Batuta romaneasca in energie
Ne-am dat de ceasul mortii sa identificam cauzele care au dus la o crestere absolut socanta a preturilor la energie, gaze si combustibili, intr-o perioada in care consumul de abia se apropie de cel de dinaintea declansarii crizei Covid. Am identificat o serie de elemente reale, care nu acopera totusi, in totalitate, acest trend al preturilor. Mai spre final, dupa ce am obosit sa dam explicatii, fara ca nici o autoritate a statului roman sa ne tina isonul, ne-am culcat pe o ureche si am conchis: peste tot in Europa se inregistreaza aceeasi tendinta. Cu alte cuvinte, daca e la ei cum ar putea sa nu fie si la noi?
Asa se face ca ministrul Energiei declara zilele trecute pe un post de televiziune ca a citit in presa cum vine treaba cu evolutia preturilor si ca urmeaza sa faca si institutia o analiza. In primul rand ca nu e treaba ministerului sa supravegheze ce se intampla in piata, pentru asta sunt autoritati competente. Ministerul treubuie sa aiba viziune, strategie, mai ales ca mare parte din companiile energetice sunt in subordinea lui. Sa trecem peste asta.
Pana sa facem anticipatii legat de ce se va intampla in urmatoarele luni, credem ca ar fi cazul sa ne aplecam asupra a ceea ce nu am facut de-a lungul ultimilor ani. Poate asa intelegem de ce am ajuns unde suntem, fara a mai invoca ce se intampla si in alte tari europene.
Aflam dintr-o stire de presa ca dupa aproape trei ani de la lansarea Programului Casa Verde Fotovoltaice doar 20% din dosarele depuse au fost aprobate. Practic, acest program ar fi trebuit sa mearga ca pe roate atata vreme cat finantarea era asigurata iar interesul in randul prosumatorilor a fost extraordinar. Era cea mai la indemana solutie pentru a constientiza consumatorii de energie ca printr-o investitie relativ redusa pot sa-si reduca dependenta energetica si chiar sa “sfideze” preturile actuale la energie. Incepem bine, terminam prost.
Am dat acest exemplu, aparent banal, pentru a pregati saltul spre marile proiecte energetice de care Romania are atata nevoie. Ne este si jena sa le mai amintim, pentru ca vorbim despre ele de cel putin 20 de ani. De data asta insa, nu mai putem face ceva de capul nostru, caci trebuie sa tinem seama (in realitate sa urmam) de politicile europene in domeniul energetic. Declarativ am zis ca o facem. In realitate batem pasul pe loc, sau mai pe sleau spus nu facem nimic.
Centrala de la Iernut, singura investitie cat de cat semnificativa a unei companii de stat, a ajuns motiv de circ. Nimeni nu poate anticipa cum se va finaliza aceasta investitie si cand.
Tranzitia de la energia pe carbune la energia pe gaze, respectiv investitiile la Complexul Energetic Oltenia si la centrala de la Mintia, nu a depasit nici macar faza studiilor de fezabilitate. Intre timp am facut totusi ceva: am inchis Mintia. Constructia unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda, ca sa nu mai vorbim de retehnologizarea Unitatii 1 sunt tot in faza de discutii. Pentru a putea exploata gazele din Marea Neagra avem nevoie de o noua legislatie adecvata, dar nimeni nu se deranjeaza sa se apuce de ea. Modernizarea si digitalizarea liniilor electrice de transport si distributie merge cu frana trasa de ani de zile si nimeni nu mai poate sa discearna intre obligatiile asumate ale companiilor din domeniu si situatia reala. Acelasi lucru este valabil si in cazul retehnologizarii marilor centrale hidroenergetice, unde licitatiile se tin lant dar nimeni nu se apuca de treaba. Exemplele de acest fel pot continua, dar …ce folos?
Una peste alta, peste toata aceasta situatie in care “stam cu fundul pe camese” nu ne vine sa credem cum este posibil ca preturile la energie si gaze sa creasca in halul asta! In acelasi timp, autoritatile care au obligatia legala de a supraveghea piata (ANRE, Consiliul Concurentei, ANPC) nu scot un cuvant, de parca ar trece pe langa ele un “cerc” din poezia lui Marin Sorescu. Il vazusi, nu-l vazusi?
Intre timp se denunta contracte de energie si gaze, fie de catre furnizori, fie de catre producatori si toate astea se sparg in capul consumatorului final. Nu tine nimeni seama de legile existente, care precizeaza clar in ce conditii poate fi denuntat un contract. Totul s-a transformat in specula. Cine-I mai smecher, sau mai fraier. Si autoritatile tac.
Pai, de ce nu ar tacea? Orice majorare de pret la energie electrica, gaze naturale, agent termic, apa etc se traduce prin incasari mai mari la buget. In cazul electricitatii si gazelor naturale se stie ca marfa bruta are o pondere de circa 35-40% in pretul final. Restul sunt tarife, taxe, impozite, TVA. Cine este marele castigator, cand marele perdant este consumatorul?
Si ca o concluzie de bun simt: ce se va intampla cu pretul la utilitati cand, de voie de nevoie, vom fi obligati sa mai si investim?