AEI: Analizele de mediu folosite în evaluarea proiectelor hidroenergetice sunt incomplete și limitate

Analizele de mediu folosite în evaluarea proiectelor hidroenergetice sunt incomplete și limitate, concentrându-se aproape exclusiv asupra zonei imediate a barajului și a lucrărilor conexe, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.

‘În ultimii ani, mai multe proiecte de hidrocentrale din România au devenit subiect de controversă între autorități, companiile energetice și organizațiile de mediu. Ultima situație a fost determinată de trimiterea Legii care permitea finalizarea unor hidrocentrale care se găsesc în diferite stadii de realizare de către Președintele României la CCR, care echivalează cu o nouă întârziere. Motivele invocate țin în principal de protecția biodiversității și de respectarea legislației europene privind ariile naturale protejate. Totuși, o problemă majoră a dezbaterii actuale este caracterul incomplet și limitat al analizelor de mediu folosite în evaluarea acestor proiecte. Legile trebuie realizate într-un mod corect și respectate fără echivoc. Problema analizelor actuale de mediu este că au o viziune fragmentară. Evaluările de mediu invocate se concentrează aproape exclusiv asupra zonei imediate a barajului și a lucrărilor conexe. Ele măsoară impactul punctual asupra habitatelor, pădurilor sau speciilor de pești, dar nu iau în considerare efectele cumulative asupra mediului din întregul bazin hidrografic și asupra implicit asupra comunităților umane (parte a mediului) dependente de rezervele de apă, ca urmare a scăderii resursei de apă’, susține Chisăliță.

Potrivit specialistului, analizele actuale omit faptul că o hidrocentrală nu este doar o construcție energetică, ci și o infrastructură hidrotehnică multifuncțională, cu influențe pozitive la scară regională. ‘Limitarea perspectivei la aria barajului conduce la concluzii incomplete și, adesea, la decizii care pot genera consecințe negative pe termen lung asupra mediului dintr-o zonă mai largă, care ar trebui analizată în analizele de mediu’, notează președintele AEI.

Analiza de specialitate relevă faptul că o hidrocentrală, realizată în proporție de peste 90%, aduce multiple beneficii socio-ecologice, printre care: securitate hidrică pentru sute de mii de oameni – asigurarea apei potabile, industriale și pentru agricultură; combaterea secetei și reglarea debitelor râurilor, prin reținerea apei în perioadele ploioase și eliberarea controlată în perioadele secetoase; prevenirea inundațiilor și protejarea localităților din aval; susținerea irigațiilor și a producției agricole, în special în zone cu deficit de umiditate; producerea de energie curată, stabilă și cu emisii zero de carbon.

De asemenea, o astfel de construcție creează un microclimat mai umed și mai stabil, benefic pentru păduri și faună, coroborat cu dezvoltarea turismului local, prin apariția lacurilor de acumulare și a zonelor de agrement.

‘În conformitate cu directivele europene privind conservarea naturii, studiile de impact se concentrează asupra protejării speciilor și habitatelor. Însă o evaluare sustenabilă trebuie să includă toate dimensiunile ecologice și socio-economice, pentru a evita decizii disproporționate. În multe cazuri, oprirea sau abandonarea lucrărilor la o hidrocentrală realizată în proporție de 90-95% nu restabilește ecosistemul inițial, ci lasă în urmă o zonă instabilă, cu eroziuni, galerii deschise, betoane degradate și risc de poluare secundară. Prin urmare, nefinalizarea poate produce mai mult rău mediului decât finalizarea controlată a lucrărilor, urmată de măsuri compensatorii de refacere a habitatelor. Analiza de mediu a unui proiect hidroenergetic trebuie să țină cont nu doar de impactul punctual, ci și momentul istoric al construirii sale. O hidrocentrală existentă înainte de declararea ariei protejate nu poate fi tratată ca o construcție nouă, ci ca o realitate deja integrată în sistem. Prin urmare, soluția corectă nu este oprirea sau demolarea, ci modernizarea și compatibilizarea ecologică – pentru ca investiția publică, securitatea hidrologică și protecția naturii să poată coexista’, consideră Dumitru Chisăliță.

În viziunea acestuia, pentru a asigura o decizie echilibrată între protecția naturii și interesul public, România are nevoie de o analiză integrată de mediu care să evalueze efectele la nivel de bazin hidrografic principal, nu doar la nivel local, să includă beneficiile sociale, climatice și economice ale proiectelor, să impună măsuri compensatorii moderne: coridoare ecologice pentru pești, replantări, zone tampon verzi, monitorizare biologică permanentă și să permită modernizarea tehnologică a amenajărilor pentru reducerea impactului ecologic (debit ecologic minim, turbine cu trecere pentru ihtiofaună etc.).

‘În contextul schimbărilor climatice, secetei și al nevoii de energie verde, hidrocentralele pot fi parte a soluției – dacă sunt proiectate, finalizate și operate responsabil. Prin adoptarea unei viziuni integrate asupra mediului, România poate echilibra protecția ecosistemelor (a adevăratelor ecosisteme și nu a celor particularizate la suprafețe sau zone extrem de mici) cu dezvoltarea durabilă, siguranța hidrologică a comunităților sale, u asigurarea necesarului de apă într-un viitor presărat cu tot mai multe secete și fenomene extreme’, afirmă sursa citată