De ce s-a supărat Comisia Europeană pe PNIESC-ul României?

Cătălin Dragostin

Zilele trecute a apărut în presă informația legată de faptul că PNIESC-ul României (Planul National Integrat Energie și Schimbări Climatice) n-ar fi corespunzător. In esență, acest Plan trebuie să arate cum va ajunge România in 2050 la ”0” emisii GES (Gaze cu Efect de Seră).

Guvernul României, pe lîngă faptul că s-a pripit (nu se știe de ce !?)  a și legiferat inutil acest Plan emițînd HG.1215/29 Nov.2023, și va trebui să refacă si HG-ul si PNIESC-ul pina la 30 Iunie 2024 (cind, de fapt, este termenul limita de prezentare a Planului revizuit)

Dintre toate criticile Comisiei Europene, am ales doar una, reprezentativă pentru ”decarbonizarea” economiei, respectiv aplicarea Regulamentului LULUCF (Land Use Land Use Change and Forestry).

Nu mai intrăm în detalii, doar explicînd cititorului ca acest Regulament se referă la măsuri care să conducă la absorbția de emisii GES in agricultură și păduri. Cu alte cuvinte, este vorba de emisiile care trebuie reduse prin eliminarea combustibililor fosili, prin introducerea de energii regenerabile dar, si de absorbția de emisii de CO2 (CO2 sink), in agricultură, păduri si captare CO2.

Sa ne ”jucăm” puțin cu citeva cifre astfel:

Optiunea 1: schimbăm destinația unor terenuri agricole în curs de deșertificare (sau deja deșertificate-cum ar fi în Oltenia), ne adaptăm la schimbari climatice și cultivăm aceste terenuri cu Sorg Zaharat (de exemplu). Pe lingă multiplele avantaje alimentare și energetice ale acestuia (planta produce hrana și biomasa energetică ”verde”) are un factor de absorbție CO2 din atmosfera de cca 50 t CO2/ha/an. Să vedem implicațiile:

• Presupunem cultivarea a 000 Ha cu sorg zaharat (este sub 1% din suprafata agricola a Romaniei !)
• Se vor absorbi anual 50 tCO2/ha/an x 100.000 Ha = 5,000,000 t CO2/an

Optiunea 2: aleasă si in PNIESC, prevede instalarea de eoliene si solare, pentru decarbonizarea agriculturii.

Sa vedem implicațiile, respectiv, ce capacități eoliene (de exemplu) sunt necesare pentru a reduce emisiile la acelasi nivel de 5,000,000 t CO2/an (în loc de absorbție), făcînd ”reverse engineering”:

• Pentru 5,000,000 t CO2/an, trebuie inlocuiți din SEN 14,300,000 MWh care au un factor de emisie mediu din SEN, astăzi, de 0,35 tCO2/MWh (14,300,000 x 0,35)
• Dacă instalăm centrale eoliene, care au un factor mediu de utilizare anuală (8000 h/an) a puterii de 0,25, rezultă ca este necesară o capacitate de 14,300,000 MWh / 0,25 / 8000 h/an = 7150 MWe eoliene
• Aceste eoliene necesită un buget de peste 8 miliarde EUR dacă sunt ”onshore” și peste 10 miliarde dacă sunt ”off-shore” și, pentru care s-a întocmit legislație CfD (Contracte pentru diferență – care, de fapt sunt ajutor de Stat pentru investitori, să nu cumva să piardă profituri, pentru niște instalatii care, in fapt, nu ne trebuie !)

Probabil că din acest motiv, Comisia Europeană a făcut și observația, in termeni domoli, ca ”este o creștere foarte rapidă si mare de capacități regenerabile, intr-un timp foarte scurt” (!!) și mai apoi, ca ”nu sunt indicate sursele de finanțare/planul financiar” pentru toate acestea .

În urma celor de mai sus, explicate foarte simplist, ”pe înțelesul tuturor”, rezultă că:

• Este evident pentru toată lumea (credem), ce Optiune între 1 si 2 de mai sus este normal să fie aleasă. Față de cele 8 – 10 miliarde EUR ale Optiunii 2, costul de citeva zeci de milioane EUR ale Optiunii 1 pare ”un mărunțiș” (în care intră si fabricile de prelucrare a Sorgului in alimente si producția de ”surse de energie regenerabilă primară” pentru producția de etanol- combustibil pentru transporturi, energie electrică ”verde” si energie termică ”verde)

In lumea politicii energetice, problema se pune în a determina ”Strategia de politici si investiții care asigură costul cel mai mic al energiei – electrice și termice- pentru consumatori”.

In lumea politicii de mediu, se pune aceeași problemă de a determina ”Strategia de politici și investitii care asigura costul cel mai mic (EUR/tCO2) pentru îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare”

Totul este atit de simplu !?

Probabil ca asocierea energie-mediu intr-un Plan integrat, creeaza multora dificultăți în ințelegere a problemei

In încheiere, cred ca rezultă pregnant că, ceea ce se întimplă cu eolienele în acest caz, este ”incă bine”, față de o OPTIUNE 3., în care se instaleaza PV-uri pe terenuri (indiferent de calitatea lor !). PV-urile, n-ar avea loc decît pe acoperișuri sau prin deșert. Cine nu crede, poate să calculeze ca mai sus.

Catalin Dragostin