Cum a ajuns Uniunea Europeana sa stea la mana Gazprom in procesul tranzitiei energetice? Romania este printre cele mai vulnerabile tari.
De vreo 20 de ani incoace, mai mult de o treime din consumul de gaze al Europei este asigurat de catre gigantul rus Gazprom. Din momentul in care au aparut disputele intre Ucraina (principala ruta de aprovizionare a Europei pana de curand) si Rusia, oficialii de la Bruxelles au luat in considerare o reducere a dependentei de gazele rusesti si o trecere accelerata spre alte surse de energie, in speta energia verde. Cu sprijinul nemijlocit al Germaniei, Italiei si Greciei sau Turciei, rusii au reusit sa depaseasca impactul Ucraina si au dezvoltat gazoducte care sa tina Europa sub o si mai mare dependenta de gazele lor. Au vandut ieftin ani la rand si au lasat impresia ca sunt dispusi sa tina pretul jos multa vreme de acum inainte, mai ales in conditiile in care Europa a declarat ca gazele naturale nu mai sunt o prioritate pentru sectorul energetic al viitorului.
20-30 de ani pana la eliminarea totala a gazelor naturale din productia de energie electrica nu sunt o tragedie, si-au spus oficialii Comisiei Europene, mai ales in conditiile in care aceasta trecere se va face treptat. Numai ca, in acelasi timp, Uniunea Europeana si-a propus sa elimine si carbunele si in paralel sa creasca consumul de energie electrica in toate domeniile industriale, daca se poate cat mai mult din surse regenerabile. Rusii au stat cuminti, in banca lor, asteptand ca politica de decarbonizare a Uniunii Europene sa se loveasca cu capul de gard. In ultima instanta schimbarile climatice, fie ca duc la incalzire fie ca duc la racirea climei, presupun consum mai mare de energie. In aceste conditii, pana sa atingem obiectivele de decarbonizare avem nevoie de energie si cea mai la indemana este energia produsa pe baza de gaze naturale.
Cum sa nu reactioneze pietele intr-o asemenea conjunctura?. Din ce se vindeau anul trecut gazele naturale pe pietele europene cu 60-70 de dolari/1.000 de metri cubi, astazi au ajuns sa se vanda cu peste 400 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, iar pretul va creste pe masura ce se apropie sezonul rece. Pretul actual este la maximul din ultimii 13 ani si acesta este motivul pentru care „Gazprom” isi freaca mainile cu satisfactie, iar consumatorii intra in panica, scrie Vecernje Novosti, citata de Rador.
Orice specialist de bun simt putea anticipa o asemenea evolutie. Din pacate, gazele scumpe duc la energie electrica scumpa si la lipsa de competitivitate pentru intreaga industrie europeana. In ciuda acestei evidente, Comisia Europeana priveste cu indiferenta la explozia pretului pentru certificatele de emisii si pune piedici unei alte forme de generare de energie, respectiv energia nucleara. Sa ne mai miram atunci ca rusii jubileaza?
“Moscova sustine ca pretul gazului pe Batranul Continent a crescut deoarece stocurile din depozitele din Europa sunt mici. Nici Gazprom nu se astepta la o astfel de crestere a pretului, astfel incat pretul mediu planificat de vanzare in strainatate a fost de 170 de dolari.
Noua situatie i-a bucurat pe rusi, deoarece din cauza cererii ridicate, pretul mediu de export in Europa a crescut semnificativ.
Cererea de gaz rusesc in Europa este cea mai buna dovada pentru cat de important este sa finalizam gazoductul „North Stream 2” cat mai curand posibil, noteaza publicatia din Serbia. Depozitele de gaz in Europa sunt prea putin umplute, iar acum nu mai pot fi umplute nici macar cu gazul lichefiat american si cel din Qatar.
Si asta deoarece pretul gazului in Asia este mai mare decat in Europa, iar majoritatea navelor petroliere navigheaza catre terminalele asiatice.
