Energetica romaneasca a mai pierdut un profesionist si un om de calitate: Octavian Lohan, fost sef al Dispeceratului Energetic National

L-am cunoscut pe domnul Octavian Logan, ne-a ajutat mult pentru a intelege piata de energie electrica, a participat la dezbaterile Energy-Center si a lasat  un mare gol prin trecerea lui in cealalta lume. Conducerea si angajatii CNTEE Transelectrica SA aduc un ultim omagiu celui care a contribuit in mod semnificativ la interconectarea Sistemului Electroenergetic National la reteaua europeana de transport al energiei electrice, domnul Octavian Lohan, unul dintre cei mai buni profesionisti ai sectorului din ultimii 30 de ani.

Amintirile sunt precum lectura unei carti, fiecare pagina rasfoita descopera file incarcate de personalitatea omului Octavian Lohan, fie conducând Dispecerul Energetic National, inima Sistemului Electroenergetic National, fie participând, cu un simt tehnic remarcabil la etape de modernizarea instalatiilor de transport al energiei electrice, fie plina de acea caldura interioara prin care a calauzit pasii celor tineri spre deplina confirmare. O pagina aparte rememoreaza infiintarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA, companie care a fost parte din sufletul domnului Octavian Lohan si careia i-a dedicat munca sa si, mai ales, multa dragoste.

In amintirea domnului Lohan publicam mai jos un text din volumul “Seniorii Energiei”, primit din partea doamnei Elena Ratcu, autoarea interviului:

Fragmente din Dialogul de suflet cu Octavian Lohan, personalitate emblematica a energeticii românesti, publicat in primul meu volum “Seniorii Energiei”. Am ales fragmente care se refera la Omul Octavian Lohan, desi partea strict tehnica are un spatiu mare in acest Dialog al nostru.

La intrebarea cum a ajuns sa lucreze la DEN mi-a raspuns:

“In 1972 am absolvit sectia de hidroenergetica din cadrul Facultatii de Energetica-IPB. Prietena mea era bucuresteanca si puteam sa ma angajez in Bucuresti pentru ca erau locuri. Se infiintase insa un dispecerat pentru amenjarea râului Arges si am preferat sa plec la Intreprinderea Electrocentrale Curtea de Arges ca inginer stagiar, ca sa invat meserie. Am devenit apoi dispecer sef de tura si raspundeam de comanda operativa a functionarii cascadei de centrale de pe râul Arges. Incepuse punerea in functiune a instalatiilor de telecomada a grupurilor in aval. Am stat acolo 5 ani. Prietena din Bucuresti mi-a devenit sotie si, desi la absolvirea facultatii a fost repartizata la Combinatul Chimic de la Pitesti, dupa scurt timp, a preferat sa vina alaturi de mine la Curtea de Arges si am reintregit familia. Apoi s-a nascut baiatul nostru, iar sotia s-a intors la Bucuresti sa creasca copilul, dupa care mi-am pus problema: ”Ei, ce faci Lohane? Ramâi la Curtea de Arges sau pleci la familie la Bucuresti?” Când s-a produs marele cutremur din martie 1977 si avaria de sistem din 10 mai 1977 eram inca la Curtea de Arges. In decembrie 1977 am venit la DEN ca dispecer energetic, unde raspundeam de comanda operativa a retelei de transport a SEN. Pâna atunci DEN avea numai 11 dispeceri sefi de tura, care lucrau in schimburi: câte un sef de tura si un ajutor. Dupa cutremur, vazând cât de greu s-au descurcat, conducerea DEN a luat hotarârea sa puna câte doi oameni in permanenta pe fiecare tura. Atunci a fost momentul in care s-a inceput recrutarea de oameni pentru Dispecerul Energetic Central. La dispecer veneau numai oameni cu experienta, selectati din intreaga tara, nu direct de pe bancile facultatii. Asadar, mi-am luat transferul de la Curtea de Arges si m-am angajat la DEN. Imi placea mult activitatea de la dispecer, unde trebuia sa fii tot timpul pe faza si sa iei decizii rapide. Se potrivea perfect cu firea mea. Intre 1977-1986 am fost dispecer energetic la DEN si am raspuns de comanda operativa a retelei de transport, apoi timp de 10 ani am fost dispecer sef tura, iar 4 ani am fost seful serviciului SPAF unde raspundeam de analiza regimurilor de functionare si de programare operativa a functionarii SEN. In 1999 am fost numit directorul Diviziei Transport-Dispecer (CONEL), iar intre 2000-2008 am fost directorul Unitatii Operationale-Dispecerul Energetic National (asa se numea atunci), dupa care am fost numit director general adjunct al Transelectrica, unde sunt si acum”.

(…) “Nu am nici un hobby, nici nu prea am când. Când eram copil si mie imi placea sa desfac totul. Nu intotdeauna insa reuseam sa le si fac la loc, dar incercam. Fiul meu ma mosteneste, iar nepotica mea de 5 ani ii calca pe urme:mestereste toata ziua case si gradini din puzzle”.

(…)”La noi, la DEN, este o traditie sa ne intâlnim cu totii de sarbatori, de Paste, de Craciun, de Ziua Energeticianului. Sunt zile in care invitam intotdeauna si pensionarii nostri, iar tinerii sunt incântati pentru ca in felul acesta se cunosc si relationeaza frumos unii cu altii. Noi, la DEN, am fost si suntem ca intr-o mare familie”!

(…) “Nu ma enervez niciodata, de ce sa ma enervez? Cu cât e mai greu, cu atât sunt eu mai conectat. Cand apar, problemele trebuie rezolvate rapid, prompt, iar oamenii sprijiniti! Nu poti face asta cand esti nervos! Mai ies uneori la o tigara (râde)”

(…) “Acum cel mai mult imi doresc sa ies la pensie. N-am avut nicio zi de concediu medical, iar concediile de odihna mi le fac de regula numai la serviciu. Imi iau câte o zi-doua libere doar când vine la mine fiul meu din Finlanda impreuna cu nepotica mea. Nu as vrea sa fiu la serviciu si sa am probleme de sanatate sau sa ma vada colegii mei bolnav. Mi-ar fi jena. Mi-am pus la punct casa si as vrea sa dispar din sistem sanatos si voios. Ce o sa fac dupa aceea, voi vedea”.

O parte dintre dorinte vi s-au implinit, dragul nostru Octavian Lohan, dar ne-ati parasit aseara, 21 iunie si ati lasat in urma o tristete si o durere imense.

Ati fost o personalitate puternica, specialist desavârsit, pentru care sistemul electroenergetic din România nu avea niciun secret. Cu o viata intreaga dedicata coordonarii functionarii sigure si neintrerupte a SEN, la parametri ridicati de calitate, ati fost un lider adevarat, recunoscut pentru profesionalismul dumneavoastra pentru fermitatea, echilibrul, rezistenta psihica, rapiditatea in luarea deciziilor, dar si pentru calmul si umorul pe care nu vi le pierdeati chiar daca, uneori, stresul profesiei de dispecer isi spunea cuvântul. Ati fost un om cald, bun, blând, coleg si prieten adevarat pentru multi dintre noi.