De ce insista companiile implicate in exploatarea gazelor de la Marea Neagra sa ocoleasca bursa de gaze?

Discutiile pe marginea legii offshore, votata deja in Parlament in data de 24 octombrie, au luat o pauza pana la primavara, cand companiile implicate in explorarea gazelor de la Marea Neagra vor decide daca vor incepe exploatarea, au ba!. Din punctul nostru de vedere anticipam ca nici un investitor nu se va retrage si ca soarta rezervelor de la Marea Neagra nu va fi aceeasi cu a aurului de la Rosia Montana. Daca problema taxarii, a redeventelor pare a fi fost rezolvata intr-un mod acceptabil pentru companiile implicate in proiectele de explorare a perimetrelor offshore, a ramas in suspensie obligativitatea tranzactionarii pe bursa a cel putin 50% din gazele ce urmeaza a fi extrase. Ei, aceasta obligativitate deranjeaza in continuare si ea a ramas ca o ultima reduta de atacat (de schimbat) in viziunea companiilor investitoare.

Zilele trecute am primit la redactie un comunicat din partea ARCOMN (Asociatia Romane a Concesionarilor Offshore din Marea Neagra), in care se precizeaza ca „Importanta unui cadru fiscal stabil si competitiv, stabilirea unui cadru de reglementare clar precum si respectarea dreptului de a comercializa liber productia proprie de gaze au reprezentat mesajele principale pe care ARCOMN le-a promovat constant, in aceasta perioada. Votul din Camera Deputatilor, din 24 octombrie 2018, marcheaza incheierea procesului parlamentar de reexaminare cu o noua varianta a legii, care afecteaza principiul stabilitatii, introduce noi taxe si stipuleaza conditii specifice privind modul de comercializare a productiei”, se arata in comunicatul Asociatiei.

Suntem de acord cu stabilirea unui cadru fiscal stabil si competitiv, dar avem rezerve in ceea ce priveste nemultumirea ARCOMN privind „dreptul de a comericaliza liber productia de gaze”, in sensul in care prin lege se stabileste obligativitatea tranzactionarii a 50% din productie pe bursa, adica pe cele doua platforme de tranzactionare existente (OPCOM si BRM). Exista o nuanta foarte subtila in aceasta nemultumire, care poate duce la foarte multe interpretari. Sa ne lamurim.

Atata vreme cat o entitate (in cazul nostru statul roman) a concesionat niste rezerve unor companii dispuse sa investeasca in explorarea si apoi exploatarea lor este dreptul respectivelor companii de a-si valorifica productia asa cum cred de cuviinta. Facem precizarea ca inainte de a trece efectiv la explorarea perimetrelor concesionate in Marea Neagra, companiile implicate nu au plecat de la zero. Existau deja studii care au identificat respectivele rezerve dar era greu de apreciat nivelul lor, respectiv valoarea comerciala. Cu alte cuvinte nu s-a plecat de la zero.

Pe de alta parte, acordurile petroliere incheiate sunt secrete si in ziua de astazi si cu siguranta ele nu sunt extrem de benefice pentru statul roman. Singurul argument cat de cat economic in favoarea statului tine de faptul ca el nu si-a asumat nici un risc, dar ar urma sa incaseze niste beneficii in urma exploatarii resurselor descoperite. In paranteza spus, daca aveam studii anterioare care indicau existente unor rezerve semnificative de ce nu s-au implicat companiile romanesti in explorarea si exploatarea acestor resurse? De ce nu au fost incheiate parteneriate cu companii straine care detineau tehnologia forarii la mare adancime astfel incat la final companiile romanesti sa fie partenere in afacere cu cele straine? Nu are rost sa insistam asupra acestor aspecte atata vreme cat am preferat sa instrainam resursele si sa culegem ceea ce ramane din businessul altora.

Sa ne intoarcem insa la un punct extrem de sensibil din legea offshore, respectiv tranzactionarea pe bursa a 50% din gazele extrase. Ingradeste aceasta prevedere libertatea de miscare a companiilor ce vor exploata gazele? In nici un caz, pentru ca odata plasate ofertele pe bursa, cumparatorul gazelor dispune de dreptul de a la vinde acolo unde obtine pretul cel mai bun. Atentie, obligativitatea tranzactionarii pe bursa a 50% din gazele extrase nu inseamna obligatoriu ca aceste gaze sa fie consumate in piata interna. Dimpotriva, deschiderea interconexiunilor Romaniei cu tarile vecine permite ca gazele tranzacionate pe bursa din Romania sa poata fi transportate ulterior in Bulgaria, Grecia, Ungaria sau in alte tari din zona. Si atunci de unde supararea companiilor concesionare?

In piata de electricitate din Romania obligativitatea tranzactionarii pe bursa este de 100%. Cu alte cuvinte cine vinde si cumpara energie electrica produsa in Romanie trebuie sa treaca prin bursa de energie. Asta nu inseamna ca nu se exporta energie electrica din Romania sau ca nu se importa din alte tari. Au existat si aici nemultumiri, dar in final lucrurile s-a asezat si bursa nu face altceva decat sa transparentizeze tranzactiile si sa ofere un pret de referinta. De ce ar deranja daca acest lucru s-ar produce in piata de gaze, mai ales ca pana acum s-a invocat faptul ca exista doar doi producatori (Romgaz si Petrom) si ca in aceste conditii nu poate exista piata concurentiala. Daca gazele de la Marea Neagra vor intra pe bursa si vom avea mai multi producatori inseamna ca avem si argumente sa sustinem ca ne apropiem de o bursa reala si, de ce nu, chiar de infiintarea unui hub energetic.

Cui nu place aceasta perspectiva? Putem face anumite anticipatii, cum ca producatorii deja si-au asumat niste angajamente in relatia cu anumiti cumparatori si ca este mult mai simplu sa bati palma direct fara sa mai recurgi la intermedierea bursiera. Sa ne amintim de polemica pe marginea rezervarii de capacitate de catre Ungaria, pentru importul de gaze ce urmeaza a fi extrase din Marea Neagra. Chiar si in conditiile prezentate mai sus, faptul ca 50% din cantitatea de gaze ce urmeaza a fi extrasa poate fi vanduta pe langa bursa tot reprezinta un avantaj. La energie electrica acest lucru nu este posibil, or si in acest domeniu se impun investitii masive. Vom ramane atenti la aceasta din ultima cerinta a companiilor care au concesionat rezervele de gaze de la Marea Neagra si vom incerca sa intelegem cat e dorinta de a face afaceri liber si cat e dorinta de a ocoli transparenta afacerilor.