Blestemul consortiilor in care intra companiile romanesti: niciunul nu ajunge sa-si atinga obiectivul, nici macar cel de imagine

Am trecut usor cu vederea peste anuntul CEZ Group, care a confirmat zilele trecute vanzarea activelor din Romania catre fondurile administrate de Macquarie Infrastructure and Real Assets (”MIRA”). Oficialii romani, prinsi de vreo 8 luni de zile cu epidemia de Coronavirus, nu au zis nici ca-I bine, nici ca-I rau faptul ca una dintre cele 4 mari companii de distributie energie electrica din Romania trece din mana unui grup strain in mana unui alt grup strain, in conditiile in care in competitia pentru preluarea activelor CEZ s-a inscris si un consortiu romanesc format din Hidroelectrica, Electrica si SAPE. Ori, in aceste companii, statul roman are o detinere fie majoritara, fie principala. Teoretic si practic, consortiul romanesc a suferit un esec si chiar niste pierderi financiare daca tinem seama doar de banii platiti pentru consultanta. Nu ar fi fost firesc sa avem si noi un punct de vedere fie din partea celebrului consortiu, fie din partea statului roman, dupa esecul afacerii?

Tacere totala. Probabil ca cele trei entitati romanesti implicate in procesul de preluare a activelor CEZ nu s-au gandit niciodata cu seriozitate la aceasta achizitie. La ce-a mai fost nevoie atunci de toata tevatura care a costat si niste bani. Energy-Center a scris in urma cu cateva luni ca sansele consortiului de a prelua activele CEZ sunt minime si ca oricum suma vehiculata de un miliard de euro nu ar fi avut de unde sa fie procurata de cele trei entitati romanesti. Intregul proces a fost o actiune de imagine si de propaganda ieftina.

Cam pe acelasi palier de propaganda si imagine ieftina se situeaza si un alt consortiu in care este angrenata una dintre cele mai mari companii romanesti: Romgaz. Dupa retragerea americanilor de la Exxon Mobile din afacerea gazelor romanesti din Marea Neagra, compania Romgaz s-a aventurat sa ne asigure ca va intra intr-un consortiu cu alte firme straine pentru a prelua participatia Exxon si ca impreuna cu OMV Petrom va duce la bun sfarsit procesul de exploatare a gazelor din perimetrul Neptun Deep. Nu stim daca conducerea Romgaz, sau actionarul majoritar (Ministerul Economiei) au crezut vreodata cu adevarat in acest proiect. Ceea ce stim sigur insa este faptul ca oricate consortii s-a forma, pana nu se schimba legea offshore nimeni nu va avea curajul sa-si ia vreun angajament serios in afacerea gazelor de la Marea Neagra.

Legea offshore nu este o prioritate pentru actualul Parlament. Probabil nici pentru viitorul Parlament. In ciuda faptului ca Ministerul Economiei a promis ca va supune dezbaterii publice un proiect de modificare a legii offshore, astfel incat pana la votarea unui nou Parlament sa avem deja o imagine a ceea ce vrem sa facem nimic nu s-a intamplat.

Pe acest fond de indiferenta si neputinta, polonezii de la PGNiG au notificat, saptamana trecuta, partenerii din Romania, respectiv Romgaz şi OMV Petrom,  ca se retrag din consortiul care ar fi putut cumpara partea Exxon din proiectul de exploatare de gaze din Marea Neagra, potrivit unor surse din piata de energie, citate de FinancialIntelligence. Se presupune ca “polonezii au transmis ca nu mai stau dupa consensul politic din Romania, preferand sa faca investitii in alta zona”.  “Oportunitatile din lume nu aşteapta consensul politic din Romania”, le-ar fi spus polonezii romanilor.

Cat se poate de correct. Gazele de la Marea Neagra erau o oportunitate acu` cativa ani, cand pretul titeiului si al gazelor era sus, iar cererea pe masura. In conditiile actuale, cand Europa este invadata de gaze si de conducte care vin din Rusia sau din zona Marii Caspice, ca sa nu mai vorbim de oferta de gaze lichefiate, exploatarea gazelor din Marea Neagra devine incet incet o activitate neatractiva, sau mai putin rentabila din punct de vedere economic. Daca ne raportam la costuri si la beneficii, in conditiile de acum ale pietei de gaze, chiar nu vedem cine ar fi nebunul care sa-si cheltuie banii in exploatarea gazelor din Marea Neagra. Asadar, a mai picat un consortiu.

Si ca sa incheiem intr-o nota optimista va asiguram ca un scurt timp vom avea de a face cu un alt consortiu, de data asta cel mai mare si mai celebru. Este vorba despre constructia unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda, unde dintr-o data au devenit interesati si americanii si francezii si canadienii. Desigur, acest lucru il spunem noi, romanii. Pana la formarea consortiului si inceperea derularii proiectului va mai curge insa multa apa pe Dunare. O sa ne ocupam si de acest subiect cat de curand.