Si pentru ca, din cauza relansarii bruste a economiei chineze, precum si a economiei altor tari din Asia, pretul gazului a sarit, asa ca este vandut pentru luna august la un pret de 450 de dolari pe mia de metri cubi. Si pentru ca iarna trecuta a fost destul de rece in Europa si de aceea depozitele de gaz sunt atat de goale.
Astfel, la sfarsitul lunii iunie, existau 18 miliarde de metri cubi de gaz in depozitele din Europa, ceea ce reprezinta mai putin de o treime din capacitatea totala. Pentru ca depozitele sa fie pline „pana la varf”, este necesar sa fie cumparate 48 de miliarde de metri cubi de „combustibil albastru”.
Europa cumpara cel mai mult gaz din Rusia, care ajunge prin conducte de gaz, apoi din Orientul Mijlociu, gaz este adus de cisterne. Recent, gazul lichefiat american a fost livrat si el prin intermediul cisternelor.
Saptamana trecuta, Gazprom a anuntat ca exporturile de gaze au crescut cu 25,7% in ultimele sase luni. Cea mai mare crestere a exporturilor a fost catre Turcia si Romania, urmate de Germania si Italia, urmate de Polonia, Franta, Serbia, Bulgaria si Grecia.
Exporturile de gaze rusesti din Siberia catre China continua sa creasca. Temandu-se ca vor ramane fara gaz, statele din Europa Occidentala cer Gazprom sa creasca tranzitul de gaz prin Ucraina.
Moscova in schimb subliniaza ca tranzitul prin Ucraina este cu 20 la suta mai scump decat prin alte conducte de gaz. Prin urmare, „Gazprom” nu doreste sa creasca semnificativ cota de tranzit deja convenita de 40 miliarde de metri cubi de gaz prin Ucraina.
Ucrainenii percep pentru tranzit 31,7 dolari pentru 1.000 de metri cubi, iar cotele suplimentare cresc pretul cu inca 20%.
Expertii in gaze considera ca aceasta crestere a cererii de gaze in Europa convine companiilor care se afla in joc la finalizarea constructiei „North Stream 2”.
Unul dintre cei mai importanti experti rusi in domeniul gazelor naturale, Igor Iuskov, subliniaza faptul ca, din cauza cresterii rapide a consumului, va fi destul de clar ca criza gazelor poate fi evitata doar prin introducerea unui nou gazoduct, oricat de mult ii displace acest lucru conducerii din Washington, mai noteaza publicatia Vecernje Novosti.
Directorul Institutului de Energie Nationala al Rusiei, Serghei Pravosudov, explica faptul ca, daca Rusia va continua sa creasca exporturile, la sfarsitul anului va arata ca recordul a fost doborat si ca s-au exportat aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaz. In acelasi timp, Rusia trebuie sa aiba grija sa isi umple rezervele epuizate de gaz pentru iarna urmatoare.”
Asta scrie presa internationala.
Cat priveste Romania, ce sa mai spunem? Importul de gaze rusesti a crescut semnificativ in ultima perioada, dar este inca sub nivelul atins in urma cu circa 10 ani, cand acesta era undeva la 30% din consum. Daca luam insa in considerare scaderea constanta a productiei interne si dezvoltarea unor noi capacitati de productie de energie electrica pe gaze este cat se poate de clar ca Gazprom va deveni principalul furnizor de gaze al Romaniei. Trebuie mentionat in context ca dupa 1990 nici o entitate a statului roman si nici o companie detinuta de statul roman nu negociaza direct cu Gazprom importul de gaze. Totul se face prin companii intermediare detinute mai mult sau mai putin de Gazprom. Suntem la mana lor, au ba? Suntem, caci gazele de la Marea Neagra nu vor putea intra in competitie cu gazele rusesti veci pururi. Asa ca sa ne pregatim pentru zile negre, caci de gazele din Rusia ar putea depinde sectorul energetic romanesc multi ani de acum inainte.