Cateva dileme privind viitorul gazelor in Europa

Europa isi asigura peste doua treimi din necesarul de gaze de consum din import. Pana la aparitia Green Deal, ponderea gazului natural in mixul energetic era de putin peste 17%, in conditiile in care combustibilii solizi acopereau 27%, iar energia nucleara 12 % si produsele petroliere peste 37%. De remarcat ca ponderea energiei regenerabile in mixul energetic era de doar 4,3%.

Situatia s-a schimbat radical in momentul de fata, in mod deosebit pe partea energiei regenerabile, care se apropie de o medie de 20% in mixul energetic, cu ponderi diferite pentru fiecare stat membru. Ambitia Comisiei Europene de a atinge 50% pondere energie regenerabila, pana in 2030, schimba radical intreaga piata.

Ponderea gazelor naturale in mix nu a suferit schimbari semnificative, pana in 2020, cand ambitiile de decarbonizare au crescut foarte puternic la nivel politic in Uniunea Europeana. Din pacate, anul 2021 a consemnat o scadere de cira 11% a ponderii energiei regenerabile la nivel European, dar nu pe fondul lipsei de investitii, ci mai ales al unor perioade in care eolienele si fotovoltaicele au functionat mult sub capacitatea instalata.

Inchiderea unor exploatari miniere, a unor unitati nucleare a readus gazul in postura de sursa din ce in ce mai relevanta in mixul energetic. Nimeni nu a anticipat asa ceva.

Interesant este ca pana sa redevina sursa importanta de energie electrica, gazul natural era utilizat in proportie de circa 45% pentru incalzire si racire, la nivel european. Desigur si aici ponderile sunt diferite de la tara la tara.

Drept consecinta, marea problema a tarilor care utilizeaza gazele pentru incalzire a devenit nu pretul, ci lipsa gazelor. Nu luam in calcul sectorul petrochimic, un alt mare consummator de gaze, caci acesta poate fi supus intreruptibilitatii. Ceea ce nu afirma nici un oficial European este tocmai acest lucru: cum se va asigura consumul pentru populatie pe timpul iernii?

De aici apare o alta consecinta: care va fi necesarul de gaze si implicit pretul acestuia peste doua-trei luni cand consumul casnic va scadea brusc? Se va regasi un necesar crescut sau compensator in sistemul energetic? In nici un caz, pentru ca centralele energetice pe baza de gaze sunt peste tot in faza de proiect, ca atare nu putem anticipa o crestere a consumul pe aceasta componenta. Nu, in viitorul apropiat!

Retelele de aprovizionare cu gaze a Europei sunt o alta componenta despre care se vorbeste prea putin in termini reali. Mai corect spus toata lumea, toti analistii si politicienii se concentreaza pe gazoductele care vin din Rusia, respectiv terminalele de gaz lichefiat din SUA sau Qatar. Nici o vorba despre rezervele imense de gaze din zona Marii Caspice si cele din nordul Africii: Algeria, Libia.

In momentul de fata de gazele din nordul Africii beneficiaza spaniolii, portughezii si italienii. Dar, resursele din aceasta zona sunt foarte importante. Marea Neagra, daca Romania, Turcia si Bulgaria ar exploata resursele banuite de gaze, este departe de rezervele africane.

Si iata cum actuala criza poate duce la reactii la care nu ne-am fi asteptat pana acum.

Grupul de petrol si gaze algerian Sonatrach va investi 40 de miliarde de dolari intre 2022 si 2026 in explorarea, productia si rafinarea petrolului si explorarea si extractia gazelor, a declarat luni CEO-ul sau, Toufik Hakkar.

„Planul nostru de investitii intre 2022 si 2026 este de aproximativ 40 de miliarde de dolari, din care 8 miliarde de dolari in 2022”, a declarat Hakkar la postul international de televiziune algerian, AL24 News. El a precizat ca „a treia dintre aceste investitii” va implica parteneri straini. In acest interviu, seful grupului a anuntat si demersurile intreprinse de Sonatrach „in vederea intoarcerii in Libia”, unde si-a suspendat majoritatea activitatilor in 2014. Potrivit domnului Hakkar, o delegatie a grupului va vizita Libia pana la sfarsitul lunii februarie, pentru a pregati impreuna cu partenerul sau NOC, compania nationala libiana, „conditiile de returnare in vederea asigurarii lucratorilor si a echipamentelor”.

