Dupa 27 de ani de nepasare, sistemul energetic romanesc a ajuns la ceasul adevarului: exista riscul ca productia de energie sa nu acopere cererea. Consecinta, black out?

Publicatiile Energy-Center si Legal Magazin au reusit sa adune, la sfarsitul saptamanii trecute, toti marii producatori de energie electrica din Romania, la conferinta „Care este capacitatea reala de producere de energie electrica din Romania?” Pentru prima data in ultimii ani am reusit sa identificam concret ce poate oferi sistemul energetic pe partea de generare si cum poate fi asigurata, real, independenta energetica a Romaniei cu capacitatile de productie existenta, respectiv cu aportul unui import de energie la un consum ce ar putea depasi nivelul de 10.000 MW. Adevarurile spuse la conferinta noastra nu sunt usor de digerat de catre autoritati, care s-au culcat de mult pe partea preaplinului, in conditiile in care tot timpul ni se dau asigurari ca avem un surplus de energie electrica si ca suntem exportatorii cei mai importanti din zona. Nici una dintre cele sapte sau opt strategii energetice elaborate in ultimii 27 de ani nu precizeaza clar care este capacitatea reala de productie de energie electrica a Romaniei.

Intre datele statistice luate in evidenta in strategiile energetice se consemneaza o putere instalata de 24.000 MW, din care se spune ca ar fi functionali cam 14.000 MW. Prima mare eroare care se face si care demonstreaza ca ne batem cu pumnul in piept degeaba. Mai mult decat atat, aceasta falsa iluzie implica si consecinte pe plan international, mai ales atunci cand vorbim de capacitatea de interconexiune a Romaniei, care este raportata la capacitatea iluzorie de productie si nu la cea reala. Obligatia europeana de a atinge procentul de 10%, pe relatia de interconexiune, raportat la puterea instalata de 24.000 MW, ar fi cu totul alta daca ne-am rezuma la ceea ce recunoastem, adica o putere de 14.000 MW. Din pacate, iarasi ne furam singuri caciula. La ce ne ajuta? La nimic. Dintr-o eroare, sau ignoranta legislativa, se pare ca nu putem scoate din raportari capacitati de productie care exista doar cu numele si care nu vor mai produce in veci energie electrica. Vom reveni asupra acestui aspect in articolele noastre, in care vom incerca sa explicam si de ce ne place sa aratam doar fata plina a paharului (in realitate si aceasta fata e goala de continut).

Black out sau intoarcerea la lampas?

O simpla adunare matematica a capacitatilor de productie de energie electrica, corelata cu o crestere a consumului de circa 1,5% in perioada de iarna, ne duce la concluzia elementara ca in perioade de varf nu vom putea mentine echilibrul intre cele doua elemente alte pietei. S-a demonstrat de altfel acest lucru si in iarna 2016/2017 si, pe anumite intervale orare chiar in vara acestui an. Daca ajungem la un consum de 9000 MW, dam din colt in colt sa il acoperim. Nu introducem in aceasta ecuatie si pretul, pentru ca deja s-a demonstrat ca acesta reflecta intocmai situatia dificila in care se afla capacitatile de generare.

Plecand de la o realitate deja traita, nu intamplator, directorul general al Romelectro, Cristian Secosan a declarat la conferinta noastra: ” Una peste alta, concluzia mea este ca ne paste un black out.”Nici un om responsabil din sistemul energetic nu si-ar permite o asemenea afirmatie, daca nu ar sti pe ce argumente se bazeaza. Opinia domnului Secosan nu este singulara si ea poate fi explicata simplu, intorcandu-ne la o aritmetica simpla. Inainte de acest lucru, precizam ca o situatie de black out ( pana de curent generalizata) ar aduce pagube de sute de milioane de euro, sau chiar mai mult, sistemului energetic national. S-a intamplat in Turcia in urma cu circa doi ani de zile, cand o pauza de curent de vreo 5 ore a costat sistemul peste 800 de milioane de euro. Sa ne amagim cu ideea ca la noi va fi ceva mai ieftin? Fereasca Cel de sus! Ar mai fi o varianta, desigur, pentru a evita black-outul. Sa ne intoarcem la vremurile de mult apuse (perioada de dinainte de 1989), cand curentul era intrerupt in anumite intervale orare, pentru a putea asigura echilibrul sistemului. Nimic nu este exclus.

Sa ne intoarcem insa la conferinta noastra si la situatia reala a sistemului de generare energie electrica, asa cum il explica cei care activeaza in domeniu. Facem precizarea ca declaratiile directorilor companiilor care au participat la conferinta Energy-Center vor fi publicate in zilele ce urmeaza, in acest articol incercand sa facem o sinteza a ceea ce s-a spus si care reflecta realitatea de care nici Ministerul Energiei si nici Guvernul Romaniei nu vor sa stie.

