Cum va raspunde piata de energie primului soc al liberalizarii?

Cu siguranta, nici Guvernul, nici Ministerul Economiei nu au un raspuns la aceasta intrebare. In rest, ne-am obisnuit sa luam in calcul, atunci cand vorbim de liberalizarea preturilor, doar consumatorii casnici, in speta cei vulnerabili, saraci, fara posibilitatea de a-si acoperi consumul in lipsa subventiilor date de stat.

Or, in aceasta ecuatie a economiei de piata, a performantei energetice, latura sociala nu inseamna aproape nimic. Nu suntem cinici, dar consumatorii de energie si gaze naturale, care intretin sistemul si de care depinde progresul unei tari nu sunt doar casnicii, ci mai ales agentii economici, asupra carora efectele liberalizarii isi vor pune grav amprenta. Cat priveste populatia, trebuie spus ca aici lucrurile sunt deja avansate din punct de vedere al pretului, in momentul de fata kilowatul consumat fiind la un pret apropiat de cel platit de nemti, francezi sau italieni, protejati in fata scumpirilor de cu totul alte parghii decat cele ale ajutorului social.

Marea problema a liberalizarii preturilor, incepand cu luna septembrie, o reprezinta asadar consumatorii industriali, cei eligibili, dar si cei care nu se vor incadra in aceasta categorie, dar vor iesi din vechea structura a consumatorilor neeligibili. Deschiderea pietei, caci asa trebuie sa gandim liberalizarea, va afecta in primul val afacerile mici, acele IMM-uri carora la tinem isonul de peste 20 de ani incoace.

Energy-Center a aratat in cateva analize dedicate pietei de energie ca liberalizarea directa era de preferat unei liberalizari in etape, fie si numai pentru faptul elementar ca un soc te mobilizeaza mult mai bine de cat valuri repetate, dar de mai mica intensitate. Nu mai are rost sa aducem in discutie aceste argumente, caci lucrurile au fost deja transate, din pacate, nu dintr-o perspectiva obiectiva a dezvoltarii Romaniei, cat dintr-o perspectiva de comanda, venita din partea Fondului Monetar International si a Comisiei Europene. Ceea ce trebuia sa se intample inca din 2007, s-a intamplat acum, in 2012, in plina criza economica.

Nu lasa pe maine ceea ce poti face azi. Asa trebuia sa gandim in 2007, cand Romania era in plin avans economic (nu comentam aici premisele acestui avans), si cand socul liberalizarii putea fi mult mai usor depasit, atat de catre consumatorii industriali cat si de catre cei casnici. In fine, trecutul nu ne mai invata nimic, din pacate.

Trecand peste aceasta introducere, destul de lunga, Energy-Center propune o analiza cat se poate de obiectiva asupra pietei de energie din Romania, a perspectivelor ei, plecand de la considerentul ca liberalizarea nu este neaparat o drama, cat mai ales un moment al adevarului. Pe care, a sosit timpul sa-l acceptam.

Tocmai de aceea, a venit momentul sa ascultam toti actorii din aceasta piata, de la producatori, la distribuitori, furnizori si consumatori, sa intelegem mecanismele de piata existente (in speta ale OPCOM) si, nu in ultimul rand, sa realizam ce inseamna integrarea pietei romanesti in contextul pietei energetice europene.

Pentru acest demers, curajos ii spunem noi, avem nevoie de colaborarea dumneavoastra, a celor ce ne cititi, precum si a specialistilor din energie, atatia cat mai sunt ei. Cu siguranta nu ne va fi usor si suntem constienti ca este dificil sa ne atingem obiectivul, fara un sprijin real al celor interesati de viitorul energetic al Romaniei, care, asa cum ne place sa spunem, reprezinta sangele oricarei economii.

Nu ne asteptam din partea institutiilor statului la nici un ajutor, chiar daca mare parte din sistemul energetic este inca in mana lor. Viitorul, cel putin in acest domeniu, il decide piata, o piata care trebuie sa fie libera si bine reglementata. Nu trebuie sa mai auzim de „baieti destepti” decat in sensul bun al cuvantului. Nu exista piata concurentiala in care toti sa castige si nimeni sa nu piarda. Castiga baietii destepti, fara ajutorul politicului, si care stiu sa riste atunci cand este cazul, apoi sa castige sau sa piarda, dupa cat de destepti au fost.

Avem nevoie de furnizori de energie, oricat de mult i-am hulit in ultimii ani, pentru ca ei isi asuma riscuri enorme. De felul in care functioneaza si este reglementata piata, acesti furnizori, traderi, cum vreti sa le spuneti, pot vinde energie ieftina, sau scumpa, consumatorilor. In acelasi timp, nu mai putem ignora rolul producatorilor de energie, controlati inca de stat, pentru ca pe acest segment sunt sanse imense de investitii din partea sectorului privat. Cand va aparaea concurenta si in randul producatorilor, cu siguranta ca problema sociala nu va mai fi una acuta, asa cum este azi.

Ca sa conchidem. In plina seceta, cand energia hidro, cea mai ieftina, intra in balanta energetica cu mai putin de zece procente (caz unic in ultimii 20 de ani), pretul in piata Spot este unul echilibrat. In aparenta, desigur. Oare cat va mai dura?