în special în ultima vreme, o avalanșă de reglementări (dinspre Bruxelles și mai nou și dinspre Parlamentul României), proiecte, idei, analize, proiecte pilot cu popularizări mai ceva ca la Hollywood, dezbateri mai mult sau mai putin științifice despre rolul vital pe care urmează să-l ocupe Hidrogenul în viitorul nostru cotidian întru decarbonarea vieții noastre, au inundat media, literatura, cu nenumărate dezbateri si conferințe.
Hidrogenul pare a fi devenit un ”hype” (engl. = publicitate agresivă), sau un ”drog” (engl.=aproximativ același înțeles de drog), dacă nu chiar o nouă ideologie in energetică, parînd să concureze chiar cu visul omenirii – fuziunea nucleară .
Lăsînd la o parte toate acestea, să pornim de la elementele fundamentale ale problemei hidrogenului, să ințelegem ce este, la ce e bun si mai ales, la ce ne-ar folosi in primul rînd nouă romănilor, măcar pe termen scurt/mediu, înaintea altor priorități economice locale stringente.
Începem cu ce nu este Hidrogenul:
- hidrogenul nu este un element liber in natură, deci, nu are caracteristicile unui combustibil (natural) care poate fi colectat si folosit direct in scopuri energetice;
- hidrogenul, nefiind (direct) un combustibil, el trebuie ”fabricat” și, ca pentru orice proces de fabricație, este necesară o instalație (electrolizorul), materie primă (apă curată) și, nu în ultimul rînd, energie (de asemenea – curată și multă, chiar foarte multă energie curată. NA -vom reveni mai jos asupra noțiunii foarte importantă de energie curată).
- În ”producția” hidrogenului verde se realizează pierderi de energie semnificative !:
- 30-35% din energia verde folosita la electroliză este pierdută
- conversia H2 la amoniac induce alte pierderi de 15-25% si pregătirea pentru transportul hidrogenului si transportul insuși induc alte 10-12% pierderi
- utilizarea in pile d ecombustie (fuel cell-cea mai eficienta tehnologie) conduce la inca 40-45% pierderi energetice
- hidrogenul nu este ieftin. Balanțele de materiale si energie de mai sus, dacă nu măcar bunul simț, trebuie sa ne spună că vom avea un cost al ”produsului fabricat” (Hidrogenul) substantial (NA. Vom reveni mai jos asupra termenului foarte important substanțial) peste suma tuturor celor care au contribuit la fabricație cu pierderile ”legale” și inerente de randamente.
- Hidrogenul verde nu este un înlocuitor al combustibililor fosili ! (cum greșit se interpretează) în ciuda unor posibile aplicații specifice. Este doar o posibilă alternativă de decarbonare., care, trebuie foarte atent analizată atunci cind se stabilesc priorități si strategii. In foarte multe cazuri, electrificarea directă a proceselor industriale cu energie electrică verde este o soluție mult mai rapidă si mult mai economică decit hidrogenul verde
Trebuie menționat in acest context si faptul că scăparile de hidrogen in atmosferă (hidrogenul fiind un element mult mai ușor decît metanul), poate fi, neașteptat, detrimental mediului înconjurător, adică, exact opus intenției si scopului pentru care este promovat. Detalii pot fi analizate aici:
In final, ce este Hidrogenul?
