De ce a renuntat Romania la valorificarea potentialului hidroenergetic ?

Romania, ca si alte state europene de altfel, se dau de ceasul mortii sa convinga oficialii de la Bruxelles ca investitiile in producerea de energie electrica pe baza nucleara si pe baza de gaze naturale sunt singurele alternative in procesul de tranzitie energetica. In ciuda faptului ca energie hidro este considerata “energie verde”, cel putin in cazul amenajarilor de dimensiuni mai mici, nicaieri in planurile de investitii ale statului sau ale companiilor din domeniu nu se vorbeste despre constructia unor noi hidrocentrale. In afara de proiectul Tarnita-Lapustesti, care ar avea mai curand rolul de echilibrare a sistemului energetic, in nici una dintre cele sase sau sapte strategii energetice nu se pomeneste despre potentialul de energie hidro. Este adevarat, in urma cu cativa ani se vehicula ideea unei noi hidrocentrale pe Dunare, impreuna cu partea bulgara, dar proiectul a intrat demult la apa.

Mai grav decat atat este faptul ca inclusiv amenajarile deja incepute si duse aproape in stadiul de finalizare au fost abandonate, fie pentru ca nu s-au putut obtine autorizatiile de mediu, fie pentru ca s-au opus organizatiile ecologiste, fie ca nimeni nu mai are chef sa se implice in asemenea proiecte. Paradoxal, Hidroelectrica, care exploateaza centralele hidro din Romania si care este cea mai profitabila companie din Romania, nu are absolut nici o intentie de a demara constructia unor noi hidrocentrale. Dimpotriva, obiectivul Hidroelectrica este de a cumpara sau construi parcuri eoliene sau fotovoltaice, pentru ca astea sunt la moda astazi. Asa e trendul.

Energia produsa pe baza de apa este cea mai ieftina peste tot in lume, iar impactul asupra mediului nu este cu nimic mai amenintator decat cel al centralelor solare sau eoliene. Colac peste pupaza, Romania este o tara cu un potential hidroenergetic foarte ridicat. Dupa aprecierile specialistilor in momentul de fata este valorificat circa 40% din potentialul hidroenergetic real. Nu in ultimul rand, amenajarile hidroenergetice au un rol crucial in prevenirea inundatiilor, a secetei a regularizarii raurilor etc. Si atunci, cum se explica blocajul despre care vorbim? Pana sa aflam un raspuns trecem in vedere doar cateva aspecte legate de o bagatie pe care o ignoram cu desavarsire.

Pe baza studiilor vechi, in speta a celor realizate  de catre specialistii Institutului de Studii si Proiectari Hidroenergetice, trecem in revista cateva din caracteristicile potentialului hidroenergetic al Romaniei, atat cel care este valorificat cat si cel din „rezerva” existenta.

Potentialul teoretic liniar inventariat pe o lungime totala a cursurilor de apa de circa 24.700 km (din care 1.245 km pe fluviul Dunarea) se ridica la 8000 MW, respectiv 70.000 GWh/an, pentru valori ale debitului mediu normal dintr-o perioada de date hidrologice de minimum 30 de ani.

Bazinele hidrografice ale cursurilor de apa cu potential teoretic liniar si unitar ridicat (exceptand Dunarea), sunt Siret, Mures si Olt. Zona de munte, datorita debitelor abundente si a pantelor ridicate ale cursurilor de apa, totalizeaza aproximativ 80% din potentialul total al raurilor interioare, cu exceptia Dunarii.

Conform estimarilor facute de profesorul Dorin Pavel, potentialul tehnic amenajabil se ridica la circa 44 TWh/an, din care circa 32,3 TWh/an (68,5%)este pe raurile interioare ale tarii , iar restul de circa 10,7 TWh/an pe fluviul Dunarea.

Ca potential deosebit de avantajos de amenajat este selectat potentialul de pe Dunare si circa 5,3 TWh/an pe raurile interioare, adica un total de circa 16 TWh/an, reprezentand 47% din total. Diferenta pana la 34 de TWh/an este formata din categoriile normal si medii economice , circa 18 TWh/an, reprezentand  53% din total. I

Inventarierile ulterioare, facute in cadrul ISPH, au condus la valori ale potentialului tehnic amenajabil ceva mai mari, in 1988 mentionand circa 36,5 TWh/an. Din acest potential , circa 11, 6TWh/an reveneau Dunarii, iar raurilor interioare circa 24,9% TWh/an, amenajabil in proportie de 96%/an (36,5 TWh/an), in centrale cu puteri instalate mai mari de 3,6 MW. Valoarea totala a potentialului tehnic amenajabil al tarii, estimata in anii 1990, se ridica la 35,7 TWh/an (cu Tarnita- Lapustesti) si 34,5 TWh/an (fara Tarnita –Lapustesti).

Toate aceste estimari sunt valabile si in ziua de azi, dar noua ne trebuiesc eoliene si fotovoltaice.

PS: ultimul obiectiv hidroenergetic nou a fost dat in functiune exact un urma cu doi ani. Este vorba despre Centrala de la Bretea. Centrala de la Bretea, cu o putere instalata de 12 MW, este amplasata in judeţul Hunedoara, pe raul Strei, si este practic prima hidrocentrala noua pusa in functiune in Romania dupa iesirea companiei Hidroelectrica din insolventa. Investitia in noua centrala s-a ridicat la circa 200 de milioane de lei, potrivit datelor comunicate de oficialii companiei. CHE Bretea este un demers 100% romanesc: proiectantul general este ISPH Bucuresti, lucrarile la centrala hidroelectrica au fost realizate de Hidroconstructia SA Bucuresti prin Sucursala Raul Mare Hateg, iar montajul echipamentelor furnizate UCM Resita a fost asigurat de Energomontaj SA Bucuresti. Energia electrica este produsa de doua turbine Kaplan, avand o putere instalata de 6,282 MW fiecare. Obiectivul de investiţii AHE Strei, din care face parte CHE Bretea, a fost gandit pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al cursului inferior al raului Strei, prin realizarea de hidrocentrale cu o putere instalata totala de 84.25 MW si o productie de energie electrica, de 164.52 Mwh. Amenajarea hidroenergetica a raului Strei consta in realizarea a trei baraje si sapte hidrocentrale care asigura regularizarea debitului raului Strei pe o lungime de 32,5 km.