Cum am sarit din lac in put in domeniul producerii de energie electrica?

In data de 14 ianuarie 2017, pe fondul unor zile ceva mai friguroase si a unui consum crescut de energie electrica si gaze naturale, Guvernul Romaniei lua in considerare posibilitatea unui HG care sa interzica exportul de energie electrica. A fost un moment in care Bulgaria ne-a solicitat un sprijin de energie electrica, in baza unor acorduri mai vechi prin care respectivele schimburi se compensau fara a fi vorba de plata efectiva a energiei. Romania era in acea vreme un exportator net de energie si existau foarte multe companii private care profitau de aceasta pozitie. Semnele crizei, ale impotentei sistemului energetic national de a face fata unor provocari majore in cazul perioadelor de ger au inceput sa apara inca de atunci. Astazi, la trei ani de la perioada amintita, Romania importa energie aproape la limita sistemului. Ieri dimineata, Romania importa peste 1.700 de MW de energie electrica, in conditiile in care consumul national depasea 9.000 de MW si pe tot parcursul zilei importul a ramas constant.

Sa ne intorarcem insa la anul 2017.

“Guvernul a adoptat, in sedinta de joi (13 ianuarie), o Hotarare care permite monopolului de stat Transelectrica sa ia mai multe masuri extreme, precum intreruperea exporturilor de energie, in caz de situatie extrema, actul normativ fiind propus de ministerele Energiei si Economiei, care au fost notificate miercuri de catre Transelectrica cu privire la iminenta aparitiei unei situatii de criza in functionarea Sistemului Energetic National. „Hotararea este o masura preventiva si temporara care poate fi aplicata doar in conditiile aparitiei unei situatii de criza pe piata de energie in perioada urmatoare (16 ianuarie – 15 februarie 2017) si doar daca este amenintata siguranta populatiei ori a Sistemului Electroenergetic”, a precizat Ministerul Energiei, intr-un comunicat.

Miercuri, 11 ianuarie, compania de stat Transelectrica, un monopol al transportului de energie electrica, a notificat oficial Ministerul Energiei, Ministerul Economiei si Autoritatea Natiionala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) „cu privire la iminenta aparitiei unei situatii de criza in functionarea SEN”. Notificarea a fost argumentata de factori precum prognozele meteorologilor, care indica un nou interval de vreme severa in perioada imediat urmatoare (17 – 20 ianuarie 2017), de deficitul de energie electrica inregistrat din cauza reducerii nivelului Dunarii, debitul acesteia atingand minim fara precedent in ultimii ani (circa 1.800 mc/s), dar si de scaderea rezervelor de apa din marile acumulari hidroenergetice ca urmare a utilizarii acestora la echilibrarea sistemului.

Un alt factor a fost deficitul semnificativ de energie electrica din statele vecine, pe fondul valului de frig care a cuprins regiunea inca din 6 ianuarie. Romania inregistreaza in aceste zile consumuri mari de gaze naturale, de peste 70 de milioane de metri cubi pe zi, si de energie electrica, de peste 9.500 MW la varfurile de consum. In aceasta situatie, productia de electricitate in parcurile eoliene este deficitara, iar aprovizionarea centralelor pe carbune din Oltenia si Hunedoara a fost ingreunata din cauza transportului dificil al carbunelui.

Toata aceasta agitatie se petrecea pe fondul unei pozitii de invidiat pe care Romania o avea in aceasta zona a Europei, adica de exportator net de energie electrica. Este adevarat, la vremea respectiva nu eram cuplati cu Ungaria, Cehia si Slovacia in piata pentru ziua urmatoare, dar asta este alta poveste. Intrebarea fundamental este aceasta: cum a ajuns Romania din pol energetic (nedeclarat) in aceasta zona a Europei (exportator net de energie) in postura de cersetor? Nu ne putem asigura consumul, in ciuda faptului ca iarna nu ne-a supus nici unei provocari majore pana acum.

Energie se gaseste, din fericire. Dar si deficitul balantei noastre de plati se adanceste, din nefericire. Daca nu produce legume si fructe iarna (exemplu banal) trebuie sa cumparam de la cei ce le produc. Dar, daca nici energie nu producem suficienta atunci avem o problema majora.

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, declara intr-un interviu acordat AGERPRES la mijlocul lunii decembrie, ca Romania are o capacitate maxima de import de electricitate de 2.100 – 2.200 de MW.

„Astfel ca interconectarea cu statele vecine este vitala, atat la gaze, cat şi la energie electrica. Ca exemplu, la energie electrica, nu putem importa mai mult de 2.100 – 2.200 de MW, iar asta in momente de varf ar putea sa nu fie suficient”,

Cu alte cuvinte, nu se pune problema cat putem face noi, ci cat putem cumpara de la altii!