De unde incepe si unde se sfarseste circul declansat dupa liberalizarea pietei de energie? De la ciocolata de casa preparata in sediul ANRE?
Curand vom afla raspunsul la aceasta intrebare. Vom fi cu siguranta in zona protejata, adica aceea care tine de dependenta de furnizorul de energie eelctrica care ne spune; “atata ai consumat, atata platesti!” Ce conteaza 5 lei in plus la factura de energie electrica? O nimica toata. Cu cinci lei poti sa-ti cumperi o ciocolata de calitate, adica de marca. Exista insa si ciocolata de doi lei, si chiar mai putin, care se numeste “ciocolata de casa”, adica aia pe care o faceai in mod traditional inainte de 1990, pentru ca nu gaseai altceva in cofetariile ajunse astazi sali de jocuri de noroc.
Ne-am permis aceasta divagatie pe marginea unui subiect arzator in ziua de astazi, respectiv cheltuiala pe care o vor avea consumatorii romani cu energia electrica, livrata concurential sau in serviciul universal. Concurential echivaleaza cu ciocolata de casa, serviciul universal echivaleaza cu ciocolata de calitate. Cel putin in teorie.
Ce nu a inteles nimeni din toata aceasta ecuatie este faptul ca la pregatirea ciocolatei au participat doar doi actori (bucatari): Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie si cele sase companii abonate la luarea deciziilor. Nu le amintim numele pentru simplu motiv ca nu vrem sa le facem reclama. Oricum, orice consumator din Romania le stie.Ce vrem sa zicem?
Pai, zicem ca ANRE are intalniri saptamanale cu respectivele companii, asa cum pe vreme in care Comisia de Industrii din Camera Deputatilor, condusa ani de zile de domnul Iulian Iancu, avea aceeasi practica. Nimeni nu a luat in considerare faptul ca in piata concurentiala de energie mai sunt inca vreo 50 de companii, care nu au in portofoliu si distributia de energie. Pe, scuzati expresia, pe astia, nu-I intreaba nimeni nimic. Cum e posibil ca in postura in care ANRE publica clasamentul furnizorilor de energie electrica in regimul concurential sa ignore tocmai companiile care sunt in pol position, dar sa discute doar cu cei pe care s-a obisnuit sa-I “reglementeze”.
NU TINEM PARTEA NAMANUI, dar in conditiile in care piata concurentiala vizeaza nu numai efectele asupra consumatorilor ci si asupra furnizorilor, Autoritatea de reglementare are obligatia de a se consulta cu toti participantii la piata. Dupa criza energetica din iarna anului 2017 au fost vreo patru companii de furnizare care au dat faliment. Si erau companii mari. Au urmat inca cateva socuri in piata de energie urmate de alte cateva falimente. Ati vazut printre perdanti vreuna dintre companiile care asigura astazi serviciul universal? Ca sa fim si mai bine intelesi, ati vazut ca in bilantul financiar al respectivelor companii sa fie anuntate pierderi? Nu, pentru ca a avut grija ANRE sa nu se intample acest lucru.
“Ciocolata de calitate” este livrata in momentul de fata consumatorilor romani de energie electrica de catre cele 6 companii de furnizare din serviciul universal, la pret de ciocloata de calitate superioara. Pe langa cei sase mari furnizori exista inca vreo 50 de confrati de-ai lor. Respectivele companii pierd sau castiga in functie de riscul pe care si-l asuma, dar nu sunt protejate de nimeni. Nici macar consultate.
Va amintim ce am scris in urma cu cateva zile pe margine cresterii cu cativa lei a pretului energiei pentru peste 4,5 milioane de consumatori. Ieri am mai aflat ceva, oficial. Se presupune ca din cei aproximativ 5,7 milioane de consumatori care au ramas in serviciul universal, mai bine de 4,5 milioane au un consum mediu lunar de sub 80 de kvh, conditii in care factura medie pe luna era undeva in jurul a 30 de lei. Ramanand in serviciul universal, fara sa-si schimbe furnizorul si la preturile crescute si anuntate ar insemna ca pentru respectivii consumatori factura lunara ar creste cu 5-6 lei. Pai, ce este asa o mare scofala? Nici nu se simte o asemenea crestere, cu exceptia familiilor nevoiase, care nu se stie cate sunt.
In curand vom reveni si cu alte efecte ascunse, pe care doar initiatii le stiu.