Care este substanta reala a disputelor aflate in spatele modificarilor aduse legii energiei si gazelor ?

Plenul Parlamentului a decis ieri ca proiectul de modificare a Legii energiei si gazelor sa fie retrimis la Comisia pentru Industrii si Servicii, pentru a doua oara intr-un singur an. In principiu, motivatia acestei decizii ar avea la baza un posibil conflict cu reglementarile europene in vigoare, confirmat si de o scrisoare a comisarului european pentru energie, Miguel Canete, care atrage atentia Romaniei ca prin aceste modificari risca procedura de infrigment, de care tocmai s-a salvat anul trecut prin elaborarea Ordonantei 64. Pe marginea acestor evenimente a aparut si o disputa extrem de aprinsa intre presedintele Comisiei pentru Industrii din Camera Deputatilor (artizanul modificarilor la OG 64/2017), Iulian Iancu, si fostul ministru al energiei, Razvan Nicolescu. Cel din urma il acuza pe cel dintai ca ar face indirect jocurile Gazporm pe piata din Romania, in conditiile in care se impune obligativitatea tranzactionarii la bursa a 70% din gazele produse, ceea ce ar reprezenta o bariera inclusiv pentru exportul gazelor ce urmeaza a fi exploatate din perimetrul Marii Negre. In subsidiar se mai vorbeste si despre impunerea prin lege a unei singure platforme de tranzactionare a gazelor naturale, in conditiile in care in momentul de fata functioneaza doua: OPCOM si BRM.

Nimic nou sub soare pana aici, cu exceptia faptului ca daca tot se stia de vreo cateva luni despre modificarile aduse legii energiei si gazelor de ce nimeni nu s-a grabit sa atraga atentia inca din vreme Comisiei pentru Industrii despre consecintele acestor modificari? Asta este ca si in zicala ca dupa razboi multi viteji se arata. Noi, Energy-Center, am comentat pe larg riscurile la care ne expunem, dar cine sa ne asculte pe noi. Sa ne intoarcem insa la disputa celor doi, dar nu pentru a da satisfactie unuia sau altuia, ci pentru a arata ca adevarul este undeva mult in spatele declaratiilor lor oficiale.

Asadar, sa plecam de la avantajele pe care le-ar avea Gazprom prin impunerea obligativitatii de a tranzactiona 70% din productie pe bursa. Altfel spus, daca cei care urmeaza sa exploateze gazele din Marea Neagra (Exxon, OMV Petrom, Lukoil etc.) nu vor putea face contracte bilaterale pe termen lung pentru a-si asigura inca de pe acum finantarea exploatarii si recuperarea investitiilor, ar pierde din start din obligativitatea tranzactionarii pe bursa. Castigatorul ar fi Gazprom, care are oricum acces la conductele de tranzit cu care este interconectata Romania si care si in momentul de fata vinde gaze pe piata romaneasca, mai ales in perioade de varf de consum. Dupa cum puteti observa lucrurile sunt inca destul de incalcite. Sa le luam pe rand:

– Romania isi poate asigura consumul intern de gaze din productia proprie aproape pe tot parcursul anului, dar poate avea probleme in perioadele de zile cu ger, cand are nevoie de importuri. De unde altundeva decat de la Gazprom putem lua aceste gaze ?(nu conteaza prin ce surse vin gazele);

– Cu exceptia anotimpului rece, cand consumul de gaze creste spectaculos, in cea mai mare parte a anului gazele din productia interna exced consumul. Solutia pentru producatori ar fi exportul, dar acesta nu se poate face fizic;

– De vreo doi ani incoace, chiar si in conditiile unei productii interne excedentare de gaze pe timpul verii, Romania importa gaze de la Gazprom, pentru ca acestea au inceput sa fie mai ieftine decat gazele romanesti;

– Problema inmagazinarii de gaze, dar mai ales a celui care plateste acest serviciu nu a fost rezolvata nici pana in ziua de azi.

Dupa aceste cateva situatii concrete urmeaza sa ne intrebam daca modificarile aduse legii energiei si gazelor schimba intr-un fel ecuatia. Pai, nu o schimba, cel putin pana in momentul in care gazele de la Marea Neagra se vor dovedi a fi comerciale si posibil de valorificat. De ce spunem asta?, pentru ca nu este suficient sa le descoperim si sa incercam sa le extragem, mai trebuie sa le si transportam. Ei, aici ne lovim de o alta problema, cea a magistralelor de transport. Vom discuta si despre ele, dar nu in acest articol.

Cert este ca pana la valorificarea gazelor din Marea Neagra, Romania nu se poate lipsi de gazele rusilor, cel putin in anumite perioade de consum. Servesc modificarile aduse legii energiei si gazelor, in aceste conditii, interesele Gazprom? Va lasam sa raspundeti singuri la aceasta intrebare.

Pe de alta parte, daca tot ocolim infrigmentul Comisiei Europene cu tot felul de tertipuri, de ce nu modernizam odata reteaua de transport a gazelor din Romania astfel incat sa avem si posibilitatea fizica a exportului si nu numai a importului? In fond, cerinta Comisiei Europene la asta se rezuma: la liberalizarea exportului de gaze din Romania. Banuim ca in urma unor investitii de cateva milioane de euro in statii de comprimare a gazelor am putea rezolva si problema exporturilor, mai ales pe relatia de Vest. Nu putem sau nu vrem sa facem aceste investitii?

Problemele iscate de modificarile aduse legii energiei si gazelor nu se rezuma numai la ceea ce am mentionat noi mai sus. Mai sunt multe de luat in discutie. Oare de ce nu ni le explica pe larg cei ce aduc modificarile legislative? Ce se urmareste cu adevarat?