Analiza obiectiva fata de programul nuclear al Romaniei: se justifica investitii de 15 miliarde de euro in Unitatile 3 si 4 si SMR-uri, sau folosim banii pentru rezolvarea imediata a problemelor SEN?

Energia nucleara, incotro?

Catalin Dragostin

Am citit cu un interes mai mult decit justificat, despre acest Eveniment de mai jos:

De 26 ani, România spune Da! energiei nucleare, o sursă curată și sigură de energie. Argumentele specialiștilor, în dezbaterea „Energia nucleară, parte din mixul de energie curată al României” (energy-center.ro)

In cele ce urmeaza, neputindu-ma califica drept specialist in energetica nucleara, (sunt doar absolvent al facultatii de Energetica- sectia centrale nucleare -Politehnica Bucuresti – 1974, exact pe sistemul CANDU, participant, o perioada, si la finantarea si constructia U-1+2), cu ceva expertiza certificata in finantarea proiectelor complexe din energie,  dar practician in energetica romaneasca de aproape 50 de ani , imi permit cred,  sa exprim un punct de vedere-care nu e singular ! – in ce priveste subiectul de mai sus.

In acest context, as mentiona doar ca am fost  direct implicat, in trecut (anii 1993-1996) in prima analiza  strategica integrata de dezvoltarea a sectorului energie din Romania, dupa Revolutie, asa numitul “integrated least cost energy system planning”, (care includea ci CNE !)  cu asistenta BM, si USAID in cadrul programului de restructurare a sectorului energie din RO. Mentionez aceste amanunte pentru a-mi justifica oarecum   unele puncte de vedere, in care, incerc sa induc o nota de realism si adaptare la vremurile actuale si sa constituie subiect de gindire pentru toata lumea, nu numai experti sau cunoscatori, astfel:

• Am observat ca la manifestarea respectiva au participat, preponderent, experti din domeniu (pe unii ii cunosc foarte bine, am fost colegi cu multi dintre dinsii, cu unii sunt prieten chiar, si, ii respect pe toti !, fara exceptie !), dar, evident ca in mod obiectiv,  alte concluzii decit cele aparute, nu puteau sa apara din partea grupului de experti in energie nucleara…nici macar o intrebare, sau indoiala cit de mica despre ceva – totul era perfect, energie nucleara ne trebuie negresit, trebuie sa faca parte din mix-ul verde, etc. (cineva spunea ca gindirea rationala a inginerului trebuie sa fie dominata de scepticism si indoiala)
• Concluziile intregii dezbateri, dupa opinia subsemnatului, au fost dominate de “wishful thinking” si, desi personal, nu am absolut nici o problema cu tehnologia in sine, ce este in stare sa faca, utilitatea ei, etc., etc., totusi, aparent, nimeni nu se gindeste si la alte aspecte ale intregului tablou, pe care voi incerca sa le aduc la lumina, tot asa, pentru corectitudinea si echilibrul dezbaterii problemei atit de importanta pentru Romania si tot asa, spre reflectie.

Voi incepe cu putina istorie:

