Analiza EPG, cu gandul la pomana de care romanii ar avea nevoie: amanarea platii utilitatilor pentru trei luni, pe durata starii de urgenta – o idee buna, care risca sa dea gres

Pentru ca noi “credem in dezbaterea de idei”, asa cum am anuntat inca de la lansarea Energy-Center, publicam astazi un punct de vedere al The Energy Policy Group cu privire la proiectul de lege care prevede amanarea platii facturilor la utilitati pentru trei luni. Punctul nostru de vedere a fost exprimat clar in cateva analize si vom reveni asupra subiectului. Dar, asa cum spuneam mai sus, suntem dispusi da dam atentie si altor specialisti care analizeaza subiectul, chiar daca nu suntem de accord intru totul cu acestia. Proiectul de lege privind amanarea platii la utilitati pentru trei luni, se bazeaza pe o idee corecta de protectie sociala, prin care populatiei afectate de scaderea veniturilor in aceasta grava criza economica ii este lasat la indemana un surplus de lichiditate, care poate fi injectat in economie, arata o analiza The Energy Policy Group (EPG), publicata de ClubEconomic. Companiile de furnizare vor putea accesa, in mod exceptional, credite de la stat cu dobanda nula, putand astfel anula riscurile lipsei capitalului circulant.

Totusi, aplicarea ideii risca sa dea gres, daca conditiile de aplicare nu sunt bine si coerent delimitate, arata analiza: “Ce mai important, categoria beneficiarilor trebuie delimitata cu claritate, pentru a acoperi strict consumatorii casnici cu venituri diminuate – dar si pe cei care aveau deja venituri sub salariul minim pe economie, respectiv pe cei fara venituri fiscalizate – si intreprinderile mici si mijlocii afectate de criza.

In loc de aceasta, proiectul de lege in forma trimisa la promulgare a ajuns sa se aplice practic tuturor consumatorilor casnici – inclusiv celor care nu au nevoie de o astfel de protectie sociala – si aproape tuturor operatorilor economici, inclusiv marilor consumatori de energie, pentru care exista mijloace separate se protectie si stimulare economica.

Prezenta analiza detaliaza aceste aspecte si sustine ca proiectul de lege trebuie retrimis in Parlament pentru efectuarea unor necesare corectii”:

Vineri, 3 aprilie, plenul Parlamentul a adoptat Proiectul de lege pentru acordarea unor facilitati pentru contribuabilii operatori economici pe teritoriul Romaniei[1]. In fapt, proiectul de lege, care a fost trimit spre promulgare Presedintelui Romaniei, se refera nu doar la operatori economici, ci si la persoane fizice. Art. 4 le ofera acestora posibilitatea de a solicita amanarea platii facturilor lunare la utilitati – „apa-canal, energie, gaze, salubritate, servicii telefonice si de internet, cablu TV, cu exceptia serviciilor de voce si de date mobile” – pentru o perioada de trei luni de la intrarea in vigoare a legii.

Mai exact, beneficiarii includ persoanele fizice, afectate „direct sau indirect de masurile impuse de autoritatile competente, pe perioada starii de urgenta”, dar si operatori economici a caror activitate „a fost oprita sau [ale] caror venituri sau incasari s-au diminuat cu minimum 15% in luna in curs, raportat la media celor doua luni anterioare”. Dupa expirarea perioadei de trei luni, sumele scadente urmeaza sa fie platite esalonat, in 12 luni dupa aceea, fara dobanzi si penalitati.

Mai departe, alin. (3) precizeaza ca „pentru acoperirea echivalentului sumelor afectate…, Ministerul Finantelor Publice pune la dispozitia furnizorilor de utilitati, prin Trezoreria Statului, credite de trezorerie cu dobanda zero pentru o perioada de pana la 18 luni.”

Receptionarea in mass-media a proiectului de lege a fost transanta: „coalitia populismului” ori „monstruoasa coalitie” este decisa sa puna pe butuci sistemul energetic. Referinta este la toate partidele parlamentare, mai putin PNL, care au votat, in final, pentru adoptarea acestei propuneri legislative. Este, de altfel, incert daca si cand proiectul de lege va fi promulgat, fiind probabil sa fie atacat la Curtea Constitutionala.

Dar este aceasta initiativa intr-adevar una anti-economica, „o masura desantata de populism”? Analiza de fata argumenteaza ca, de fapt, ideea este buna, avand incontestabile merite de protectie sociala si de eficienta macroeconomica, ea fiind aplicata in prezent, cu unele diferente, in state industrializate ce au fost puternic lovite de criza covid-19, precum Italia si Spania.

