De unde luam miliardele de euro pentru investitiile in sistemul energetic? (I)

Piata balteste de bani !

Publicatia Energy-Center.ro a organizat (saptamana trecuta) o dezbatere cu tema “cum vor fi finantate marile proiecte din domeniul energetic”. De ani buni de zile anticipam ca la nivelul acestui sector economic investitiile absolut necesare s-ar ridica la 30-40 miliarde euro, in aceasta suma incluzand toate componentele ce-l caracterizeaza: producerea de energie, transportul, distributia, eficienta energetica si nu in ultimul rand digitalizarea. Paradoxal, suma amintita nu este imposibil de atras. Rezervele companiilor din domeniu, piata bancara, piata de capital, fondurile de investitii si nu in ultimul rand economiile romanilor. “Piata balteste de bani”, dar ei nu sunt valorificati dupa nevoile economiei, aceasta a fost concluzia finala a dezbaterii noastre. Complementar am mai ajuns la o alta problema: de ce nu se investeste, daca bani exista?

O sa incercam sa le luam pe rand, stimati cititori, pentru ca tema de dezbatere lansata de noi ar trebui sa fie un model de urmat pentru cei ce diriguesc in momentul de fata sistemul energetic si se chinuie sa faca o strategie care sa duca Romania in randul tarilor europene cu identitate bine definta pe segmentul energetic. Mai sunt cateva luni pana cand tara noastra va trebui sa prezinte Comisiei Europene planul integrat de actiune pentru dezvoltarea si integrarea pietei energetice in perspectiva anilor 2020-2030 si mai departe pana in 2050. Cata energie regenerabila va trebui sa avem in mixul energetic, cat carbune, gaze sau nuclear si cum ne vom atinge tintele de interconexiune. Pana atunci insa, problema majora a Romaniei tine de investitii in tot ceea ce inseamna sistemul energetic.

Si pentru ca la dezbaterea noastra s-au ridicat extrem de multe probleme, ne vedem nevoiti sa le abordam in cel putin doua, sau poate chiar trei analize viitoare. O prima concluzie apare astfel:exista bani pentru investitii si fara ca statul roman sa faca vreun efort bugetar deosebit:

– companiile din domeniu au rezerve financiare importante;

– mediul bancar este dispus in orice moment sa ofere credite pentru mari proiecte;

– piata de capital are rezerve nevalorificate pana in momentul de fata;

– fondurile de investitii nu au unde sa-si plaseze banii pe termen lung

Pe scurt, exista bani dar trebuie gasite instrumentele necesare pentru ca acesti bani sa intre in circuitul economic, in speta in sistemul energetic.

Provocarile sistemului energetic sunt multe, dar investitiile raman prioritare, dupa 28 de ani in care ele au lipsit aproape cu desavarsire. Strategia energetica, care va fi finalizata la sfarsitul acestui an readuce ca prioritati investitiile in unitatile 3 si 4 de la Cernavoda, centrala de pompaj de la Tarnita-Lapustesti si incurajarea investitiilor in industria regenerabila astfel incat Romania sa atinga o cota de 30% pana in 2030, totul pornind de la ideea de a avea cat mai multa energie curata. Carbunelui i se estimeaza o durata de viata cam pana in 2035, cu posibilitatea de a ramane in piata doar printr-o masiva reducere a emisiilor de CO2. Nuclearul si productia de energie pe baza de hidrocarburi sunt considerate elemente strategice dar nimeni nu stie de unde se vor gasi bani de investitii in aceste domenii.

Dincolo de concluziile noastre, pe care le vom prezenta la finalul acestor analize pe care ni le propunem, vom incepe cu un punct de vedere al Ministerului Energiei, reprezentat la conferinta Energy-Center de domnul Niculae Havrilet, consilierul ministrului:

“In 2007, cand s-a elaborat strategia energetica, nu s-a prevazut saltul masiv al industriei regenerabile generat de schema de sprijin aprobata in Parlament. Ministerul Energiei mentine modelarea cantitativa cuprinsa in strategia energetica aflata in discutie, avand insa ca element de baza pretul. Nu va fi o modificare majora a strategiei, dar ea va fi pusa in acord cu pachetul “energie curata”, pe care Romania si l-a asumat. Pana la 1 decembrie va trebui sa prezentam la Bruxelles programul pentru finantare. Din punctul nostru de vedere sursele de finantare pentru investitiile in energie pleaca de la resursele companiilor, care au beneficiat de procesul de liberalizare a pietei de energie si gaze. Si vorbim, in acest caz, de cateva miliarde de euro. Acesti bani vor trebui directionati inspre modernizare si construirea de capacitati noi. Parteneriatul public-privat, fondurile obtinute din vanzarea surplusului de certificate de emisii cu efect de sera sunt alte surse de finantare. Cat priveste cresterea cotei de energie regenerabila pana la nivelul de 30% din consum (o crestere de 6% fata de momentul actual) acest lucru poate fi atins fara ca statul sa mai sustina o schema de sprijin pentru regenerbile. Energia regenerabila trebuie sa se sustina din vanzarea energiei si prin dezvoltarea noilor tehnologii. La nivelul ministerului luam in calcul emiterea unor principii pentru contractele de diferenta, cu precadere in zona energiei nucleare.”

Fostul ministru al Energiei, domnul Razvan Nicolescu, in prezent expert la Deloitte este mult mai transant:

“ Este putin probabil ca statul sa devina finantator al investitiilor din domeniul energetic. Avem nevoie de investitii in acest sector, digitalizarea si sustenabilitatea generand investitii necesare consistente, estimate de Deloitte la zeci de miliarde de euro. Dar de unde am putea sa luam asemenea sume? Ar putea sa vina de la stat, dar acest lucru nu este realist. Cred ca trebuie sa uitam ca statul ar putea fi investitor in energie, pentru ca nu are bani si are alte prioritati.

O a doua alternativa ar fi companiile de stat, care au potential, insa decizia de a da aproape tot profitul pe dividendele actionarilor slabeste foarte mult puterea lor de investitie, a continuat Razvan Nicolescu, precizand: “Politica agresiva de distribuire aproape in totalitate a profitului in dividende reduce mult puterea companiilor de stat de a face investitii. Insa ele nu au prea multe credite si, atunci, inca pot finanta investitiile din sector.

Companiile private au bani si trebuie sa investeasca, dar trebuie sa vada in ce parte se indreapta tara.Ce vrem sa facem cu retelele de distributie? Sa fie digitalizate? Sa scada numarul interventiilor? Sa crestem pierderile? Sa le scadem? Vom trece la retele integrate? Care este obiectivul pe termen mediu si lung? Sunt aspecte care ne lipsesc si de aceea companiile private ar putea sa investeasca, dar trebuie sa inteleaga ce vrea statul”.

 In opinia fostului ministru al energiei, este foarte important sa fie finalizata Strategia Energetica, iar la 1 decembrie tara noastra sa trimita la UE un plan national de actiune privind schimbarile climatice.