Cu sau fara gaze din Rusia?

Criza ucraineana continua sa alimenteze speculatiile pe margine pretului gazelor naturale din aceasta vara, respectiv posibilitatea Europei de a-si satisfice necesarul de gaze din alte surse decat cele rusesti. O serie de analisti din Europa si de peste Ocean considera ca in cazul unui conflict deschis intre Ucraina si Rusia exista riscul sistarii livrarilor de catre Gazprom, in timp de altii sustin ca Rusia nu-si permite sa opreasca livrarile indiferent de pozitia Occidentului fata de un eventual conflict, in contextul in care veniturile Rusiei din exportul de gaze si petrol acopera circa 30% din total venituri.

Inclinam sa mergem pe cea de-a doua varianta

Daca privim putin retrospectiv, nu mai departe de sfarsitul anului trecut, cand pretul gazelor a urcat la peste 650 dolari/1000 mc, am putea intelege ca Rusia nu intentioneaza sa stopeze aprovizionarea cu gaze a Europei, indiferent de situatia de la granite Ucrainei. De ce spunem asta? Incepand cu Vladimir Putin si mai apoi cu inalte oficialitati din Rusia, s-a oferit explicatia cresterii preturilor: lipsa contractelor pe termen lung si cresterea exponentiala a contractelor pe piata Spot. Asa s-a ajuns ca depozitele de gaze sa nu fie alimentate la capacitate, sa nu existe alternative in aprovizionare si volatilitatea pretului sa creasca foarte mult. Rusii au subliniat insistent un lucru: faceti contracte pe termen lung. S-a schimbat ceva intre timp? Absolut nimic. In continuare, Rusia sustine ca isi onoreaza toate contractele existente si ca va continua sa faca acest lucru si in viitor. Dar, revine cu recomandarea: contracte pe termen lung.

Cum ar putea arata tranzitul de gaze?

Paradoxal, dependenta Europei de gazele din Rusia este echivalenta cu dependenta Rusiei fata de Europa. In ultimii ani Federatia Rusa s-a indreptat cu preponderenta, ca piata de desfacere a gazelor naturale si petrolului, spre Occident. Este suficient sa analizam proiectele de noi gazoducte ca sa constatam ca toate care pleaca din Rusia, sau Marea Caspica si Asia Centrala) vizeaza Europa. Cu exceptia unui gazoduct mai vechi spre China (capacitate de 30 de miliarde de mc/an) , Rusia a marsat exclusiv pe interconexiunile europene. La inceput pe partea de Nord, apoi pe cea de Sud, care include zona balcanilor si Europa Centrala. In paralel, Rusia a vizat reducerea substantial a tranzitului prin Ucraina, din mai multe considerente. Sa nu uitam ca inainte de problema Crimeii, intre Rusia si Ucraina au existat dispute nenumarate pe margine tranzitului de gaze pe conducta Drujba, implicit a neplatii de catre ucraineni a gazelor utilizate de ei. Nu in ultimul rand, Ucraina a fost tara care a amenintat Europa cu sistarea livrarilor, ori de cate ori avea neintelegeri cu rusii. Au fost cel putin trei situatii in care criza energetica ameninta Europa tocmai din acest motiv. Este si acesta un argument pentru care Rusia a investit in noi gazoducte care sa ocoleasca Ucraina.

Divizarea Europei

Este cat se poate de evident ca in relatia cu Rusia nu exista un consens la nivelul tarilor europene. Tarile din sudul si centrul Europei, precum si tarile balcanice au acceptat de ceva vreme ca in ecuatia lor energetica gazele rusesti sunt primordiale. Nu numai Italia, Ungaria, Grecia sau Turcia se situeaza in aceasta pozitie, ci si Germania sau chiar Marea Britanie. Nici o alta forma de energie nu poate inlocui in anii urmatori energia produsa pe baza de gaze. Pe cale de consecinta o renuntare brusca la aprovizionarea cu gaze din Rusia poate fi considerate curata sinucidere.

