Cui folosesc falsele ipoteze despre pretul energiei electrice si unde trebuie cautate problemele sistemului energetic?
Povestea drobului de sare pare sa devina una dintre lecturile preferate ale romanilor, cel putin daca ne uitam la cum reactionam atunci cand vine vorba de o iminenta asa zisa catastrofa. Ieri, de pilda, o stire a agentiei nationale de presa, care extragea cateva date sumare din raportarile OPCOM (operatorul pietei de energie electrica) privind preturile din piata pentru ziua urmatoare, a fost luata pe nemancate de catre toate televiziunile dornice sa induca panica cu orice pret. Sariti, romani, ne asteapta niste preturi la energia electrica care vor depasi mult ceea ce platesc ungurii, cehii, solvacii sau chiar nemtii. Si mai grav, acest lucru se va intampla in perioada de iarna, cand consumul creste, iar de vina sunt, cine altcineva?, decat producatorii de energie electrica ce-si umple buzunarele la greu pe spinarea bietului consumator roman.
Noi, publicatia Energy-Center, am incercat sa aratam in mai multe randuri ca marea problema a Romaniei in momentul de fata nu este atat pretul energiei electrice (care este oricum mai mic decat in multe alte tari UE), ci capacitatea noastra de a ne asigura consumul in siguranta si de a face fata unor provocari mai ales naturale, in perioada imediat urmatoare. Am avut un an cu hidraulicitate scazuta (pe medie, in ultimii ani aceasta a scazut cu 10-15%), motiv pentru care Hidroelectrica estimeaza o productie totala de cel mult 11-12 TW, fata de 15, 16 sau chiar 17 TW in anii cu ploi suficiente.
Carbunele, respectiv Complexul Energetic Oltenia, trage din toate puterile sa livreze in jur de 2000 MW pe intervale orare cu consum ridicat, nuclearul merge constant la 1600-1800 MW, in timp ce eolienele produc in anumite zile cantitati comparabile cu cele amintite mai sus, dar atunci energia verde se exporta intr-o veselie. Despre hidrocarburi nu avem de spus prea multe lucruri, caci ponderea acestora in sistem depinde de extrem de multi factori.
De ce am reamintit toate aceste lucruri? Pentru ca, pentru cei care nu cunosc, primii doi mari producatori si-au contractat cea mai mare parte din energie pe pietele bilaterale la un pret mediu de 175-180 lei/MWh. Energia ramasa disponibila merge in piata pentru ziua urmatoare sau in piata de echilibrare, de unde capata deja un alt pret. Ce trebuie spus este ca nici un piata SPOT, despre care se tot spune ca inregistreaza recorduri de pret, energia hidro, pe carbune sau nucleara nu sare decat in rare cazuri de 300 lei/MWh. De unde apar atunci niveluri de pret de 400 sau 500 lei/MWh? Iata o intrebare la care nimeni nu stie sa raspunda, cu toate ca nu este complicat: cererea si oferta, in primul rand. Nu intram acum in amanunte.
Cert este ca pretul de ieri de pe piata Spot, adica o medie de 326 lei/MWh, este un mizilic pe langa ce se va atinge cateva saptamani mai incolo. “Trebuie vazut cu cat vand producatorii, care este pretul mediu al pietei si cat ajunge acesta la consumator”, declara la conferinta noastra de saptamana trecuta, domnul Bogdan Badea, directorul general de la Hidroelectrica. La randul lui, directorul de vanzari de la Complexul Energetic Oltenia, declara la aceeasi conferinta ca “pretul mediu obtinut de societate pe toate pietele OPCOM este de circa 175 de lei/MWh. Asta in conditiile in care nu cu mult timp in urma CE Oltenia oferta in piata la preturi de 160-165 lei/MWh si nu venea nimeni sa cumpere”. O sa revenim la larg la aceste declaratii. Pana atunci sa ne intoarcem la ce se intampla in piata SPOT. In realitate aceasta piata incepe sa arate tot mai clar starea actuala o sistemului energetic romanesc si multele disfunctinalitati care au aparut in ultimii 20 de ani, respectiv lipsa de adaptabilitate la conditiile cererii de azi.
Am liberalizat piata, am creat niste mecanisme, unele functionale altele ba si acum strigam din toate puterile ca vine drobul de sare peste noi. Vine,, dar nu cel care tine efectiv de pretul din piata al energiei electrice. Trebuie vazut cum s-a ajuns aici si mai ales ce ne asteapta. Asa ca sa mai temperam spiritele incinse am face precizarea ca in stirea amintita mai sus s-a spus ca Romania a avut cel mai ridicat pret al energiei electrice din regiune. Fals, ca de obicei, daca ne raportam la pietele cu care suntem interconextati, si Ungaria si Slovacia au avut preturi asemanatoare cu ale noastre, doar in Cehia aceastea fiind ceva mai scazute.
Nu in ultimul rand, daca analizam productia de energie electrica din ziua de ieri constatam ca CE Oltenia si Hidroelectrica au contribuit cu putin peste 40% din necesarul de consum, iar Nuclearelectrica cu circa 17%. Asa cum aminteam mai sus, respectivele companii si-au contractat energia cea mai multa pe contractele la termen, la un pret mediu de 170-180 lei/MWh. De ce este in PZU peste 300 lei/MWh. Pentru ca prin excelenta aceasta piata este una mai scumpa, chiar daca in urma cu ceva ani era invers. Dar, orice energetician stie ca energia este cu atat mai scumpa cu cat se apropie momentul de livrare, cum este cazul pietei SPOT. Panica indusa in randul consumatorilor pe marginea cresterii pretului energei electrice trebuie inteleasa, asadar, de pe alte pozitii decat cele ale pietei libere.