Extinderea retelei de gaze si cuiul lui Pepelea: daca este rentabil se face de companii private, daca nu sa suporte statul serviciul universal

In perspective extragerii gazelor de la Marea Neagra si a unui eventual surplus de gaze al Romaniei in raport cu necesitatile de consum , una dintre variantele luate in calcul pentru valorificarea acestor rezerve este cresterea numarului de consumatori casnici. Se invoca adesea exemplul Ungariei, unde circa 90% din populatie este racordata la reteaua de gaze (Ungaria importa aproape intreaga cantitate consumata), in timp ce in Romania puti peste 30% au aceasta facilitate. Problema este cine este dispus sa investeasca in extinderea retelei sip e ce baze? Caci, daca investitia nu se dovedeste rentabila atunci nimeni nu-si asuma riscul cheltuirii banilor. Si totusi, o infrastructura adecvata, care inseamna gaze, electricitate, apa poate face ca depupolarea satelor romanesti sa sa fie incetinita. Pe de alta parte, dat fiind costurile mari ale extinderii retelei nimeni nu are curajul sa se aventureze in aceasta intreprindere.

Companiile de distributie, care detin monopol pe acest segment, nu risca asemenea investitii oricat de mare are stabili Autoritatea de Reglementare in domeniul Energiei rata de rentabilitate. Nu este economic, cel putin din doua puncte de vedere: costurile sunt mari, consumatorii putini. Pe de alta parte, ANRE, care s-a trezit cu niste venituri de neimaginat din impunerea de 2% pe cifra de afaceri companiilor din energie, spune cu jumatate de gura ca va folosi banii incasati tocmai in sustinerea investitiilor in extinderea retelei de gaze. ANRE nu poate face insa investitii si ca atare nu prea stie cum va utilize banii in sensul amintit.

Cei doi mari distribuitori, Engie si E.ON o tin una si buna: este scump si nerentabil pentru ei sa faca asemenea investitii. Carevasazica, cine isi asuma riscul? Populatia, adica gospodariile din satele tarii, nu are bani. Pe de alta parte, consumul unei gospodarii, sau mai multe, nu este unul care sa aduca venituri importante distribuitorilor. Mai curand vorbim de o problema sociala. Or, in aceste conditii, responsabilitatea ar cam reveni guvernului, care ar trebui sa gaseasca solutii pentru a incuraja investitorii. Guvernului Romaniei, intre noi fie vorba, numa de asta nu ii arde. Intre timp construim gazoductul BRUA fara sa tinem seama de faptul ca acesta poate ajuta tocmai la problema ridicata in randurile de mai sus.

“Gazoductul BRUA trece prin zone din tara noastra unde gradul de conectare, atat al consumatorilor casnici, cat si al celor industriali, la actuala retea de gaze naturale, este sub 20%: in Caras-Severin, in Gorj. Noi, in loc sa utilizam gazul pentru consumul nostru, noi ne gandim cum sa il vindem. Nu vom face niciun ban vanzand gaze! La fel cum suntem cel mai mare producator de porumb din Uniunea Europeana si importam malai din Ungaria.

Singura modalitate pantru a pune in valuare BRUA este cresterea gradului de conectivitate a consumatorilor casnici si industriali si sa ducem retele de alimentare cu gaz in diferite localitati” spune Petrisor Peiu, un fin analist al problemelor energetice ale Romaniei. Cu toate acestea, intre vorbe, intentii si fapte exista diferente majore. Iata cum surprinde in cateva declaratii problema economica a racordarii localitatilor din Romania la reteaua de gaze:

“Doar unul din zece potentiali consumatori din satele izolate isi permite costurile de racordare la reteua de gaze, care ajung la 3.000 de euro, astfel ca autoritatile trebuie sa vina cu masuri in plus pentru a ajuta locuitorii acestor zone sa devina utilizatori de gaze natural”, a declarat, pentru AGERPRES, Eric Stab, directorul general al Engie Romania.

Aceasta in contexul in care una dintre prioritatile declarate ale autoritatilor de resort este, in aceasta perioada, extinderea retelelor si accesul unui numar cat mai mare de romani la resursele de gaze.

“Acesta este un subiect-cheie. Suntem foarte constienti de dorinta autoritatilor de a extinde retelele de gaze in zonele izolate. Care sunt insa problemele cu care ne confruntam? In primul rand trebuie sa instalezi conductele, apoi sa te asigura ca acei consumatori se pot conecta la conducte. Daca nu, nu exista niciun beneficiu pentru nimeni, nici pentru consumatori, nici pentru companiile de gaz. Ma refer la aspectele financiare, la faptul ca nu pot plati gazele”, a sustinut Stab.