1. Romania a lansat programul sau nuclear in anii 60, avind in vedere o anumita prognoza a dezvoltarii economico-sociale
2. In anii 70 s-a decis optiunea CANDU intrucit: era tehnologia care ne oferea posibilitatea utilizarii Uraniului din tara, fara imbogatire, dar cu utilizarea apei grele (moderator), care se putea fabrica in tara (Halinga), unde am ars carbuni pentru fabricarea D2O zeci de ani, cu emisiile aferente pentru a avea D2O , asa zis “verde” , dar, oricum, ideea era de a “inchide ciclul nuclear” (de la minereul local pina la extragerea plutoniului din combustibilul uzat / ars in CNE si reutilizarea in reactoare pentru energie)
3. Pentru acest program (subliniez termenul program) nuclear, se prevedea constructia a 10 reactoare nucleare (5 la Cernavoda si 5 la Fagaras) si, in consecinta, s-au construit fabrica de apa grea Drobeta Tr. Severin, fabrica de combustibil nuclear ITN Pitesti, IMGB-Turbine, Vulcan – componente nucleare grele, fabrica de neferoase, pentru productia de titan si zirconiu (element esential al cladding-ului pastilelor de Uraniu pentru combustibilul nuclear Candu), licenta General Electric pentru generatoare electrice de 700 MW, facultati de inginerie nucleara, automatica-electronica, proiectanti specializati in industria nucleara, maistri, personal calificat, specializari in Canada/Candu, companii de constructii specializate, fonduri substantiale pentru cercetarea in domeniu, etc., etc, adica, elementele componente ale unui program !…si nu simplu import !
4. Se prevedea ca unitatea #1 Cernavoda sa fie 100% import Canada, si, in continuare, pina la grupul 5, totul trebuia asimilat in tara, ca fabricatie, cu mici exceptiii. Iar restul de 5 unitati, urmau sa fie aprox 100% fabricate in tara
5. Subliniez ca, tot acest program, avea in vedere dezvoltarea SEN pina la 20,000 MW capacitate instalata, si, printre altele avea in vedere si eliminarea importurilor de combustibili fosili (aceeasi problema-din Rusia, as ever) si folosirea gazului in petrochimie, care, inca de pe atunci era considerata optiunea cea mai economica (cine nu crede, poate studia istoric documentele de partid si de stat din perioada respectiva, CSP-Comitetul de Stat al Planificarii, in ce priveste programele cincinale, cu speranta ca nu voi fi considerat vreun nostalgic…sunt doar un inginer-economist simplu)
6. Foarte important, prin aceleasi programe cincinale, era asigurata finantarea de la buget a intregii infrastructuri si industriile aferente !…ceea ce astazi, este imposibil ! iar Ministerul de Finante (pachete de Garantii) si BANCOREX se ocupau de sursele/finantarile comerciale bancare atrase

Acestea de mai sus fiind spuse, sa incercam sa privim toata aceasta problematica a energiei nucleare intr-un context mai larg:

• In prezent, Romania, se gaseste intr-o situatie mult diferita de acum 30 de ani, din care sumarizez citeva caracteristici definitorii:
  • De abia ne zbatem in capacitati/consumuri de energie de 5000-9000 MW maxim iarna, (avind declarate oficial, capacitati disponibile de 18,000 MW) dar, realist, nici vorba sa mai atingem macar 15,000 MW necesar de consum in urmatorii 20 de ani, chiar la o crestere a consumului de 2%/an cum s-a afirmat in cadrul acestei intruniri ! Indraznesc sa afirm ca, inclusiv aceasta cifra este contestabila, intrucit Romania insasi nu are un proiect de tara, o strategie de dezvoltare industriala, care sa justifice un program nuclear, care el insusi nu mai este ce ar fi fost !…iar U-3+4 sunt aparent, doar rezultatul unei “inertii a ceea ce a fost”
  • Romania de astazi, nu mai are infrastructura industriala pentru a sustine un program nuclear propriu, nu mai are resursele financiare proprii necesare acestui program, esentialmente foarte costisitor-nu numai la noi ci, oriunde in lume- nu mai are aceleasi obiective macroeceonomice ca in trecut !
  • Romania de astazi, in care 4 mill. case se incalzesc cu lemne, 5 milioane de case au WC-uri in curte, sute de sate n-au acces la apa curenta sau electrcitate, infrastrctura rutiera si cai ferate foarte slaba, 40% de analfabeti functionali, numarul cel mai mic de studenti / cap de locuitor, o demografie in scadere puternica (deci, consumul de energie ar trebui sa scada, nu sa creasca), aratam ma degraba ca o tara cu structura economico-sociala din lumea III-a (gen India, Pakistan, insa, mari puteri nucleare) decit o tara UE…Un program nuclear sofisticat, pare mai degraba similar cu a instala o centrala Vaillant cu comanda prin internet, intr-un bordei
  • Oare, nu cumva Romania este prea saraca sa-si permita un astfel de program ?…zeci de miliarde de EUR importuri pe U-3-4, pe nu stiu cite SMR-uri le vom instala, in care componenta locala este insignifianta ?…nici nu stiu daca datoria publica, deficitul bugetar, capacitatea de indatorare a statului vor permite toate acestea !…construim mii de MW nucleari astazi, si vom lasa copiilor nostri raspunderea de a plati ., fara sa mai vorbim de costul energiei electrice care va fi produsa !
  • Discutia cu expertii in energie nucleara, despre energia nucleara, este necesara, dar nu suficienta ! si, mai ales este chiar periculos daca ne bazam numai pe concluziile acestora. Pe ce ma bazez cind fac astfel de afirmatii ?