Pe de alta parte, implementarea ei cu succes depinde esential de buna delimitare a categoriei beneficiarilor actului normativ. Or, mai ales din acest punct de vedere, potentiala lege risca, intr-adevar, sa aiba efecte neintentionate majore.

Conform Expunerii de motive publicate pe site-ul Camerei Deputatilor, proiectul de lege „are in vedere situatia financiara dificila in care se afla multe gospodarii din Romania” din cauza crizei covid-19 si, pe de alta parte „deficitul de lichiditate cu care se confrunta companiile din Romania si ponderea ridicata a cheltuielilor cu utilitatile in total cheltuieli.”

In ceea ce-i priveste pe consumatorii casnici, numarul celor aflati in somaj tehnic si al celor cu activitati independente grav afectate de inghetarea cvasi-generala a activitatii economice este, cu siguranta, in crestere. In realitate, sunt bune motive sa credem ca numarul lor cumulat nu va atinge un varf inainte de mijlocul lunii mai sau mai tarziu – ceea ce ridica problema distincta a intervalului optim de aplicabilitate a acestei initiative de sustinere economica; este mai potrivit, de fapt, ca o astfel de lege sa intre in vigoare la 1 iunie sau 1 iulie.

Potrivit proiectului de lege, toate persoanele fizice afectate „direct sau indirect” de restrictiile impuse pe timpul crizei pot solicita amanarea platii facturilor la utilitati pentru trei luni. Formularea este atat de vaga incat oricine se poate incadra, ceea ce ridica atat o problema de „hazard moral”, cat si una de alocare ineficienta a fondurilor publice pe timp de criza.

Tinand cont ca ne apropiem de inceputul sezonului cald, cu consum energetic considerabil diminuat in segmentul rezidential, dar si de faptul ca preturile energiei au scazut semnificativ pe fondul prabusirii consumului, factura medie cumulata pe un trimestru in aceasta perioada pentru o gospodarie medie la energie electrica si gaze naturale va fi in jur de 450 de lei. Amanarea de la achitarea unei astfel de sume trebuie sa fie o optiune doar pentru consumatorii casnici care au probleme financiare cu adevarat grave.

Din acest punct de vedere, era mai potrivita formularea din varianta initiala, adoptata de Senat, a articolului 4 din proiectul de lege, care delimiteaza beneficiarii casnici astfel: „persoane fizice aflate in somaj tehnic si care incaseaza o indemnizatie lunara inferioara salariului minim pe economie, persoane fizice ce desfasoara activitati, altele decat munca salariata, si care nu mai pot fi desfasurate ca urmare a masurilor impuse de autoritatile competente”.

In acelasi timp, legea trebuie sa-i aiba ca beneficiari si pe toti cei care, din diferite motive, aveau deja un venit sub nivelul salariului minim pe economie, precum si pe cei care nu inregistreaza deloc venituri si care, in practica, muncesc nefiscalizat („la negru”), pe baza unei adeverinte pe care ANAF o poate emite imediat.

Adaugarea, la alin. (7) al art. 4 a variantei promulgate de plenul Parlamentului a cerintei ca Guvernul sa defineasca „pana la data de 1 mai 2020 consumatorul vulnerabil”, cu o schema de ajutor pentru aceasta categorie sociala este de bun augur, chiar daca termenul solicitat pare nerealist de scurt. Introducerea unui mecanism eficient de protectie a consumatorilor vulnerabili de energie, care reprezinta, la o estimare grosiera, cel putin 20-25% din populatia tarii, este un obiectiv asumat al guvernului actual, dar si o conditie esentiala de buna functionare a pietelor liberalizate de energie.

Trebuie adaugat si faptul ca, prin Ordonanta Militara 4/29.03.2020 se plafoneaza preturile la utilitati „in perioada starii de urgenta” la nivelul celor de la data intrarii in vigoare a actului normativ. Prin urmare, este deja asigurata o protectie nediferentiata a tuturor consumatorilor de energie din tara, casnici si non-casnici, ceea ce limiteaza urgenta de a introduce un mecanism separat de protectie a consumatorului vulnerabil pe durata starii de urgenta. Acesta trebuie insa introdus imediat dupa incetarea starii de urgenta.

Cu toate acestea, trebuie sa distingem intre rolul mecanismului de protectie sociala a consumatorilor vulnerabili, care trebuie sa fie unul permanent si alimentat din surse bugetare dedicate si dimensionate la functionarea „normala” a economiei, si masura de criza a protectiei consumatorilor casnici cu dificultati economice majore, dar tranzitorii.