- Fundamental hidrogenul este un ”vector/vehicul energetic” (engl.=energy carrier) și nu o sursă (directă) de energie;
- Hidrogenul poate fi și combustibil (curat), dar numai in prezența aerului devine volatil altmiteri, in majoritatea cazurilor este asimilat exclusiv unui combustibil si mai puțin ca un mediu de stocare a energiei sau vector de energie (energy carrier);
- Hidrogenul este un element util, instrumental în atingerea unor obiective de decarbonare, dar este total insuficient pentru a acoperi întreaga cerere potențială de consum;
- Cu cît pierderile de energie verde la producția de hidrogen verde sunt mai mari, cu atît mai multe capacități de productie energie electrică regenerabilă sunt necesare !. Întreaga strategie a hidrogenului verde nu se bazează pe cîte capacități sunt necesare ci, avînd în vedere că resursele eoliene si solare sunt practic nelimitate, strategia se bazează pe cît de multe si cît de repede se pot instala capacități de producție energie electrică regenerabilă, atit pentru electrificarea economiei cît și producția de H2 verde pentru furnizare globală
În încheierea acestei introduceri, sunt fascinat de fascinația cu care este privit hidrogenul, cel puțin la noi in Romănia, de studenți, ingineri tineri, ecologiști si politicieni mai ales, ”luați de valul hidrogenului”, neștiind sau uitînd că de cel puțin 40 de ani in termocentralele din România, funcționau electrolizoare ( mai mari decit proiectele pilot din PNRR) pentru producția de hidrogen pentru răcirea generatoarelor electrice, sau, că, hidrogenul este folosit in turbine (de gaze) de mai mult de 10 ani în unele combinate chimice, tot in România sau ca hidrogenul era folosit in combinatele petrochimice din România (care nu mai exista acum). Și in UE dar si in România, despre hidrogen vorbesc politicienii (in primul rînd !), chimiștii, cercetătorii, fabricanții de instalații specifice, utilizatorii de energie disperați de prețurile mari ale energiei si, foarte foarte mult, media de tot felul care intreține cu mult succes acest curent ”spectaculos” care ”prinde la public” si dătător de speranțe pentru o energie ieftină.
Despre care Hidrogen este vorba?
In continuarea analizei hidrogenului ca soluție pentru decarbonarea economiei (a se observa că vorbim de economie și nu de sectorul energie, după cum vom arăta mai jos), obiectivul central este hidrogenul curat (verde).
FIG. 1
Deci, analiza se va concentra exclusiv pe hidrogenul curat (verde), produs prin electroliză cu electricitate curată (verde) produsa la rindul ei din surse regenerabile (verzi). Restul hidrogenului de alte culori, nu este relevant pentru decarbonare !
La ce folosește și cum decarbonează economia Hidrogenul verde ?
In Fig.2 de mai jos, este prezentat lanțul producției și utilizării hidrogenului verde in economie
FIG. 2
Numai privind aceast lanț, se pot desprinde cîteva concluzii preliminare:
- De la producție pină la utilizare, este in continuare o creștere de costuri a hidrogenului verde produs din energie verde, in plus fată de ce am explicat în Introducere;
- Se observă că principalii ”candidați” la decarbonare sunt cîteva industrii greu de decarbonat precum metalurgina, chimia și transporturile;
- Este de notat ca hidrogenul verde apare si la producția de energie (termică si electrică), insă acestea sunt menționate doar ca posibilități tehnic teoretice, dar, nu pot fi și economice, decît in situații punctuale, separate de sistem (insularizate). Nu e lipsit de interes sa avem si niște puncte de vedere ale unor experți in energie (doar cîteva exemple)
Hydrogen heating: UK government at odds with scientists – EURACTIV.com
Ce condiții sunt necesare pentru producția de Hidrogen verde în România?
În primul rînd: e nevoie de o ”STRATEGIE ENERGETICĂ”, pînă la a vorbi de o strategie a hidrogenului verde și, mai ales a utilizării sale (hidrogenul ar trebui să facă parte din strategia energetică si nu invers)
Nu este nevoie de o mare specializare energetică ci, mai degrabă de un bun simț elementar pentru a înțelege problema si soluția problemei clasice – ce a fost mai întîi, oul sau găina ?
Așa și în cazul de față: pentru a avea oul (hidrogenul verde), trebuie mai întîi să avem găina (verde) hranită cu iarbă verde ca să ne dea ouă verzi. Deci, cu alte cuvinte, pentru a exista o strategie a hidrogenului verde in Romănia, trebuie sa avem mai întîi o strategie energetică pentru ”înverzirea” electricității produse. Din păcate, noi nu numai că nu avem o strategie din aceea ”normală”, dar-mite nici vorbă din aceea de ”înverzire”, în schimb mestecăm cuvinte mari despre ”mixul echilibrat de resurse energetice” din România, ce bună e Romănia din acest punct de vedere (foarte adevărat !), vorbim cu lejeritate despre hidrogenul verde fără să înțelegem că de fapt, nu înțelegem incotro ne îndreptăm.
