De ce se moare in Valea Jiului? Pentru ca al doilea mare complex energetic-CE Hunedoara a devenit o himera

Intr-un interval de doar trei saptamani, trei mineri au murit in Valea Jiului si alti cativa au fost raniti. Prezent la fata locului, dupa fiecare tragedie intamplata, ministrul Energiei, Toma Petcu, spune ca se va face un studiu referitor la riscurile imediate de la fiecare exploatare aflata in activitate sau in faza de inchidere, astfel incat să poata fi prevenite accidentele de munca de genul celor de la minele Lupeni si Uricani, din luna octombrie a acestui an. Ce poate sa spuna ministrul in asemenea situatii, in care se moare nu dintr-un accident, ci dintr-o nepasare totala fata de sectorul de minerit, de aproape 30 de ani incoace. Suntem cu totii constienti ca in sistemul energetic romanesc nu s-a investit mai nimic in perioada postrevolutionara si ca asa cum se surpa o galerie intr-una din minele aflate inca in exploatare, in orice moment poate exploda un cazan sau o alta instalatie dintr-o termocentrala veche de peste 40 de ani. Asa ca, nu de studii avem nevoie, ci de cu totul altceva.

Inainte de a vorbi despre conditiile de siguranta ale celor trei mine de huila din Valea Jiului ramase inca in viata trebuie sa vorbim despre situatia specifica de la Complexul Energetic Hunedoara, care pe langa cei doi producatori de energie electrica (Mintia si Paroseni) include si minele de huila din Valea Jiului. De vreo trei sau patru ori a intrat si a iesit din insolventa, pe parcursul unui singur an, acest complex energetic, care in realitate este in stare de faliment nedeclarat de o buna bucata de vreme. Cum sa nu cada victime accidentelor oamenii care lucreaza in minele din Valea Jiului cand conducerea CE Hunedoara recunoaste ca nici in conditiile unui pret mare al energiei electrice nu se pot aduna bani pentru a investi in activitatea miniera, ca sa nu mai spunem despre modernizarea unitatilor de generare energie.

Hotararea de guvern care prevede asigurarea stocurilor de carbune pentru iarna care vine prevede ca in cazul Complexului Energetic Hunedoara nivelul stocului sa ajunga la 172.000 tone carbune. Cele trei mine de huila ramase inca in activitate nu pot asigura nici jumatate din aceasta capacitate. Atentie insa, orice efort suplimentar pe partea de exploatare miniera poate duce la noi accidente. De unde sa aiba bani CE Hunedoara pentru investitii in activitatea miniera, in primul rand la capitolul siguranta, atata vreme cat termocentrala de la Mintia functioneaza cu o jumatate de grup energetic pentru a asigura apa calda necesara orasului Deva?

Au fost cateva zile, uneori ceasuri, in care CE Hunedoara (cu bunavointa Dispecerului Energetic National) a reusit sa vanda energie electrica in Piata de Echilibrare, la un pret de circa 700 de lei/MWh. Au mai fost cateva situatii in care s-a vandut energie si in Piata pentru ziua urmatoare, la un pret de 300 de lei/MWh. Din nefericire, momentele le putem numara pe degete iar cantitatile de energie electrica vandute sunt nesemnificative. Au redus totusi pierderile complexului cu cateva milioane sau zeci de milioane de lei. Rezolva asta problema energetica, pe de o parte si cea a exploatarilor miniere, pe de alta parte? Intrebare retorica.

CE Hunedoara a incercat sa cumpere carbune din import pentru a-si indeplini obligatiile de formare a stocurilor pentru iarna. Cine sa vanda insa carbune acestui complex in conditiile in care nu are bani cu care sa plateasca? Ce sa mai vorbim despre garantii, plati anticipate etc?

Revenind la titlul articolului nostru, de ce se moare in Valea Jiului?, raspunsul este evident: CE Hunedoara a devenit o himera.