• In primul rind, trebuie sa fim constienti ca Romania nu are practica bugetelor nationale multianuale ! (macar “acele cincinale”)…pur si simplu nu exista ! ori, un program nuclear national, implica automat (cel putin prin magnitudinea garantiilor de stat la finantari externe si, prin contributiile proprii de capital) angajamente financiar bugetare pe termen lung !…Romania, cel mult are niste “programe de guvernare” ale diverselor partide si coalitii, care, sunt cu totul si cu totul altceva, axate mai mult pe cit dam la salarii, la pensii si, ce taxe mai punem ca sa generam venituri la buget, fara sa ne gindim la ce structuri economice noi sa facem si ce sa dezvoltam ca sa generam venituri (nu am fost in stare sa creem un program de extindere a productiei si valorificarii rosiilor, daca va mai amintiti ca o paralela)
• Un astfel de program national nuclear, trebuie facut/gindit/planificat, ca, eventual punct fix, transpartinic, ca parte a unei strategii (transpartinice) energetice pe termen lung, ca parte a unei strategii (transpartinice) de dezvoltare a Romaniei pe termen lung
• Ce vreau sa spun – repet ce spuneam la inceput- in toata aceasta nebunie, este necesar imperios, o analiza integrata “least cost planning”, cu integrarea tuturor resurselor, de care Min.Energiei, intotdeuna s-a ferit ca dracu de tamiie s-o faca ! (de aceea nici astazi Romania nu are o strategie energetica definita si, nici nu stiu daca si stie sa o faca ?! dupa cum Romania in general, nu stim daca stie in ce directie vrea sa mearga si ce vrea sa devina in 30 de ani…fiecare vine cu ideile lui, dar totusi vorbim de program nuclear national) …poate abia atunci, poate, poate, vom vedea mai clar cum e cu energia in Romania, in general, si cum e si cu programul nuclear in particular. Problema este ca ne angajam (daca vom putea !) la cheltuieli de zeci de miliarde EUR, pentru capacitati ce vor fi disponibile (DACA VOR FI !?) dupa 2031 in cel mai bun caz, pe cind, noi, murim azi, avind deja deficit de capacitati disponibile (nu pe hirtie !). Angajindu-ne la un astfel de program nuclear, trebuie sa fim constienti ca  incalcam principiile de Guvernanta in energie si schimbari climatice, principiul “energy efficiency 1-st”, iar daca totusi facem asta, atunci, sa avem o justificare tehnico-economica-politica “beton” (fara nici o fisura)…adica, sa rezulte ca “fara asta nu se poate”, altminteri, totul este atacabil si instabil si mai ales, foarte foarte riscant dpdv financiar (nu a existat nici un proiect nuclear major fara depasiri de costuri si depasiri de termene chiar de zeci de ani…aceasta este mai degraba regula decit exceptia)

• Nu cred ca este productiv, sa ne uitam neaparat la “ce fac altii” ci, trebuie sa ne uitam la ce trebuie si putem sa facem noi, in primul rind pentru noi si, mai ales daca si cum (mai) putem face

• In contextul in care toata lumea vorbeste despre GW capacitati eoliene si solare de instalat, sute de MW capacitate hidro neexploatate/nefinalizate, fel de fel de cicluri combinate pe diferite gaze de prin Caragele, Marea Neagra (daca or mai fi si d”astea), Stocarea energie (numai Tarnita-Lapustesti ar scuti cca. 500 MW noi capacitati !), noi discutam de U-3-4 si SMR-uri. In exact acelasi context, al realismului discutiilor, poate nu e lipsit de interes sa notam ca Transelectrica, in Raportul lor de dezvoltare 2022-2032, nu a inclus U-3-4. Exista doar un scenariu, in care se mentioneaza ca, daca, U-3 Cernavoda va fi in functiune in 2031 (ceea ce nu multi cred ca mai este posibil !?), atunci, pentru evacuarea puterii din S-6 (zona Dobrogei) nu se vor instala decit 2000 MW eoliene, peste ce e in prezent, cu intaririle de retea preconizate, iar daca U-3 va fi in functiune, puterile eolienelor vor fi limitate la 70% in anumite regimuri, iar pierderile in reteaua de transport vor creste cu aprox. 100% (ce luam pe mere dam pe pere). Exact din acest motiv, am sustinut, intr-un articol publicat recent, acordarea prioritatii zero (0), constructiei de centrale pompare-acumulare, in special in zona Dobrogei-Macin (fara stocare nu va exista energie regenerabila cit trebuie in RO si nici Cernavoda – 3+4, adica, ne dam cu stingu-n dreptu)

