Comisia Europeana a uitat de reformarea pietei de energie si asteapta cu optimism iarna ce se apropie.

Exact in urma cu un an, cand Europa se vedea confruntata cu o posibila criza energetica inainte de venirea iernii. La vremea respective situatia din pietele de energie europene era pusa aproape exclusiv pe seama razboiului din Ucraina si a sanctiunilor economice impuse Rusiei. Din fericire, iarna foarte blanda si reducerea activitatii in sectoarele economice energofage au facut ca Europa sa nu resimta acut criza in aprovizionarea cu gaze si energie, motiv pentru care nici in momentul de fata Comisia Europeana nu se mai sperie de amenintarea unei posibile crize energetice. Fiecare tara membra a ales cum sa-si protejeze consumatorii prin diferite scheme de plafonare a pretului, chiar daca au fost cheltuite sume enorme, si cel mai sigura ca nici in anul care vine nu se va renunta la aceste scheme de sprijin. Totusi, piata de energie de astazi nu mai este cea de acum un an. Unele decizii luate atunci nu mai sunt adaptate noilor conjuncture, iar tintele de atingere a neutralitatii climatice au devenit din ce in ce mai ambitioase. In Romania nimeni nu-I pune problema sa schimbe ceva pana la sfarsitul anului si, cel mai probabil, nici anul viitor. Ciudat, nici Comisia Europeana nu pare a avea o strategie pentru perioada imediat urmatoare. Tocmai de aceea revenim cu un text publicat anul trecut, pe care il consideram inca de mare actualitate.

Marea dilema a Comisiei Europene: redistribuie profiturile producatorilor de energie sau face o reforma reala a sistemului?

Concluzia scurtei povesti a drobului de sare, scrise de Ion Creanga in urma cu peste 200 de ani , este urmatoarea: “bre, multi prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut. Ma duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.”

Fara a incerca sa jignim pe cineva anume, drobul de sare s-a rastogolit din Humulesti pana la Bucuresti si apoi direct pana la Comisia Europeana de la Bruxelles. Intreaga clasa politica europeana pare sa fi fost lovita subit de o spaima inventata din care nu stie cum sa iasa. Criza energetica pusa aproape exclusiv pe seama razboiului din Ucraina da semne ca poate rupe intreaga coeziune europeana, manifestata pana acum in parametrii normali. Grija intregului aparat birocratic de la Bruxelles tine exclusiv de cum vom trece iarna, cu sau fara gazele din Rusia, cu accent deosebit pe consumatorii casnici. Prea putin se vorbeste despre industrie cu toate domeniile aferente, despre sanatate, agricultura, IMM-uri etc. Paradoxal, un posibil colaps economic dinspre aceasta parte va veni si in nici un caz din faptul ca temperatura din locuinte va fi cu cateva grade mai mica decat pana acum, sau ca la un moment dat am putea sa vietuim pentru o scurta perioada chiar fara caldura si apa calda. Putem sa le avem pe amandoua dar scand ramanem fara locuri de munca, fara venituri lucrurile se complica rau. Ce este de preferat?

Nu aceasta este insa grija noastra in momentul de fata. Ne uitam stupefiati la toate informatiile care vin de la Bruxelles in ceea ce priveste solutiile la criza energetica si constatam ca am fost egalati la capitolul imbecilitate tocmai de cei de la care ne asteptam sa ne scoata din intuneric cu rationamente corecte. Si mai ales de la cei care ne-au adus in postura in care suntem prin politicile promovate in ultimii ani si b agate pe gat tuturor cu tolcerul. Le-am inghitit fara sa le digeram si fara sa gandim daca la starea noastra de bolnaviciune recomandarile Comisiei erau cele adecvate. Situatia este valabila pentru toate tarile UE, nu doar pentru Romania. In acest caz de ce dam vina exclusiv pe razboiul din Ucraina? Oare putregaiul nu a aparut ceva mai devreme?

