Ce castiga Romania din pozitia de exportator de energie electrica?

Dupa o perioada de cativa ani in care Romania a trecut de la faza de exportator net de energie electrica la cea de importator, iata ca anul 2023 a consemnat o schimbare a trendului in favoarea exportului. Intrebarea pe care ne-o punem de ani de zile este insa una fara raspuns evident: cine profita de energie electrica exportata, cu atat mai mult cu cat aceasta este cea mai ieftina energie produsa in Romania, respective din hidro si din regenerabile, in mod deosebit eolian. In primele 9 luni ale anului trecut schimburile fizice transfrontaliere de export au crescut cu 63% fata de aceeasi perioada a anului 2022, cantitatea exportata fiind de 6,1 TWh, fata de 3,8TWh in anul de dinaninte. Principalele destinatii de export au fost Ungaria, Bulgaria, Ucraina si Moldova, iar energia disponibila a provenit din productia hidro si eolian.

De ani de zile, tara noastra exporta energie electrica prin intermediul unor comercianti de energie, pentru simplu fapt ca legea interzice producatorilor de energie sa faca export direct. Doar prin intermediari, comercianti-traderi.

Exista insa o oarecare exceptie, respectiv energia produsa din surse regenerabile, care intra in sistemul energetic romanesc, dar poate fi trecuta peste granita exclusiv de catre traderii de energie dar tot printr-un fel de cos. De-a lungul vremii am incercata un sir de analize economice pe marginea exportului de energie electrica al Romaniei, plecand de la o sintagma care ne ridica mari semne de intrebare: “export exclusiv de energie verde”. Daca ar fi sa fie asa, atunci este grav, pentru ca energia verde o suportam cu totii, din punctul de vedere al subventiilor de care ea beneficiaza. In realitate insa, mecanismele comertului cu energie electrica transfrontraliere sunt ceva mai complicate. Incercam sa le deslusim, nu inainte de a atrage atentia ca inclusiv autoritatile din Romania, respectiv cei care gestioneaza sistemul energetic transmit semnale false. De ce? In interesul cui? Ce riscuri presupun aceste declaratii?

Unul din corifeii sistemului energetic romanesc in perioada in care eram exportatori majori de energie, este vorba de fostul sef al Dispecerului Energetic National, domnul Octavian Lohan, declara pentru Energy-Center.ro : “Producatorii de energie din Romania nu au inteles inca oportunitatea ivita din diferenata de pret a energiei cu care se vinde pe PZU energia si preturile din strainatate. Dar poate se vor trezi, poate vor intelege ca se pot scoate bani frumosi din cumpararea si vanzarea de energie”. Sa achimbat ceva intre timp, s-au desteptat producatorii sau autoritatile?

“Nu exista nici macar un producator (clasic-n.red.) de energie care sa exporte. Aici este o piata controlata in totalitate de traderi. Ei au filiale si aici, si in mai toate tarile din jur, cumpara foarte ieftin de aici si vand scump in afara. Intrebat ce tip de energie se exporta in principal, Lohan a declarat fara echivoc : „eoliana”. Astfel, pe langa energia pe care companiile ce opereaza parcuri eoliene si, mai putin , fotovoltaice, o vand prin contracte pe termen lung, mai au si energie pe care o dau pe Piata Zilei Urmatoare. Aceasta este foarte ieftina, mai ales in perioadele de consum scazut (noaptea).

Am scris la vremea respective ca declaratiile domnului Lohan trebuiesc privite cu multa atentie, caci in spatele lor se ascund multe necunoscute. Pentru a intelege bine contextul am prezentat puncta de vedere ale unor specialisti, care chiar au sesizat Ministerul Energiei despre anomaliile care se produc. Efort inutil si atunci si acum. Acestia au demonstrate ca Romania produce energie electrica in baza unui effort financiar enorm, cu subventii suportate de consumatori, dar pe care nu o prea utilizizeaza, adica nu beneficiaza de ea. In cele mai multe cazuri energia eoliana este pur si simplu aruncata peste granite intr-un mechanism pe care il numim “rezolvarea dezechilibrelor din sistem”.

Prin aceasta sintagma, energeticienii definesc o productie nesolicitata de nimeni , productie care se injecteaza in sistemele de energie fiind de fapt in final preluata in reteua de producatori-consumatori si care, prin functionarea sistemelor de reglaj de frecventa distribuite aproximativ uniform in aria sistemului, descarca unele generatoare distribuite pe teritoriul natiunilor integrate energetic, in cazul Romaniei, in sistermul UCPTE al Europei Centrale. Astfel se respecta conditia tehnica esentiala a egalitatii obligatorii intre productie si consum in cazul energiei electrice. Astfel, preocuparea majora a DEN este echilibrul intre productie si consum in asa fel incat sa se asigure o continuitate si siguranta in alimentarea consumatorilor. Din graficele publicate de Transelectrica se observa cu usurinta ca atunci cand avem energie masiva din vant avem si export cam la cantitati similar.

Nu am reusit identificarea vreunui consumator final de energie eoliana care sa aibe un sistem propriu de generare a energiei necesare in sistem identic generatoarelor de siguranta ale spitalelor, caz in care ar fi trebuit sa existe un contract aditional intre producatorul de energie eoliana si consumatorul final, contract in care producatorul de energie eoliana sa fi participat la cheltuielile suplimentare ale consumatorului final din acest sistem de lucru. .
Nu am reusit identificarea vreunui consumator final de energie eoliana care sa aibe un contract de rezervare echivalenta a unei productii rapide compensatorii disparitiei energiei eoliene in cazurile incetarii actiunii vanturilor. Acest lucru este lasat in sarcina DEN care astfel dispune rezervarea unei componente majore de reglaj a sistemului (o cantitate mare de energie electrica a carei productie sau oprire sa fie la dispozitia DEN penrtru reglaj de echilibrare – masura care majoreaza factura platita de consumatorii din Romania, cu consecinte grave economice).

(va urma)