De ce cresc importurile de gaze si care este realitatea pretului la intern si a celui din import ?
Apar germenii unei situatii de panica falsa in sectorul gazelor naturale: Romania importa masiv gaze naturale, iar preturile pentru consumatorii industriali au explodat. Cineva pare a fi interesat sa creeze degringolada, care sa se adauge la balamucul creat de Ordonanta de urgenta 114/2018, sau pur si simplu este o situatie care ar trebui sa ne dea de gandit? Si una si alta, mai putin chestiunea cu panica care nu face bine nimanui.
Nu avem datele reale ale importurilor de gaze pentru trimestrul I, ci doar pentru luna ianuarie, cand importurile au crescut cu circa 23% raportat la consumul national, prin comparatie cu acceasi perioada a anului trecut. Foarte probabil ca si in lunile februarie si martie importurile sa fi avut acelasi ritm de crestere, dar se vor tempera deja din luna mai cand consumul scade simtitor.
O alta problema pusa in discutie este cea legata de pretul gazelor din import si pretul gazelor din productia interna. Altfel spus, aceste doua preturi aproape s-au egalizat in momentul de fata, undeva in jurul valorii de 91 de lei/MWh. Vorbim despre piata libera si nu cea reglementata unde preturile nici nu au scazut nici nu au crescut, in urma OG 114. Una peste alta nici in acest caz surpriza nu-I prea mare. La Baugmarten in Austria, pretul a ajuns aproape similar cu cel din Romania pentru ca asa se intampla in fiecare an. Au fost cazuri in care (anul 2017) cand pretul din Austria a fost chiar mai jos. Pe de alta parte, pe Bursa Romana de Marfuri s-au incheiat tranzactii cu gaze romanesti si la pretul de 121 de lei/MWh, in toamna anului trecut. Carevasazica, la 91 de lei/MWh nu se poate spune ca am asistat la o explozie a pretului.
Sa ne intoarcem insa la perioada in care piata de Romania era in mare masura reglementata si importurile de gaze se situau, cel putin in sezonul rece, la 30% din consumul national. Asa stabilea reglementatorul, adica ANRE. Apoi se forma un cos cu gazele din productia interna si in baza acestui cos se forma pretul pentru consumatorul final. Ideea era ca gazele importate erau la un prêt aproape dublu fata de gazele din productia interna, caci ANRE avea grija sa impuna producatorilor pretul final de vanzare.
Odata cu liberalizarea pietei am asistat la o crestere a pretului la consumatorul final, dar la un prêt real al gazelor. Concurenta si-a spus cuvantul si producatorii au inceput sa faca profituri pentru a putea investi. Minunea nu a durat mult si ne-am intors din nou, ce-I drept partial, la un prêt reglementat, in urma caruia producatorii si-au anticipat scaderea consistenta a veniturilor. Cum era sa asiste indiferenti la aceasta noua ipostaza? Au actionat in consecinta, caci segmental de piata libera le permite acest lucru.
Dincolo de prêt a mai aparut o realitate pe care de altfel o anticipam: scaderea productiei de gaze la cei doi mari producatori, Romgaz si Petrom. Pe de o parte pentru ca unele zacaminte au fost epuizate, pe de alta parte ca atat Petrom cat si Romgaz au inceput sa renunte la sondele cu randamente scazute si costuri mari de exploatare. Altfel spus, productia interna de gaze poate asigura 80% din consum, din care 30% merge in piata reglementata (consumatorii casnici) si 50% in piata libera (consumatorii industriali). Pai, in conditiile acestea nu-I normal sa creasca importurile? Une-i panica? A devenit o certitudine ca gazele din productia interna nu ne mai ajung.
Nu intamplator, deja din luna martie deja cei doi mari producatori si-au asigurat intreaga desfacere pentru acest an prin contracte bine facute, adica la preturi competitive. In acelasi timp, haosul creat de Ordonanta 114, mai bine zis de confuziile aparute dupa aparitia legislatiei secundare, a determinat o parte din companii sa-si asigure din timp necesarul de gaze, inclusiv prin importuri. Cand s-a spus ca Ioan Nicolae, respective combinatele chimice ale acestuia, si producatorii de energie electrica vor primi gaze exclusiv din productia interna este firesc ca “baietii destepti” sa treaca masiv la cumpararea gazelor din import pentru a-si asigura portofoliile. Intre timp s-a renuntat la ideea de a da gaze din import combinatelor lui Nicolae, dar piatra fusese deja aruncata.
Sunt doar cateva explicatii ale cresterii importurilor si cresterii pretului pentru industrie. In paralel cu aceste aspecte sunt multe altele pe care nu le vedem, sau nu vrem sa le vedem. Uitam ca pretul gazelor din import nu este doar cel afisat la bursa din Baugmarten. La acesta se adauga cheltuielile cu taxele de transport si alte cheltuieli, care nu sunt deloc mici. Asadar sa fim atenti cand comparam pretul din Austria cu cel din Romania. Pe de alta parte, Romania ar fi trebuit sa faca eforturi pentru a realiza o piata interconectata cu Ungaria si Austria (asa cum avem la energie electrica) si taxele respective ar fi fost cu totul altele. Nu in ultimul rand, in sistemul de transport si distributie gaze ar trebui introdus un model asemanator cu cel de la energie electrica, unde exista inalta, medie si joasa tensiune. Sondele unde presiunea este scazuta ar trebui sa desfaca gazele zonal si nu in reteaua nationala de transport, situatie in care costurile de extractie ar fi fost altele. Mai sunt si alte aspect pe care specialistii le cunosc, dar nu stim de ce tac?
Am uitat sa adaugam ca Romgaz si-a redus consistent consumul de gaze la Centrala de la Iernut, dar il va creste masiv de anul viitor cand va fi data in functiune noua centrala. De asemenea, centrala Petrom de la Brazi a consumat si va consuma masiv gaze din productia interna, prin comparatie cu anii trecuti cand mai mult statea decat functiona.