Daca fiecare companie energetica ar aloca 2% din cifra de afaceri pentru sustinerea consumatorilor vulnerabili, acestia nu ar mai achita un leu pentru curentul consumat

Nu-l suspectam pe directorul general al Hidroelectrica, Bogdan Badea, de populism. Dar idea lansata ieri de catre domnia sa, conform careia ar trebui infiintat un fond de solidaritate la care sa contribuie toate companiile din sectorul energetic cu 2% din cifra de afaceri, pentru a veni in sprijinul consumatorilor vulnerabili nu seamana deloc cu o forma de echitate sociala. Si nici conectarea la retea a celor izolati, tot cu banii din acest fond, nu este o varianta economica. Ca o paranteza, cu tehnologiile actuale in cee ace priveste evolutia energiei regenerabile, dezvoltarea liniilor de distributie in catunele de prin munti aproape parasite este o risipa inutila de bani.

Intr-un fel intelegem pozitia domnului Bogdan Badea, pentru simplu fapt ca Hidroelectrica pompeaza anual cantitati importante de energie electrica la un pret reglementat stabilit de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei, pret care este mult sub cel stabilit de piata libera. In consecinta Hidroelectrica pierde sume importante de bani anual, situatie care stirbeste oarecum profitabilitatea companiei. Dar nu despre situatia Hidroelectrica vrem sa vorbim acum, ci despre ideea de consumator vulnerabil, agreata de catre toate partidele politice dar nepusa in practica niciodata. In momentul de fata protectia consumatorilor de energie electrica este aceeasi si pentru proprietarul unei vile cu zece camere si pentru saracul cu o camera sau doua. Situatia este valabila si in cazul consumului de gaze naturale. Cu alte cuvinte, trebuie sa definim categoria care merita sa intre in randul consumatorilor vulnerabili, dar pe principii exclusiv economice si sociale.

“Suntem gata sa sustinem infiintarea unui fond de solidaritate prin care sa fie subventionati de stat cei care au cu adevarat nevoie. Inclusiv in aceasta perioada de pandemie se poate constitui acest fond de solidaritate”, a spus Badea, in cadrul unei dezbateri despre liberalizaarea pietei de energie si gaze.

La o prima vedere aceasta propunere ar echivala cu reintroducerea taxei de 2% din cifra de afaceri care era instituita prin OUG 114/2018. Banii care s-au strans din aceasta taxa sunt inca in visteria ANRE, care nu prea stie ce sa faca cu ei. In acelasi timp nici nu stim care este suma reala colectata de catre ANRE si de la cei ce au, dar si de la cei ce nu prea au, cum ar fi Complexele energetice, centralele in cogenerare sau anumiti furnizori de energie loviti direct in ceafa de criza de pandemie. Nu plangem pe umarul nimanui, sa fim bine intelesi. Ceea ce vrem sa spunem este faptul ca acest tip de solidaritate este unul cat se poate de fals.

In conditiile actuale, la pretul de astazi al curentului si gazelor naturale, practic nici nu ar mai trebui sa vorbim despre consumatori vulnerabili. Factura la energie si gaze in costul unei gospodarii este departe de a fi atat de impovaratoare. Stim ca o sa ne atragem multe critici in urma acestor afirmatii, dar nu mai bine ar fi sa vedem odata pentru totdeauna daca cineva trebuie protejat sau nu? Si nu mai bine ar fi sa inoculam consumatorilor din Romania ca cea mai ieftina energie este cea economisita? Atata vreme cat exista protectie exista si risipa.

Ideea de consumator vulnerabil implica multe alte probleme decat cele ce se vad la o simpla afirmatie , conform careia veniturile romanilor sunt mult sub cele ale vesticilor in timp ce factura la utilitati este aproape identica.

Se presupune ca In Romania exista in momentul de fata undeva la 4 milioane de consumatori vulnerabili, conform autoritatilor. Pentru acestia pretul la energie electrica si gaze a fost plafonat prin intermediul OUG 114, cu consecinte dezastruoase pentru piata concurentiala si pentru restul de consumatori din Romania, care nu se incadreaza in categoria vulnerabililor. In realitate, si autoritatile stiu acest lucru, numarul real al consumatorilor vulnerabili trece putin peste un million, daca ne referim la standardele care definesc saracia energetica. Cu alte cuvinte, protectia aratata de statul roman merge deopotriva si la cei cu venituri de cateva mii de lei pe luna in aceeasi proportie cu cei care au venituri de zeci sau sute de mii de lei pe luna.

Acesta este doar un aspect. Celalalt, mult mai relevant, tine de faptul ca dupa liberalizarea pietelor o asa zisa explozie a preturilor la energie si gaze pentru consumatorii casnici nu ar avea o relevanta extrem de mare in factura finala. Practic, daca am presupune ca pretul la energie electrica ar creste cu 20% in cazul unei liberalizari fara etape a pretului energiei, la un consum mediu de 50-100 de KW/luna (cat are o gospodarie din Romania) factura finala ar creste cu cativa lei/luna, probabil cu 10 lei dupa anumite calcule. Este chiar un dezastru? Nu vrem sa fim cinici si am putea invoca faptul ca, dimpotriva, dupa liberalizare preturile au scazut. Sigur, nu stim ce va fi peste un an sau doi. Dar tot piata libera trebuie sa dea raspunsul. Si pentru ca acum avem un ragaz al cresterii pretului hai sa vedem cu adevarat cine trebuie si cine nu trebuie protejat.

Mai mult decat atat, daca s-ar avea in vedere exact numarul consumatorilor afectati de saracia energetica (peste un milion de consumatori) protectia acestora ar fi mult mai usor de facut, in primul rand fara sa afecteze mecanismele concurentiale de piata. Iata un termen care nu place deloc autoritatilor de la Bucuresti: mecanismele concurentiale de piata.

In acest sens, Directorul general al Directiei Generale Piata de Energie si Preturi din cadrul ANRE declara in urma cu cateva luni pentru Energy-Center.ro “ca s-a constatat de catre Autoritate ca o piata liberalizata angro in paralel cu o piata reglementata pe retail duce mai curand la o protectie a furnizorilor de energie (furnizorii de ultima instanta) decat la o protectie reala a consumatorilor casnici. Pentru ca acestia nu sunt interesati de un management corect al achizitiilor si de alte aspecte ce tin de concurenta din piata, cei dezavantajati sunt in primul rand consumatorii.

Ar mai fi multe de spus pe aceasta tema. O intrebare ramane insa fara raspuns de ani de zile: de ce nici un guvern nu se grabeste sa defineasca cu adevarat consumatorii vulnerabili din Romania? Nu de fonduri pentru protectia acestora avem nevoie, ci de adevar.