Potrivit acestuia, costurile de extindere a retelei in zonele izolate sunt semnificative si cresc odata cu lungimea conductei.

“Astfel ca este nevoie de masuri adiacente, precum atragerea de bani europeni sau precum propunerea cu care a venit ANRE de a folosi banii care se strang din contributia de 2% din cifra de afaceri pentru aceste lucrari. Aceasta este o idee buna, urmeaza sa vedem cum va fi implementata. Apoi urmeaza ca distribuitorii de gaze sa vina cu partea lor de investitii”, a aratat oficialul Engie.

El a explicat ca o astfel de extindere este fezabila doar daca cel putin jumatate dintre potentialii consumatori din acea zona se racordeaza efectiv la retea, adica isi permit plata instalatiilor de incalzire pe gaze si a facturii ulterioare.

“Apoi va trebui sa rezolvam problema conectarii efective a oamenilor la retea, iar aceasta problema este in principal de natura financiara. Daca ne uitam in urma la ultimii 10-12 ani ai activitatii noastre in Romania, cand am conectat astfel de zone izolate, ce am constatat a fost ca, in multe cazuri, rata de conectare este de aproximativ 10% din potential, ceea ce este mult prea putin. Ca sa fie profitabila o astfel de investitie, trebuie sa ajungi la circa 50%. Daca investitia nu este profitabila inseamna ca toti ceilalti consumatori vor trebui sa plateasca pentru ea, ceea ce nu este corect. Din acest motiv trebuie sa ne asiguram ca exista o rata suficienta de conectare”, a continuat Stab.

Responsabilul Engie a estimat ca instalatiile de racordare si de incalzire a locuintei cu gaze costa aproximativ 3.000 de euro, o suma care poate fi considerabila pentru cei care locuiesc la tara.

“Depinde de casele despre care vorbim, de costul mediu de racordare, in primul rand, dar si de achizitia unui boiler pentru incalzirea casei sau a instalatiei interne de care ai nevoie, toate acestea costa in jur de 3.000 de euro. 3.000 de euro poate fi o suma mare pentru acei oameni care locuiesc in sate izolate”, sustine el.

Astfel ca autoritatile trebuie sa gaseasca modalitati de a-i ajuta pe oamenii de acolo sa poata suporta toate aceste costuri.

“Acest fel de mecanisme exista in anumite tari, unde se ofera subventii sa cumperi un boiler si lucruri de acest fel. Deci daca exista o vointa puternica sa racordam cat mai multi oameni la reteaua de gaze, trebuie sa ne asiguram, de asemenea, ca sunt ajutati atunci cand nu-si permit. Ne intoarcem la discutia despre consumatorul vulnerabil, care se leaga de acest aspect, iar autoritatile trebuie sa identifice care sunt acei consumatori si sa aloce sumele necesare”, a mai spus seful companiei de gaze.

Potrivit acestuia, din 2005, de cand a achizitionat Distrigaz Sud, Engie a construit 5.500 de kilometri de retea noua, echivalentul distantei dintre Bucuresti si Mumbay din India.

“Au fost facute lucruri, multe sunt inca de facut, dar trebuie sa ne asiguram ca putem pune cap la cap conditiile, pentru a face aceste lucruri posibile si sunt inca multe lucruri de rezolvat”, a conchis Stab.

Guvernul a aprobat, in sedinta din 3 aprilie, Hotararea de Guvern pentru stabilirea cadrului general privind regimul juridic al contractelor de concesiune a serviciului de utilitate publica de distributie a gazelor naturale – procedurile pentru acordarea concesiunilor, continutul cadru al caietului de sarcini.

‘Am aprobat in Guvern un act normativ care va duce practic gazul natural in cat mai multe case ale romanilor, fara acest confort. Si sunt mult prea multi romani in aceasta situatie: doar o treime din populatia tarii are acces in prezent la retelele de distributie a gazelor naturale. Or aceasta cifra este sub statutul nostru pe piata gazelor din Uniunea Europeana – unul dintre cei mai mari producatori de gaz ai UE – si sub ceea ce inseamna un trai decent si normal pentru toata populatia’, a declarat Anton Anton, ministrul Energiei, la finalul sedintei de Guvern.