Cat castiga sau cat pierde Romania din exportul de energie electrica? (II)

Suntem din nou exportatori de energie electrică în zona Balcanilor, aproape 24 de ore din 24, după câteva zile cu vânt și soare, care au adus un aport de peste 2000 de MW în sistem, la un consum de puțin peste 6000 de MW. Așa cum spuneam însă în articolul nostru precedent despre ”Ce câștigă România din exportul de energie?”  probabil că mai curând ar fi să punem întrebarea invers: ”Cât pierde România din exportul de energie electrică?”. Nu că ar fi rău că facem export, rău este că vindem energie everde, subvenționată și la prețuri foarte scăzute. Se vede acest lucru și pe piața de energie, unde prețurile, chiar dacă au scăzut, sunt încă printre cele mai ridicate din Europa.

Scriam în urmă cu câțiva ani de zile că România produce energie electrică în baza unui efort financiar enorm. Energia regeneranilă este încă subvenționată și asta în condițiile în care utilizează mult prea puțin din acest tip de energie. Ea este practic aruncată peste graniță sub forma unui mecanism cunoscut de specialiști sub sintagma ”în dezechilibru de sistem”.

”Prin aceasta sintagma, energeticienii definesc o productie nesolicitata de nimeni , productie care se injecteaza in sistemele de energie fiind de fapt in final preluata in reteua de producatori-consumatori si care, prin functionarea sistemelor de reglaj de frecventa distribuite aproximativ uniform in aria sistemului, descarca unele generatoare distribuite pe teritoriul natiunilor integrate energetic, in cazul Romaniei, in sistermul UCPTE al Europei Centrale. Astfel se respecta conditia tehnic esentiala a egalitatii obligatorii intre productie si consum in cazul energiei electrice.
In Romania coordonarea productiei de energie este asigurata de DEN (Dispecerul Energetic National), a cărui preocupare majoră este echilibrul intre productie si consum astfel incat sa se asigure o continuitate si siguranta in alimentarea consumatorilor.
Nu am reusit identificarea vreunui consumator final de energie eoliana care sa aibe un sistem propriu de generare a energiei necesare in sistem identic generatoarelor de siguranta ale spitalelor, caz in care ar fi trebuit sa existe un contract aditional intre producatorul de energie eoliana si consumatorul final, contract in care producatorul de energie eoliana sa fi participat la cheltuielile suplimentare ale consumatorului final din acest sistem de lucru. .
Nu am reusit identificarea vreunui consumator final de energie eoliana care sa aibe un contract de rezervare echivalenta a unei productii rapide compensatorii disparitiei energiei eoliene in cazurile incetarii actiunii vanturilor. Acest lucru este lasat in sarcina DEN care astfel dispune rezervarea unei componente majore de reglaj a sistemului (o cantitate mare de energie electrica a carei productie sau oprire sa fie la dispozitia DEN penrtru reglaj de echilibrare – masura care majoreaza factura platita de consumatorii din Romania, cu consecinte grave economice)”, scriam în urmă cu nu mai puțin de 10 ani.” Astăzi situație este la fel, nimeni nu a luat în considerare aceste observații.

In cazul existentei unui contract transfrontalier de livrare a energiei electrice un eveniment ca cel de intrerupere a exportului este interpretat ca avarie si sanctionat de regula cu decontari inverse , de la producator la consumator, de ordinul a sumelor duble celor ce se incaseza de la consumator in conditii normale …

Existenta unui contract transfontalier de energie se sesizeaza de regula prin circulatie preferentiala de energie pe directia celor doi parteneri. Dispecerii directioneaza energie pe cel mai scurt drum pentru reducerea pierderilor de transport prin retele. O cale eventuala ocolitoare este organizata de dispecerate doar in situatiile aparitiei congestiilor de sistem .. ori astfel de situatii acum in conditiile reculului general economic sunt practic inexistente. In aceasta situatie niciuna din caile de transport transfrontalier nu apare ca furnizoare de export. Se observa de regula circulatia constanta de putere pe traseul Ucraina – Bulgaria si Moldova ceea ce confirma existenta unui export de compensare a energiei nelivrate din sursele respective.

Ca o concluzie treebuie sa spunem ca in continuare Romania subventioneaza o energie pe care nu o foloseste, motiv pentru care este in situatia de a nu-si respecta angajamentele proprii de a inlocui productia de energie poluanta cu energie curata.

S-au facut estimari conform carora Romania pierde anul peste un milliard de euro prin subventionarea falsa a energiei eoliene neconsumate.

Supravegherea functionarii pietelor de energie precum si a balantelor produtie-consum revine ANRE – institutie care datorita politizarii la care a fost supusa de-a lungul anilor nu este dispusa sa rezolve problemele energiei regenerabile, chiar daca acestea sunt vechi.

Spre exemplificare un mod de rezolvare a problemelor energie eoliene tine de o suficienta aplicare a teoriei nodale de control a retelelor energetice de 400 kV ale Romaniei, pentru surprinderea dupa cateva luni de supraveghere a exportului necontrolat de energie si aducerea acestei energii in zona consumatorului intern cu toate consecintele benefice.

Ramane totusi o intrebare : Cum de nu se poate identifica traseul energie eoliene prin sistemul bilantier PRODUCTIE – CONSUM stiind ca dispunem de contoare electrice pe tot parcursul?? Concluzia noastra a condus la incertitudinea supravegherii de catre ANRE a CPT (consumul propriu tehnologic stabilit pentru distribuitori pe aceiasi paguboasa metoda a „pierderilor justificate” metoda care are la baza aceleasi traditionale argumente carora ANRE nu le-a definit clar pertinenta si nu le-a putut rezista .