De ce creste pretul curentului cand consumul scade sau bate pasul pe loc (1)?
S-au incercat cateva raspunsuri la aceasta intrebare si cam toate seamana intre ele. In primul rand s-a luat in considerare cresterea spectaculoasa a pretului certificatelor de emisii de dioxid de carbon, de la 27-30 de euro la inceputul anului, la aproape 50 de euro la sfarsitul lunii aprilie. Urmatorul argument tine de sistemul de generare de energie, care nu face fata cererii de consum. Si cel de-al treilea argument este legat direct de al doilea, in sensul in care din exportatori de energie am devenit importatori. Cu alte cuvinte, Romania nu-si mai poate asigura consumul intern, cu toate ca pe hartie are o capacitate de productie de aproape trei ori mai mare decat cea a consumului. Ca un apendice la toata aceasta situatie a mai venit si oprirea Unitatii 2 de la Cernavoda, ceea ce inseamna iesire din sistem a 700 de MW, pe o perioada determinata.
Demontate pe rand toate aceste explicatii au o limita si nu acopera nici pe departe realitatea intreaga in care se gaseste acum evolutia pretului energiei electrice pe bursa de energie. Nimeni nu vorbeste despre jocurile din piata liberalizata, sau despre provocarile la care este supus sistemul energetic romanesc de Green Dealul European.
Intr-o alta piata, cea bancara, de pilda, orice decizie sau reglementare interna ori externa duce la fluctuatii ale dobanzilor, ale cursului de schimb etc. De ce nu s-ar intampla acelasi lucru si in piata de energie. Nimeni nu spune cat pierde o banca comerciala daca mizeaza pe un curs anume intr-o anumita perioada, sau cat pierde daca miza a fost gresita. Probabil ca in acest caz informatiile sunt mai mult decat confidentiale. Acelasi lucru se intampla, sub o alta forma, cand firmele de furnizare energie electrica (singurele aflate intr-o competitive reala) nu reactioneaza in nici un fel la variatiile mari de pret din piata. Concluzia ar fi ca, fie isi asuma pierderile, fie isi asuma castigurile.
Important este ca, cel putin pana in momentul de fata, cresterea pretului energiei electrice in piata libera nu s-a dus si inspre consumatorul final. Nu am auzit pana acum nici un mare consumator de energie sa se planga de faptul ca furnizorul i-a crescut pretul cu un procent asemanator cu cel inregistrat pe bursa de energie.
Pe de alta parte, cu totii am anticipat ca cel putin in prima etapa a liberalizarii totale a pietei de energie pretul va creste, pentru ca ulterior sa se aseze in functie de cerere si oferta. Suntem inca la faza speculativa, ca in orice prima etapa de liberalizare totala.
Ecuatia cerere-oferta nu are in momentul de fata nici o legatura cu cresterea pretului, in speta in Piata pentru Ziua Urmatoare, caci de aici vin valurile amenintatoare. In lunile de iarna am atins de cateva ori un nivel de consum de 9000 de MW, iar dupa aceea media s-a situat in jurul a 7000 de MW, din care cel putin jumatate o putea asigura Hidroelectrica si centrala Petrom de la Brazi, fara prea mari eforturi. Si totusi, noi am importat masiv. Ieri, la orele de varf, consumul a ajuns la 7000 de MWh, la o productie de putin peste 5700 de MWh. Evident, diferenta a fost acoperita din import. Asa se va intampla multa vreme de aici inainte, in primul rand pentru ca importul de energie a devenit o afacere foarte profitabila. O sa ne referim la acest lucru intr-un alt articol.
Sa ne intoarcem insa la argumentele invocate vizavi de cresterea pretului energiei in piata SPOT. Certificatele de CO2 platite de producatorii din surse conventionale au, desigur, o influenta asupra pretului. Dar sa fie asta chiar atat de mare? Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare poluator si consumator de certificate vinde in pietele la termen energia cu 280-300 de lei/MWh. Daca am pleca de la un pret de productie al CE Oltenia de 180 de lei/MWh si am mai adauga pretul unui certificat de 47 de euro (ultimul pret de achizitie) ar insemna ca pretul energiei pe carbune ar trebui sa fie de vreo 415 lei, numai pentru acoperirea costurilor de productie.
Pai, veti spune, exact cam pe la acest nivel a fost pretul maxim inregistrat ieri pe piata SPOT. Numai ca, in piata SPOT nu participa doar CE Oltenia. Mai sunt si alti producatori cu preturi de productie mult mai reduse, si care nu au in spate povara certificatelor de CO2. Daca analizam contributia CE Oltenia la nivelul intregului sistem de generare din ultimele luni, constatam ca energia pe carbune rareori a depasit, pe medie, o pondere de 12-15% din total. Mai mult decat atat, certificatele achizitionate de CE Oltenia luna trecuta reprezinta cota pentru energia produsa in 2020, drept urmare contractele pe care compania le are pentru 2021, 2022 si chiar 2023 ar trebui sa aiba in vedere o posibila crestere a pretului certificatelor de emisii. In realitate, CE Oltenia vinde pentru urmatorii doi ani in pietele la termen la o medie de 300 de lei/MWh. Unde este atunci influenta certificatelor in pretul final al energiei ?
(va urma)