• Nici n-as mai ridica acum problema celor 4 mil. case incalzite cu lemne de foc, care ard 12 mil. t lemn/an, care reprezinta echivalentul energetic al arderii uraniului pe 1 an in cele 2 unitati de la Cernavoda ! ..fara sa mai socotesc biomasa agricola, cu mult, mult mai abundenta decit cea silvica !

In incheiere, doresc sa fiu foarte limpede- nu contest viabilitatea tehnologica a CNE si utilitatea ei, dar, eu transmit aceste semnale, dintr-o alta galaxie- ref. necesitatea, viabilitatea si sustenabilitatea tehnico-economico-financiara in contextul actual pentru Romania…decit sa cheltui 15 miliarde in urmatorii 10 ani (daca ii voi avea ?!) pentru U-3-4 si niste SMR-uri, toate gata (probabil) dupa 2031, nu cumva cu 25% din acea suma, mi-as rezolva cam toate problemele energetice azi ?…avind si granturi UE incluse

 N-ar fi mai intelept/prudent/mai sigur sa ne ocupam de reabilitarea/extinderea duratei de viata a U-1 (sa vad cum merge !?) apoi de U-2 pentru inca 20 de ani ?  …as paria, la cita experienta am, ca reabilitarea U-1 va dura mult mai mult decit este preconizata !…sper din toata inima sa gresesc !..dar vom vedea, va fi un test relevant si ne va arata foarte exact daca mai suntem in stare sa facem o unitate noua !….in acest timp, putem dezvolta capacitatile / expertiza / industria existenta si sa o pregatim pentru viitor !..adica sa investim in ea, in mod constient, pentru urmatorii 10 ani, care, temporal,   pe scara energeticii este o perioada relativ scurta.

N-as mai vrea sa mai ridic problema unui mic “amanunt”. Schimbarile climatice, au dus, in ultimii 30 de ani scaderea nivelului de precipitatii (secete prelungite, debite ale Dunarii scazute, etc.) si deci, nu cred ca e prudent sa presupunem ca in urmatorii 30 de ani vom avea mai multa apa pe Dunare, sau altii nu o vor exploata mai intens !. Pai daca astazi cu 2 unitati la Cernavoda, avem deja probleme in unele momente de seceta cu racirea condensatoarelor Turbogeneratoarelor, cum ar putea degenera oare situatia cu 4 unitati, peste 15-20 de ani ?! (am ajunge in cartile de istoria energeticii la cazuri de opriri de reactoare nucleare din lipsa de apa de racire)

In problema SMR ma abtin, aceasta fiind o alta categorie competitionala, din alta liga, in care observ ca s-au luat deja decizii (tehnice, economice, financiare, politice ?) de care personal nu am nici cea mai vaga idee, dar, nici nu conteaza parerea subsemnatului sau a multor altora

Cu speranta ca nu am plictisit cu aceste comentarii lungi, dar, repet…mesajul este dintr-un alt unghi, cu totul diferit- adecvanta unui program nuclear extins in conditiile marcoeconomice de azi ale Romaniei . Cred ca trebuie sa fim realisti, sa ne autoevaluam obiectiv si nu dupa “wishfull thinking” spunind DA energiei nucleare, declarativ, dar fara mijloace.

Ramine intrebarea:

Cind a construit Romania in ultimii 30 de ani, macar 1 unitate de 300-500 MW capacitate securitara ?…

…am stiut doar sa le vindem “la fier vechi”