Sintetic, Fig. 3 de mai jos, redă vizual logica decarbonării economiei (și) prin hidrogen verde
FIG.3
Pentru a ințelege și mai bine ridicolul discuției acum, in zilele noastre, despre Hidrogen verde, este să citim ceea ce se prevede prin PNRR (electrolizoare nenumărate, centrale cu ciclu combinat pe gaze ”hydrogen ready” precum si celebra investiție irakiană in CT Mintia-1100 MW ciclu combinat, de asemenea ”hydrogen ready” ?!). Întrebarea fundamentală este: de unde hidrogen, de care și, mai ales de cînd ?. Nu se poate trece la un sistem ”verde” atunci cînd planifici aproximativ 20% din capacități energetice care sunt / vor fi angajate pe termen lung la utilizarea de combustibil fosil !
In consecință, neavînd nici o direcție in domeniu, cineva se poate intreba legitim: de ce ne agităm atit de mult, acum, cu hidrogenul acesta ?
Mai mult, apar si fel de fel de propuneri legislative sau OUG (de urgență !) pentru ”introducerea în piață” a hidrogenului !?…care hidrogen ?…care urgență…care ”piață” ?…cind se vede clar ca nu putem vorbi de hidrogen verde mai devreme de 2035 in cel mi bun caz…care e urgența ?
În al doilea rînd: in procesul trecerii la hidrogen verde a unor consumatori greu decarbonabili (”hard to abate”) trebuie respectat CRITERIUL ADIȚIONALITĂȚII (specificat și in recomandările CE)
Ce spune acest Criteriu ? Nici o moleculă de hidrogen verde nu trebuie sa se producă înainte de satisfacerea cererii de consum a ultimului Watt electric verde !, sau, cu alte cuvinte, hidrogenul verde trebuie produs numai din capacități de producție energie electrică verde adiționale care, altminteri nu ar fi fost necesar a fi puse in funcțiune pentru consumul de electricitate verde.
Concluziile sunt simple:
-
ne trebuie mai întîi un plan de decarbonare a SEN (Sistemul Energetic Național), pînă la a gîndi cit hidrogen verde se poate produce, la ce ne trebuie si de cind. Cert este ca o astfel de gîndire, concret, in cazul Romăniei, realist, nu poate avea loc mai devreme de 2035.
-
sau, unele industrii, sa înceapă să-și producă singure hidrogenul verde și să-l utilizeze in scopuri proprii de decarbonare, sau, pur și simplu să-l producă și să-l vindă (evident, respectînd criteriul adiționalității, adica, nici un fel de energie curata nu va fi utilizată, ca de exemplu de la Hidroelectrica, sau Nuclearelectrica – dacă considerăm această energie curată). Marea problemă a producției de hidrogen verde direct din electricitate regenerabilă este legată de faptul ca trebuie asigurată alimentarea constantă a electrolizoarelor, separat de Sistemul energetic, fapt ce crește dramatic costul de producție al hidrogenului (verde).
In al treilea rind: (si direct legat de punctul B. de mai sus) – problema larg dezbătută a stocării energiei, dar complet ignorată in Romănia, ca element esențial in dezvoltarea hidrogenului verde
Citat dintr-un raport HYSTORIES (Hydrogen storage production) pentru CE: ”…consumul de hidrogen
este direct dependent de relația dintre consumul de electricitate, tipul de resurse regenerabile folosit si măsurile de flexibilitate de mari capacități disponibile (altele decit electroliza !), cum ar fi centralele de pompare-acumulare sau gestiunea cererii de consum (demand side management)…”
Aspectul cel mai important este ca România, prin geografia si hidraulicitatea sa, dispune de mari resurse de stocare prin pompare-acumulare și ar putea juca un rol important in această piață si in viitoarea piață a hidrogenului verde, dar, această resursă rămîne ignorată. Centralele de pompare acumulare sunt de departe cele mai răspîndite sisteme de stocare din lume, sunt tehnologii curate din punct de vedere al mediului, nu se degradează, au durata de viața peste 60 de ani, sunt disponibile, testate si, mai ales, economice in condițiile intermitențelor generate de regenerabile.
Este singura tehnologie de mari capacităti disponibilă in prezent.
