Previous Story
Ce este acest CfD lansat oficial pe 25 martie 2024 de Ministerul Energiei? Din pacate nici Ministerul nu-l intelege
Posted On 31 martie 2024
Comment: 0
Ministerul Energiei a lansat oficial pe 25 Martie a.c., Programul CfD in România adresat energiilor regenerabile, dar nu toate, ci discriminatoriu, adresat numai energiei eoliene si solare (nu știm de ce nu se respectă un principiu european al ”technology neutrality” în probleme de politică energetică ?! Mai bine am șterge din legislatie termenul de ”renewable energy” si am lăsa numai eoliene si solare).
Trecînd totuși peste acest amănunt nesemnificativ, această lansare, s-a bucurat de o prezența selectă- reprezentanți Comisia Europeana, BERD, Ambasada Spaniei, nelipsiții și invariabilii consultanți străini- căci noi nu mai știm să analizăm ceva si nici nu mai avem cu cine, investitori de tot felul, etc. si nu în ultimul rînd, reprezentanții Ministerului Energiei la cel mai inalt nivel.
Intr-o atmosfera elevată, Domnul Ministru Burduja a avut o alocuțiune super-laudativă a evenimentului și proiectului, care poate fi urmarita aici:
După eveniment, au apărut in mod evident și comentarii, chiar din partea unora de la care ne-am aștepta la o tratare a problemei in mod stiințific, profesional, astfel:
Spre relevanță redăm citeva luări de poziții care, toate, arată necunoasterea problemei reale, confuziei care domnește in această speță, din păcate, cu consecințe negative asupra sistemului energetic:
Dl. Cîciu – Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, ”nu este de acord ca populația să susțină investitorii din energia regenerabilă prin schema contractelor pentru diferență, întrucât, spune el, este de datoria statului să garanteze realizarea acelor investiții” (NA orice garantează statul, oricum tot pe banii nostri o face !)
Apoi apar specialiștii in planificarea din energie care au replicat fiind cunoscători intimi ai procesului, astfel:
Reprezentanții furnizorilor și ai producătorilor i-au răspuns că ”…investițiile din energie sunt plătite în final tot de către consumatori…”
Iar președintele Asociației Furnizorilor declară senin și sigur pe dînsul: „Poate șochez, dar tot ce se întâmplă în sectorul energetic la final este plătit de consumatori”
Într-adevăr este șocant, dar, ce este șocant este faptul ca nici unul din toți cei mentionați mai sus, începînd cu participanții la festivitatea de deschidere de la Hotel Novotel și terminînd cu comentatorii mentionați, efectiv ei nu înțeleg rostul acestui instrument CfD, la ce e bun si mai ales ce efecte negative are asupra condițiilor actuale din România (nu orice e bun in UK e bun si în România !).
Să incercăm să explicăm toate acestea prin a aminti în treacăt recomandarile IFC (International Finance Corp) trecute in Raportul ”Romania- Road Map for 2035 for Off-shore Wind”, din care extragem un mic pasaj, complet neglijat de Ministerul Energiei (sau, mai degrabă neînțeles):
Ce vrea IFC sa spună aici ?
Că, inainte de a decide ceva in privinta eolienelor off-shore (dar si cele on-shore, sau, orice altceva), este absolut necesar sa avem viziunea strategică – adica Least Cost Generation Analysis (Power system study)
Asta este in strinsă legatură si cam același lucru cu determinarea ”Long run Marginal Cost” (of production) a energiei furnizate consumatorilor. Aceasta este esența faptului, cum spune teoria energy economics mai jos:
Each tariff must be based on the long run marginal cost of providing the service (NA in condițiile unui Least Cost Planning, În România nu avem făcute nici sistem de tarifare și nici analize de least cost /marginal cost)
Așa am ajuns la esența problemei: s-a stabilit la Ministerul Energiei că eolienele/ solarele cu CfD că ”strike price” (ce frumos sună !?), adică prețul (de referința) este de 91-93 EUR/MWh (la producție !?).
Iar întrebarea pusă, in plenul festivității ”high-level” de la Novotel, adresată în special Consultanților străini căci la ceilalți nu exista nici o speranță de vreun răspuns, a fost una foarte simplă si, numai 1 singură:
Unde se găsesc Long Run Marginal cost of generation for Romanian power system ?, care să justifice măcar orientativ, o cifră cît de cît apropiată de ”strike price” vinturat prin sală.
S-a așternut o liniște jenantă in sală, iar intr-un final o doamnă reprezentantă a BERD, s-a simțit datoare să ne explice cum că au făcut ei niște analize de piață (veșnica poveste cu ”piața”) și au ajuns ei la concluzia că acesta este prețul ”strike” (rezultînd cu pregnanță că doamna bancher, nu înțelegea despre ce e vorba. Se ridica problema de costuri care determină prețurile și nu pe dos – adică prețurile care determină costurile…ceea ce este extrem de periculos, daca gîndim puțin mai adînc în condițiile României !).
Și așa ajungem la declaratiile politice cu caracter profund social, chiar spectaculoase, ale Dlui Cîciu – un politician, dar și la declaratiile ”specialistilor” si furnizorilor de energie.
Ce este însă amuzant dar si trist în același timp este faptul ca toate părțile au dreptate neînțelegînd despre ce e vorba și din acest motiv, toate părțile explică aceeași confuzie, dar cu cuvinte diferite.
Să explicăm cum iesim din starea de șoc indusă de faptul ca ”… tot ce se întâmplă în sectorul energetic la final este plătit de consumatori…” CÎT DE MULT ADEVĂR ESTE ÎN ACEASTĂ ZICERE ÎNȚELEAPTĂ !
Consumatorii plătesc la final energia dar, in plus, și mai ales prostiile care se fac în sectorul energetic
(ar trebui sa menționez aici, doar ca exemplificare a ceea ce vreau să spun, că la ultima licitație pentru un parc eolian in Arabia Saudita de 600 MW, în 2022, EDF (Franța) a oferit și cîștigat contractul BOT pe 15 ani, la preț fix de 22,5 USD/MWh…deci, despre ce vorbim aici ?!)
Iar toate cele de mai sus, au încercat doar sa sublinieze importanța științifică a implementarii unei politici de cost minim al energiei (exact cum zicea și IFC), iar de aici, avind baza de plecare, se poate hotări orice, inclusiv un ”strike price” corespunzîtor (politica de cost minim este un concept stiințific și nu unul politic, deși toate partidele si-l insușesc cu voioșie, spre binele poporului, dar, fundamental, neînțelegînd nimic din acesta)
Avind conceptul de ”cost minim” legiferat si implementat, mai departe, oricit de ieftina (sau scumpă !) va fi energia, deciziile vor fi de tipul ”no regrets” (am plecat tot timpul de la ”least cost” !), iar CfD-urile cam dispar de la sine (daca statul garanteaza investitiile ”least cost”/”no regrets”, ca vom avea acea energie care să fie consumată si platită, atunci ce rost ar mai avea CfD ?)