In ceea ce priveste consumatorii non-casnici, din nou, cerintele de „calificare” a beneficiarilor din proiectul de lege au devenit mult mai laxe decat cele din varianta Senatului. Astfel, proiectul de lege trimis la promulgare se refera la operatorii economici a caror activitate „a fost oprita sau [ale caror] venituri sau incasari s-au diminuat cu minimum 15% in luna in curs, raportat la media celor doua luni anterioare”. Dar o scadere lunara de venituri sau incasari de 15% este usor de instrumentalizat de catre majoritatea agentilor economici, prin relativ usoare amanari la nivelul fluxului de numerar. Daca varianta Senatului era prea drastica in acest sens – „incetarea totala a activitatii” – s-ar fi impus un nivel minim de diminuare a incasarilor sau veniturilor de 50%, raportat la media ultimelor sase luni, nu doar doua luni de activitate.

Dar mai important de atat este faptul ca un astfel de mecanism tranzitoriu de protectie economica s-ar aplica in mod justificat doar IMM-urilor, nu si marilor companii – si, in mod cert, nu marilor consumatori de energie, pentru care pot fi utilizate mijloace complet separate de protectie si stimulare economica din partea statului. Sa explicam de ce.

Pentru consumatorii casnici si IMM-uri, amanarea platii facturii la energie reprezinta un mijloc prin care acestora le ramane la dispozitie o mai mare lichiditate financiara cu care sa-si acopere nevoi stringente si pe care sa o injecteze in economie. Pe de alta parte, companiile de furnizare de energie (care opereaza in regim reglementat pentru consumatori casnici ce nu au incheiat contracte pe piata concurentiala), pot primi de la stat, in mod exceptional, credite cu dobanda nula pentru a-si finanta costurile de operare si de achizitie a energiei de pe pietele angro, corespunzator volumului necesar de energie (electricitate, respectiv gaze naturale) acoperirii consumului realizat de consumatorii casnici si non-casnici ce opteaza pentru amanarea platii facturilor, cu avizul ANRE.

Tot ANRE este institutia care ofera furnizorilor garantia ca facturile restante vor putea fi recuperate in intervalul de timp prevazut de lege – i.e. in 12 transe lunare egale, dupa expirarea intervalului legal de amanare al platilor. Asa cum observa Catherine Wolfram de la Universitatea Berkeley, aceasta revine la a utiliza companiile de utilitati ca banci: „Avantajul este ca pentru companiile de utilitati este foarte usor sa obtina imprumuturi si sa le injecteze in economie, [dat fiind] ca au bancabilitate buna, mai ales pentru credite ale caror conditii de returnare sunt garantate de reglementator”.

Dar marile companii consumatoare de energie au posibilitatea de a accesa direct fonduri dedicate de sprijin si de stimul economic. Este lipsit de sens ca problemele lor de lichiditate sa fie abordate prin amanarea platii facturilor. In plus, dezechilibrele pe care le-ar crea in balanta de plati a furnizorului de energie ar fi enorme. Asadar, proiectul de lege ar trebui revizuit:

-trebuie sa introduca conditii mai bine circumscrise – pe de o parte, mai restrictive, pe de alta parte, mai generoase – pentru beneficiari;

– agentii economici inclusi sa fie limitati la IMM-uri;

– intervalul de aplicare ar trebui sa fie iunie-august sau iulie-septembrie, pentru a permite intrarea in acest mecanism de protectie si a celor care, in mod previzibil, vor ingrosa in saptamanile viitoare randurile persoanelor fizice si juridice serios afectate de criza;

– cerintele de calificare trebuie sa fie cat mai nebirocratice, prin urmare cat mai clare si mai rezonabile, pentru a putea fi procesate cu usurinta de companiile de furnizare care vor colecta cererile de amanare a platilor;

Urmarind parcursul proiectului de lege in etapele sale parlamentare succesive, este frapant cum o idee utila si justificata ajunge sa fie distorsionata pe traseu prin modificari si adaugiri ce o indeparteaza aproape total de la scopul initial. Astfel, dintr-un instrument de protectie sociala tranzitorie si marginita la consumatorii casnici afectati de scaderea semnificativa a veniturilor personale, propunerea legislativa a ajuns, de fapt, sa includa toti consumatorii casnici – inclusiv pe toti cei care nu au nici o dificultate reala de plata a facturilor la utilitati – si pe marii consumatori de energie.