(NA. Despre necesitatea centralelor de pompare-acumulare in România am publicat multe analize in trecutul recent)
In al patrulea rind: in buna tradiție a autorităților energetice romăne – noi reacționăm, nu acționăm-din rîndul resurselor posibile de H2 verde, este neglijată biomasa (cu rute de conversie în H2), o resursă enormă neexploatată, pe care ne chinuim de ani buni să o și scoatem complet din circuitul energetic, prin biomasă ințelegînd si cea silvică si cea agricolă si cea din deșeuri menajere si industriale.
Magnitudinea acestei probleme se poate estima din diagrama de mai jos (statistic, datele de la 2015 nu diferă mult de 2022, poate doar in sens negativ), unde se observă importanța uriașă a biomasei, în Romănia, îm contextul celor arătate anterior ref. Biomasa.
”Strategia” PNRR este de a înlocui lemnul cu gaz natural (probabil, pentru a-l inlocui si pe acesta, mai tîrziu cu hidrogen verde !?…nemaivorbind de gazul propriu-zis, utilizat si el in cantitati semnificative).
Fig. 4
Din cele de mai sus, rezultă cu pregnanță că a avea o strategie a hidrogenului verde, a-l produce si utiliza, in mod economic, este ceva mai mult decît a pune 2 electrozi intr-un borcan cu apă si introduce ștecherul in priză.
De ce vrea UE hidrogen verde?
Se cunosc foarte bine țintele de decarbonare ale UE si realizarea unei economii ”carbon free” in 2050 în interiorul întregii UE, deci, nu mai insistăm asupra acestui subiect.
Însă, este foarte important să ințelegem unde se afla Romănia in aceasta ”cursă a decarbonării și hidrogenului verde”, să ințelegem de ce si ce face , ”nucleul dur” al UE in acest domeniu, dar, asta nu înseamnă ca și trebuie sa urmăm ad-litteram ceea ce face ”nucleul”. Drumul între A si B nu este unic pentru toata lumea si mai sunt si ”scurtături” si, cum am spus si demonstrat din totdeauna, nu tot ce e bun in Vest, se si potrivește in Est.
Să pornim de la niște cifre de block-start:
Germania (prin Energiewende) își propune
-
40-45% din producția de electricitate sa fie ”verde” pînă in 2025
-
55-60 % din producția de electricitate sa fie ”verde” pînă in 2035
-
80% din producția de electricitate sa fie ”verde” pînă in 2050
România (in ciuda guvernărilor diverse) are deja
-
61% din producția totală de electricitate in 2022 este produsă din surse regenerabile (nuclear inclus) , deci, România are un avans față de Germania de cel puțin 10 ani, insă toți trăim cu speranța ca actualul PNRR ”gîndit” de unul dintre Guverne, nu va reuși sa inlocuiască 1500 MW lignit cu 4500 MW cicluri combinate pe gaz, care poluează mai mult ca lignitul si, să ne pastrăm măcar acest nivel procentual de regenerabile, fără să-l ”murdărim”.
-
Partea cea mai interesantă (cunoscută de experții din UE) este că România poate deveni total ”verde”, foarte repede, pînă in 2030-2035, dar, problema este că noi nu știm asta sau, nu avem astfel de ambiții (asupra acestui subiect revin mai jos, in ultimul capitol).
Cauzele statisticilor de mai sus (valabile comparativ si cu Franta, Olanda, Spania, Belgia, etc.) sunt:
-
România are un consum de energie / cap de locuitor mult mai mic decît ”nucleul dur al UE”
-
România are un consum industrial de energie relativ mic
-
România a moștenit mari capacități hidro, nuclear si, mai recent, s-au instalat si eoliene si solare (la aceasta se adaugă si o ”înapoiere” prin folosirea regenerabilelor – lemn de foc- in procent semnificativ, pentru acoperirea necesarului de energie casnic)
-
Potențialul de energie regenerabilă (eolian, solar, biomasa) este semnificativ si exploatat mult sub potential (sub 50%)
-
Potențialul hidro este de asemenea neexploatat (chiar cu prevederile Natura 2000 – care nu întotdeuna sunt in concordanță cu obiectivele de mediu !)
-
Peste toate acestea, România are un potențial de stocare de mari capacităti de peste 10,000 MW, capacitați cu care ar putea juca un rol major in piața energiei regenerabile si hidrogenului.