Europa iese in sfarsit din starea de comoditate si bunastare instalata de vreo 70 de ani incoace. Spaima vizavi de ce urmeaza a determinat clasa politica europeana sa caute solutii indeosebi pentru iarna care vine. Ce urmeaza dupa aceea nu mai conteaza, important este sa trecem primul soc. Necazul este ca masurile luate acum nu influenteaza doar mersul economic al lunilor ce urmeaza, ci au bataie mult mai lunga. Romania s-a lovit de aceste lucruri inca de prin 2014, cand a dat startul unor serii repetate de modificari aduse legii energiei. Drept urmares nu s-a mai facut nici o investitie serioasa in acest domeniu. Greselile au generat alte greseli pana s-a ajuns intr-o situatie din care nu mai putem iesi. Sacul e atat de gaurit incat orice petic este pierdere de vreme si de resurse. La fel se intampla acum la nivel european, chiar daca in anumite tari ar mai fi loc de carpeala.

Sapatamana trecuta, Ursula Von Der Leyen anunta un pland de masuri pentru a contracara criza energetica format din 5 puncte. Unul singur era relevant din punctul de vedere al efectelor, respectiv plafonarea pretului gazelor importate din Rusia, undeva la nivelul de 300 euro/MWh. Nu s-a pus niciodata problema plafonarii pretului gazelor din alte surse, sau al gazelor lichefiate. Restul de masuri constau in niste angajamente stupide ce urmau a fi impus consumatorilor. Nici nu conteaza atata vreme cat singura masura reala, cea de plafonare a pretului gazelor provenite din Rusia, nu a intrunit consensul tarilor member. Era de asteptat acest lucru stiut fiind faptul ca nici embargoul impus gazelor din Rusia nu a fost agreat de toate tarile europene.

Rusii au reactionat imediat dupa anuntarea acestui pachet amenintand ca nu vor mai livra Europei nici un fel de materie prima, de la gaze, la titei, carbune etc. Minunea europeana nu a tinut mult si a aparut dezimformarea conform careia plafonarea s-ar aplica toturor importurilor de gaze indiferent de unde provin ele. De fapt acesta este si motivul scos in fata pentru a justifica disparitia acestei masuri. Ceea ce nu a precizat doamna Ursula este faptul ca in situatia plafonarii pretului gazelor rusesti disparea automat embargoul total ce urma sa fie introdus de la 1 octombrie. Cu alte cuvinte cine dorea sa importe gaze din Rusia o putea face dar cu conditia sa nu plateasca mai mult decat plafonul stabilit. Cu siguranta efectele in piata ar fi fost vizibile imediat. De altfel, a doua zi dupa anuntul doamnei Ursula, pretul gazelor pe bursa a scazut. Cum spuneam insa, minunea nu a durat.

In consecinta se cauta alte modalitati de temperare a pretului gazelor naturale implicit al energiei electrice, de parca cea din urma marfa s-ar produce exclusiv din gaze. Va reamintim ca pana la inceputul acestui an Comisia Europeana refuza sa ia in considerare (in taxonomie) gazele ca element de tranzitie energetica. Cum se face ca dintr-o data gazele au devenit vioara intai in productia de energie? Dupa acest esec se cauta alte solutii de temperare a preturilor. Evident, la fel ca in Romania, solutia pare a fi taxarea suplimentara a actorilor din piata si chiar suprataxarea. Fara a intra in amanunte in acest articol, aceasta masura nu face altceva decat sa mute falimentul dintr-o parte in alta. Asa cum s-a intamplat in Romania in ultimii ani, cand nu s-a investit nimic in sectorul de productie, asa se va intampla si in Europa in anii ce vin.

Lucrurile sunt in fapt extrem de simple. Politicile europene in domeniul energiei au dus la inchiderea si lichidarea unor capacitati de productie in paralel cu o crestere a dependentei de gazele rusesti. Cand ai cerere in piata dar oferta este sub nivelul acesteia preturile nu au cum sa fie altfel decat mari. Ca sa scazi pretul trebuie sa echilibrezi cererea cu oferat. Nici o masura a Comisiei Europene nu duce inspre asta. Pe de alta parte, vrei sa reduc consumul, atunci lasa pretul liber, fara plafonari si compensari. Economia va veni de la sine.