Hakkar a mai subliniat ca grupul algerian a „facut investitii semnificative in explorarea petrolului si gazelor” in Libia si ca nu va „lasa aceste descoperiri fara dezvoltare”. Planul pe 4 ani al Sonatrach include, printre altele, o rafinarie la Hassi Messaoud (cel mai mare camp de petrol din Algeria) si o extindere a rafinariei Skikda (nord-est) destinata transformarii anumitor derivate in combustibili, a adaugat domnul Hakkar.De asemenea, Sonatrach intentioneaza sa puna in functiune in ianuarie al patrulea turbocompresor al gazoductului Medgaz, care transporta gaz algerian in Spania si Portugalia. Acest turbocompresor va asigura aprovizionarea pietei spaniole in conformitate cu cantitatile contractuale, estimate la 10,5 miliarde m3, si va raspunde oricaror cereri de cantitati suplimentare, a spus el.Algeria a decis sa renunte, din noiembrie 2021, la exploatarea gazoductului Maghreb Europe Gas Pipeline (GME) care traverseaza Maroc, pentru aprovizionarea Spaniei si Portugaliei. Veniturile grupului au crescut cu 70% in 2021 datorita unei cresteri de 19% a exporturilor sale de hidrocarburi, a indicat domnul Hakkar, precizand ca Sonatrach a exportat cu 34,5 miliarde de dolari in 2021 fata de 20 de miliarde de dolari in 2020. El a explicat ca pretul mediu al unui barilul de petrol era in jur de 70 de dolari, dar „strategia Sonatrach se bazeaza pe un pret de 50 de dolari, pentru a evita orice fluctuatie a pietei”.

Ca face nemtii?

Companiile europene de utilitati se grabesc sa stranga fonduri in valoare de miliarde de euro, o dovada a tensiunilor financiare provocate de preturile record la gaze naturale si electricitate, informeaza The Wall Street Journal.

Grupul german Uniper SE, una dintre cele mai mari companii de utilitati din Europa, a anuntat marti seara ca, in ultimele saptamani, a aranjat linii de credit in valoare de 10 miliarde de euro de la firma mama si o banca detinuta de statul german. In plus, aceasta firma care produce electricitate in intreaga Europa si vinde gaze naturale in intreaga lume a accesat si o linie de credit in valoare de 1,8 miliarde de euro de la mai multe banci, inclusiv Goldman Sachs Group Inc.

RWE AG, o alta mare companie germana de utilitati, a anuntat si ea miercuri ca a fost afectata de preturile volatile si este obligata sa isi faca rezerve de numerar. „Fluctuatiile mari de preturi au condus la o nevoie temporara de lichiditati insemnate. Am facut provizioane pentru acest lucru in liniile noastre de credit si alte instrumente financiare”, a declarat un purtator de cuvant de la RWE.

Companiile de utilitati au nevoie de lichiditati suplimentare pentru a tine pasul cu cresterea preturilor la gaze naturale si electricitate. Odata cu cresterea cotatiilor la energie in ultimele luni au crescut si platile in marja pentru contractele pe care furnizorii de energie au trebuit sa le incheie ca masura de protectie pentru vanzarile de gaze naturale si electricitate. Pretul gazelor naturale in Europa este de cinci ori mai mare decat era in urma cu un an. Aceasta criza a provocat deja falimentul a 28 de companii de furnizare a energiei din Marea Britanie.

Cele trei linii de credit cu o valoare de 11,8 miliarde de euro aranjate de Uniper se apropie de capitalizarea de piata a companiei, care potrivit FactSet este in prezent de 15,4 miliarde de euro. In primele noua luni din 2021, Uniper a raportat pierderi de 4,8 miliarde de euro la o cifra de afaceri de 78 de miliarde de euro, unul dintre motive fiind pierderile inregistrate de pe urma operatiunilor de hedging.

Cu unitati precum termocentrale pe carbune, gaze naturale, centrale nucleare si hidrocentrale in Germania si in alte tari, inclusiv operatiuni importante in Rusia, Uniper are capacitati instalate de 35 de Gigawati ora, suficiente pentru a alimenta cu energie 26 de milioane de locuinte, ceea ce face din grupul german unul din cei mai mare producatori de electricitate la nivel mondial. Uniper are si o divizie de vanzari si trading, care vinde gaze naturale si electricitate consumatorilor industriali si face tranzactii cu gaze naturale lichefiate si carbune in Europa, America de Nord si alte parti.