Parțial, din aceste motive de mai sus, cităm dintr-un raport al strategiei UE pentru hidrogen verde, cam cum va arăta viitorul UE și, mai ales ce si cum se urmărește:
Fig. 5
Nota: sensul bi-direcțional RO-BG este dat in principal de faptul că BG are deja capacităti de stocare mari
Rețele de H2 verde preconizate pentru 2050
Fig. 6
Se observă cu ușurință ca:
- Întreaga ”ideologie” a hidrogenului verde se bazează pe necesitatea asigurării cu orice preț a acestei resurse curate de energie pentru ”nucleul dur” (industrializat) al UE. Fără aceasta, va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, pentru acesta să atingă ”țintele” ideologice ale UE de ”Carbon 0” in 2050.
-
In cazul de mai sus, s-ar putea interpreta că, dupa mărimea prognozată a capacității de export spre Vest, numai Ungaria pare a fi destinația principală in contextul european, pentru hidrogenul in exces produs in România
-
România va avea un rol marginal, si la propriu si la figurat, intrucit, rolul său va fi doar de ”furnizor de resurse (hidrogen verde)” si nicidecum de mare consumator
-
Traseul de producție-export, prevede exact aceleași rute ca ale gazelor naturale din prezent si, din acest motiv, auzim o mulțime de sfătuitori, consultanți care prevăd un mare viitor României in domeniul hidrogenului verde, cu apariția unor nenumărate ”hydrogen valleys”, Dunărea ajunge sa fie un ”drum verde al hydrogenului” spre inima Europei, etc., etc.
De ce ar vrea România Hidrogen verde? Ar ști ce să facă cu el?
In urma celor prezentate mai sus, să aruncăm o privire asupra poziției României, cu resursele sale, in geografia zonală si perspectivele viitorului.
Fig. 7
Se observă că:
-
Suntem la intersecția a 3 sisteme, dar, nu este clar dacă si cum putem valorifica această oportunitate unică (nu am auzit nimic public despre aceasta, sau, poate nici nu ințelegem noi asta, lucrurile fiind foarte subtile si adînci ?!)
-
În Romănia, deja sunt firme (ex. Delgaz), care ”experimenteaza” introducerea a 20% H2 in rețelele de gaz locale (si, se face mare tam-tam prin presă si diverse forumuri, de parcă asta ar fi o mare problema tehnică !?). Însă, se ridică intrebările legitime:
-
De ce ar face Delgaz asta astăzi ? (s-a demonstrat deja mai sus, ca, hidrogenul verde produs in România, nu poate fi disponibil mai devreme de 2035)
-
Deci, de unde hidrogen verde ? și, nu mai e timp destul pentru ”teste” pînă in 2035 ?
-
Fiind evidentă imposibilitatea asigurarii hidrogenului verde, trebuie interzisă introducerea de hidrogen in rețelele (comerciale) de distribuție a gazului, in baza CRITERIULUI ADIȚIONALITĂȚII explicat mai sus !…Teste in scop de cercetare se pot face, fără probleme, dar nu in rețele comerciale si cu scop comercial.
-
Din toate cele de mai sus arătate și din toate ”acțiunile” României in domeniul regenerabilelor si hidrogenului verde, se distinge o incoerență evidentă, intenționată sau din incompetență, sau, mai popular cum zic romănii – punem caru inaintea boilor – fiind grijulii mai degrabă cu folosirea hidrogenului fără să il avem, decît mai intîi, cum să-l facem (doar dacă nu intenționăm să-l importăm si pe acesta, poate din Azerbaidjan).
Dacă vom căuta similitudini intre gaz si hidrogen (verde), nu putem să nu constatăm că, așa cum am ratat mari oportunităti cu resursa noastră – gazul natural – de a deveni ”hub energetic ” (cuvînt mult indrăgit de politicieni, dar, deloc înțeles), tot așa, ne indreptăm si spre ”eșecul hidrogenului verde”.
Toate acestea se vor întîmpla datorită lipsei oricărei gîndiri si strategii energetice, conform Motto-ului de la inceputul acestei analize
Lipsa unei strategii, asumate si urmărite, ar elimina o mare parte din ”terenul de joacă” al multor jucători, mai mult sau mai puțin interesați in anumite domenii, de a exploata resurse si oportunități.
Cum ar putea deveni România ”verde” pînă in 2035 și de ce?