Poate gazul lichefiat sa suplineasca gazele din Rusia

Raspunsul este clar: nu, cel putin pe o perioada lunga de timp. Desigur, in situatii extreme si pentru perioade limitate de timp, gazele lichefiate pot ajuta Europa sa depaseasca o criza energetica majora, sau un black out. Atat si nimic mai mult. Infrastructura Europei in ceea ce priveste gazele lichefiate este prea putin dezvoltata iar investitii majore in acest sens nu sunt anuntate. In context amintim ca Grecia incearca de cativa ani sa construiasca un terminal (circa 4,5 miliarde mc) si de abia acum a reusit sa deblocheze proiectul estimat a fi finalizat prin 2028. Pe de alta parte sursele principale de GNL sunt SUA si Qatar. Daca SUA isi poate permite pentru o scurta perioada de timp sa isi creasca livrarile catre Europa, Qatarul este “abonat” masiv catre tarile asiatice unde are de livrat pe contracte pe termen lung. Algeria, Libia sau tarile din zona Caspica nu detin infrastructura si nu au cum sa aprovizioneze Europa in lipsa gazelor din Rusia, decat foarte limitat.

 In acest context apar o serie de previziuni, unele chiar dezimformari in favoarea unei dintre partile implicate. Nu mai departe, Agentia Internationala a Energiei (IEA) comunica ieri ca cererea de gaze in Europa ar urma sa scada anul acesta, deoarece preturile ridicate fac carbunele mai competitiv pentru producerea de energie. Relativ adevarat, caci pretul carbunelui pe piata internationala a ajuns la aproape 270 dolari/tona, de la circa 60 de dolari in urma cu un an. Nu in ultimul rand, cererea crescuta din Asia poate induce si o criza a carbunelui. Ca sa nu mai vorbim despre impactul asupra certificatelor de emisii de CO2.

 In 2021, consumul de gaze in Europa a crescut cu 5,5%, la 552 miliarde metri cubi (bcm), estimează IEA. Totusi, cererea ar urma sa scada in 2022 cu aproximativ 4,5%, la 527 bcm, in urma reducerii arderii gazelor in sectorul energiei, care ar putea scadea cu 6% fata de 2021, previzionează IEA. Si din acest punct de vedere pozitia IEA este “fantezista”, mai ales ca se bazeaza pe extinderea semnificativa a energiei regenerabile. Nu avem cunostinta ca in un an sau doi sa fie puse in functiune capacitati majore de energie regenerabila nicaieri in Europa in asa fel incat sa reduca aportul centralelor pe gaze. Dimpotriva, inclusive in Romania, marile investitii vizeaza tocmai centralele pe gaze.

Preturile gazelor in Europa şi Asia au urcat la nivelul record anul trecut, in SUA au atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, din cauza reducerii livrarilor, a capacitatilor scazute de stocare, a problemelor cu infrastructura si a concurentei gazelor naturale lichefiate (GNL), mai spune analiza IEA. Cand vorbim de trecut avem mai multa precizie, nu-I asa?

IEA se asteapta in 2022 ca pretul gazelor in Europa si pretul LNG in Asia sa ajunga la 26 dolari pentru un milion BTU (mmBtu – unitate termala – echivalentul arderii a 2,83 metri cubi de gaze naturale – n.r.) si, respectiv, 27 dolari pentru un milion BTU, ambele fiind medii anuale record, din cauza nivelului scazut al stocurilor si al reducerii livrarilor, a previzionat IEA.

In prezent, la hub-ul de gaze TTF din Olanda, pretul pentru luna martie este de aproximativ 30 dolari pentru un milion BTU, iar in Asia pretul spot pentru gaze naturale lichefiate este de 27 dolari pentru un milion BTU. Preturile ridicate se vor mentine pana la mijlocul anului viitor, apoi vor scadea daca se imbunatateste livrarea, consideră IEA.

Intrebarea este cum se va intampla acest lucru?