Desi miroase a faliment in randul furnizorilor de gaze si energie, Guvernul pune umarul la demolarea acestora

Intr-o ecuatie complexa cu mai multi jucatori intr-o piata concurentiala, orice interventie in favoarea unuia sau altuia dintre acestia induce consecinte negative pentru ceilalti. In concluzie, cand echilibrul se rupe se prabuseste intreg esafodul. In cazul de fata esafodul este reprezentat de piata de energie si gaze, confruntata in ultimele luni cu o crestere de neimaginat a preturilor. Tarile europene, care au facut eforturi considerabile pentru a aduce aceasta piata in zona concurentiala, s-au panicat in fata tavalugului preturilor si iau decizii care complica lucrurile si mai mult. Romania nu face exceptie, dimpotriva.

Marea Britanie, prima tara din lume care a liberalizat piata de energie si gaze inca din vremea guvernului Thatcher,  a dat deja semnalul falimentului pentru furnizorii de energie, in prima faza cei mici si mijlocii, si se vorbeste despre un adevarat „masacru” in randul acestora. Tarile din blocul comunitar nu stau deloc mai bine dar ascund inca gunoiul sub pres. Sa vedem pana cand. In Romania, inainte de spectrul falimentului se propaga denuntarea de contracte intre furnizori si consumatori, respectiv renuntarea de buna voie la licenta de furnizare gaze (in aceasta etapa) si „pasarea” clientilor catre furnizorii de ultima instanta. Faptul ca acestia din urma refuza sa preia consumatorii abandonati denota exact ce spuneam mai sus: vine falimentul!

Ce face statul roman in aceasta situatie? Protejeaza consumatorii, in primul rand pe cei casnici, prin plafonarea preturilor la energie si gaze pe o perioada determinata de sase luni, respectiv pana la venirea primaverii. Cine garanteaza insa ca odata cu trecerea iernii pretul energiei si gazelor va reveni la niveluri suportabile? Absolut nimeni, dimpotriva, tot mai multi specialisti anticipeaza ca situatia va fi si mai dramatica. E bine ca statul are grija de consumatori intr-o tara in care saracia energetica este la cote alarmante. Dar, este suficient sa actionam, in sensul de protectie, doar asupra ultimei verigi din intreg lantul energetic: producatori, transportatori, distribuitori, furnizori, consumatori? Cu ceilalti ce se intampla?

Raspunsul l-a dat tocmai ieri, Francesco Starace, CEO al Enel, care a aratat ca Uniunea Europeana a publicat, in urma cu cateva luni, un set de masuri numit Tool Box pe care Comisia crede ca statele membre le pot pune in aplicare pentru a reduce impactul pe care il are actuala criza a pretului gazelor naturale, fara sa contravina directivelor de baza privind functionarea pietelor in Europa.

“Sunt mai multe moduri in care se poate rezolva aceasta criza, iar cea mai rea dintre acestea este sa incerci sa te joci cu regulile de piata. Credem ca masurile pe care le-au impus autoritatile in România sunt incorecte, descurajeaza investitorii, creeaza instabilitate, nu rezolva problemele structurale si trebuie sa fie schimbate, la fel cum s-a intâmplat cu masurile luate de alte guverne din Europa“, a spus Starace.

El crede ca aceste masuri sunt o greseala si erodeaza increderea investitorilor.

“Cred ca este o greseala, vom incerca sa ne opunem acestor masuri pe cale legala si vom incerca sa vedem daca Guvernul este deschis sa gaseasca si alte cai de a rezolva aceasta situatie, fara a afecta direct regulile de baza de functionare a pietelor. Vom face acest lucru cu toata atentia si intelegerea posibila, dar cu siguranta masurile sunt o lovitura pentru increderea investitorilor in România“, a spus oficialul Enel.

In replica, ministrul Energiei din Romania, Virgil Popescu, spune ca Guvernul are in vedere reglementarea prin legislatie primara a criteriilor financiare de licentiere a furnizorilor de energie electrica si gaze naturale, pentru impunerea unor conditii minimale de solvabilitate a acestora, in conditiile in care mai multi furnizori de gaze au renuntat la licente in ultima perioada, abandonând zeci de mii de clienti, intrucât nu au mai avut bani pentru a face fata scumpirilor de pe pietele angro, dar si din cauza incertitudinilor din legislatia de compensare a facturilor si de plafonare a preturilor in aceasta iarna. Nu stie nimeni inca in ce fel si cand vor primii furnizorii diferenta de pret pentru energia livrata si cum isi vor asigura acestia lichiditatile.

Cine are dreptate? Ca sa intelegem cum sta treaba va propunem sa ne intoarcem la ceea ce se intampla in Marea Britanie, campioana liberalizarii pietei de energie si gaze.

Piata energetica a Marii Britanii se confrunta cu un masacru absolut care ar putea forta cel putin 20 de furnizori sa intre in faliment numai in luna urmatoare, daca guvernul nu revizuieste plafonul pretului energiei, a declarat seful executivului Scottish Power Keith Anderson.

Preturile gazelor naturale au crescut in acest an, pe masura ce economiile s-au redeschis in urma blocajelor cauzate de COVID-19 si cererea mare de gaz natural lichefiat din Asia a impins livrarile catre Europa, trimitând unde de soc in industriile dependente de energie.

Aproximativ 13 furnizori britanici s-au prabusit in ultimele luni, fortând pâna acum peste 2 milioane de clienti sa schimbe furnizorul. Inainte de criza, in Marea Britanie existau peste 50 de furnizori independenti de energie mici si mijlocii, cu o cota de piata de aproximativ 30%.

„Exista un risc semnificativ sa vezi ca piata se micsoreaza pâna la cinci, sase- companii”, a spus Anderson pentru Financial Times.

Scottish Power, detinuta de Iberdrola (IBE.MC), este al cincilea furnizor de energie al Marii Britanii, cu aproximativ 8% din piata interna de furnizare, potrivit datelor de la autoritatea de reglementare Ofgem.

„Ne asteptam, probabil, in luna viitoare, ca cel putin alti 20 de furnizori sa ajung la faliment”, a spus Anderson. „Acum vom incepe sa vedem unele afaceri relativ bine conduse, bune, solide din punct de vedere comercial, falimentând pentru ca pur si simplu nu pot transfera costul produsului catre clienti”.

Cresterea preturilor la gaze naturale a tensionat pietele energetice cu amanuntul din Marea Britanie pâna la punctul de rupere, punând sub semnul intrebrii 30 de ani de dereglementare, care a inceput in 1989, sub prim-ministrul de atunci Margaret Thatcher.

Anderson considera ca in aceasta situatie piata de furnizare s-ar reduce la doar cinci sau sase companii, daca nu va fi revizuit plafonul de pret, stabilit de Ofgem.

Asa-numitele sase mari companii energetice britanice – Centrica’s (CNA.L) British Gas, E.ON (EONGn.DE), OVO Energy, EDF Energy (EDF.PA), Scottish Power si Octopus – controleaza mai mult de trei sferturi din piata interna de aprovizionare cu gaz, arata datele Ofgem.

La noi, in Romania, nu sunt 6 companii care ar supravietui in piata de furnizare, ci patru: Enel, E.ON, Electica si CEZ. Nici ele nu o duc prea bine. Dar, daca dispar furnizorii privati si raman doar companiile amintite inseamna ca ne-am chinuit 15 ani de pomana pentru a avea o piata concurentiala de energie. Ce urmeaza dupa aceea…