Nu stim ce prevede strategia Româneasca, nici a energiei si nici a hidrogenului verde, dar, ceea ce cunoaștem cît de cît este ca Strategia EU a hidrogenului verde preconizează urmatoarele consumuri:
Fig. 8
În 2050, cf. Strategiei UE, cererea de H2 in România ar fi de cca 50 TWh (dacă industrializam ceva)
In 2023, consumul de electricitate al RO a fost de 56 TWh, deci, pe linga SEN-ul actual de ”inverzit”,
ar mai trebui capacitati suplimentare de cel puțin 10,000 MWe, numai pentru consum propriu.
România insă, poate atinge acest obiectiv ”total verde”, foarte repede, intr-o strategie de valorificare, parțială a marilor resurse regenerabile de care dispune.
Structura de productie care ar acoperi consumul de exemplu, din 2022 de cca 56 TWh, va fi astfel:
-
HIDRO 6100 MW, din care 3100 MW existent, 1000 MW din PNRR si 1900 MW capacitati de finalizat
-
Eoliene 8000 MW, din care 3100 MW existent, 2400 MW din PNRR si 2500 MW de instalat
-
Solar 7000 MW, din care 1300 MW existent, 4000 MW prin PNRR si 2700 -2 800 MW de instalat de oricine
-
CNE Cernavoda-1400 MW, daca se considera ¨curata¨ si vom extinde durata de viață
-
CHEAP Tarnita-Lăpuștești -1000 MW si CHEAP Măcin-1000 MW
-
Biomasa-500 MW prevazuti in PNAER -nu s-a executat nimic ! (potențial cogen)
-
Nu au fost considerate CHP pe gaz pentru incalziri municipale (cca. 1000 MW,care sunt nedispecerizabile), deci nu ar intra în balanța hidrogenului verde
Arhitectura unui SEN verde se va baza pe centrale regenerabile de bază si semibază – Nuclear-Hidro, 2 Centrale CHEAP de 1000 MW si aprox 15000 MW RES intermitente (Eolian si Solar)
Fig. 9
Deci, întregul program de decarbonare a SEN și atingerea obiectivului 100% verde, poate fi atins in 2035, la un cost aproximativ de 15 miliarde EUR. De remarcat faptul că intr-un astfel de scenariu – (dacă chiar intenționăm să decarbonăm economia !) costul este sub 15 miliarde EUR, substanțial mai scăzut decit construcția a incă 2 unităti nucleare 3 & 4, centrale SMR si circa 4500 ME cicluri combinate pe gaze, care, toate acestea nu vor realiza nici măcar transformarea SEN in total verde.
Dar, obținerea unui SEN total verde va realiza:
-
Scăderea substanțială a prețului energiei electrice (vom avea numai RES in structura de producție energie electrică)
-
Ne permite ”jocul” prin stocare in piața energiei electrice, intre cele 2 zone arătate mai sus
-
Permite creșterea competitivității economiei
-
Permite producția de hidrogen verde autentic si, creșterea competitivitătii industriei noastre, prioritatea fiind utilizarea hidrogenului in primul rînd pentru consumul României si apoi pentru export, acesta fiind lanțul logic al utilizării resurselor, conform Motto ! (asta va apare și din costurile de producție)
Bibliografie:
- IRENA – Green Hydrogen, a Guide to Policy making, 2020
- RHC (Renewable Heating & Cooling), European Technology and Innovation Platform: Renewable Hydrogen – Opportunities, limitations and threats of hydrogen for the energy transition in Europe, Position Paper, March 2023
- LCOE-LAZARD, 2023 (LCOE-Levelised Cost of Energy Technologies)
- EASE (Energy Association for Storage of Energy) – Energy Storage Targets 2030 and 2050 (Ensuring Europe Energy Security in a Renewable Energy System)
- HYSTORIES (Hydrogen Storage in European Subsurface)- Major results of techno-economic assesment of future scenarions for deployment of underground renewable hydrogen storages
- V.Koritarov, Argonne National Laboratory, USA – Modeling and Simulation of Advanced Pumped-Storage Hydropower Technologies and their Contributions to the Power System
- SC Energy Serv SRL – analysis of Romanian power system – How to achieve Carbon neutrality
- Strategia energetica a Romaniei (proiect, 2022)