O pana de curent cat un croseu bine aplicat

Inainte de a sintetiza ce poate oferi sectorul de productie de energie electrica ne vedem obligati sa va amintim ca exact cu o zi inaintea conferintei noastre, la o ora de varf de consum, o parte importanta a Bucurestiului a ramas fara energie electrica mai mult de o ora. Defectiunea a plecat de la o statie de transformare din zona Fundeni, apartinand Transelectrica. Din nefericire, acest lucru ne arata cat suntem de vulnerabili si pe partea de transport si distributie a energiei electrice, domenii in care au fost ceva investitii, dar mult sub necesarul existent. In contrapartida, in sectorul de producere a energiei electrice investitiile au lipsit cu desavarsire, ne referim la noi capacitati de productie, cel putin in sectorul detinut de stat. Din pacate, acesta este majoritar. Au existat investitii in retehnologizare si mediu, greul fiind suportat de Complexul Energetic Oltenia si in energia regenerabila. Aceasta din urma nu este insa bine vazuta nici in ziua de aiz, cu toate ca se estimeaza ca a inghitit peste 7 miliarde de euro. Sa ne intoarcem, asadar, la ce avem.

Calculul matematic, aritmetic in realitate este simplu:

– Hidroelectrica, cea mai performanta companie din piata de energie electrica, are o capacitate instalata de 6382 MW. La modul ideal, cand nivelul hidraulicitatii este cel prognozat atat pe Dunare cat si pe raurile interioare sau in lacurile de acumulare, Hidroelectrica poate atinge un varf de productie de 3500-4000 MW. De prea putine ori se intampla insa acest lucru si nu mai mult de cateva ore, in cel mai bun caz zile. In realitate, Hidroelectrica poate miza pe o medie de 2000-2500 MW, rolul ei de baza fiind asigurarea serviciilor de sistem (vom reveni cu declaratiile domnului Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica);

Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producator din Romania, cu o putere instalata de 3240 MW, poate produce la varf, de asemenea in conditiii ideale, 2900 MW, nu mai mult de cateva zile insa. Nu tine de o eventuala lipsa a carbunelui, ci de conditii tehnice efectiv. Dincolo insa de productia de varf, conducerea CE Oltenia estimeaza ca o productie medie si constanta s-ar situa undeva la 1650-1700 MW.

Nuclearelectrica, care are o putere instalata in cele doua unitati nucleare, de 1400 MW, este producatorul cu cea mai mare constanta. Cu exceptia perioadelor de oprire a unuia sau altuia dintre reactoare pentru reviziile specifice, sau in cazul unor incidente, Centrala nucleara de la Cernavoda produce in banda cantitatea de energie pentru care a fost proiectata, fara a fi influentata de factori externi, cum se intampla in hidro, carbune sau vant.

Energia eoliana, care din punct de vedere al capacitatii instalate rivalizeaza cu cei mai mari producatori (aproximativ 5000 MW) a fost acceptata cu mare greutate in sistemul energetic, datorita dependentei de conditiile meteorologice, se confrunta cu mari probleme din pricina blocajului aparut in vanzarea ceritficatelor verzi. Aportul acestui tip de energie la totalul energiei electrice produse in Romania este greu de cuantificat si mai ales de apreciat. Sunt zile in care energia regenerabila (incluzand aici si fotovoltaicele) depaseste 2000 MW productie, dar sunt zile in care vorbim si de cate zeci de MW. Cu toate acestea, procentual vorbind, energia regenerabila are un aport mediu anual de circa 10-15 % sau chiar peste, in totalul energiei electrice produse in Romania.

Urmeaza apoi cele doua centrale apartinand celor doi mari producatori de gaze din Romania (Romgaz si Petrom), respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, care contribuie si ele cu circa 600-800 MW la sistemul energetic. La acestea se adauga capacitatile de productie ale ELCEN si cele cateva centrale ramase in functiune (in cogenerare), cu un aport de cirac alte 2000 MW. Facem precizarea ca despre centralele electrice care functioneaza pe hidrocarburi vom face un articol separat, data fiind specificitatea lor.

La aceasta succinta prezentare a capacitatilor de productie functionale din Romania ajungem undeva la o medie de 9000-9500 MW. Ea nu este usor de intretinut insa pe o perioada mai lunga, cum ar fi cazul unei ierni prelungite. De unde ne acoperim atunci diferenta de consum? Desigur, raspunsul este simplu: din import. Ceea ce uitam insa este faptul ca atunci cand Romania are un consum ridicat, dat in general de conditiile meteorologice, si tarile din jurul nostru se confrunta cu aceeasi siutatie. Si atunci, s-ar putea sa nu avem de unde importa. Asta inseamna black out, cum anticipa directorul general de la Romelectro?

(va urma)