Game of thrones in piata de energie

In anul 2017, cand s-a produs prima liberalizare a pietei de energie electrica din Romania, au dat faliment cativa mari furnizori de energie privati. Altii au intrat in insolventa. A urmat apoi o blocare partiala a pietei, in sensul in care pretul pentru consumatorii casnici a fost reglementat, dar la putin timp partea ramasa libera (concurentiala) a cunoscut o adevarata explozie. A fost momentul in care o noua categorie de furnizori a simtit momentul dezvoltarii. Si lucrurile un inceput sa mearga bine pe acest segment, iar pretul energiei electrice sa scada pe ofertele concurentiale.

In anul 2017, cand s-a produs primul soc major in piata de energie si au dat faliment cativa mari furnizori, in piata SPOT nivelul mediu al pretului ajunsese la 220 de lei/MWh. Ulterior, dupa calmarea pietei, pretul mediu a ramas constant sub 200 de lei/MWh, pana cand Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie a inceput sa-si bage nasul in piata. Aparusera dezechilibre, dar nu in sensul in care piata de echilibrare nu le putea gestiona, ci in sensul in care furnizori traditionali, monopolisti cum s-ar spune, erau direct amenintati de cei concurentiali. Acestia din urma insa nu aveau la dispozitie si retelele de distributie. Astazi, pretul mediu in piata SPOT este undeva la 400 de lei/MWh. De asemenea, ofertele de vanzare de energie pe pietele la termen trec de 300 de lei/MWh. Cat va mai trece oare pana cand acest lucru sa se vada si in factura consumatorului final?

In paralel, producatorii de energie electrica din surse conventionale (carbune si gaze) s-au vazut pusi in fata unei presiuni enorme din partea Comisiei Europene, care a introdus obligatia de achizitie de certificate de CO2 pentru fiecare megawat produs din carbune sau gaze. Producatorii de energie din Romania au ignorat cu desavarsire faptul ca certificatele de CO 2 sunt instrumente financiare si ca ele se tranzactioneaza intr-o piata libera, ceea ce inseamna ca pretul poate sa creasca si mai putin sa scada. Certificatele de carbon au ajuns o moneda de schimb, extrem de tentanta, pentru multe fonduri de investitii din Europa, ceea ce le-a desprins la un moment dat de rolul lor fundamental. Decarbonarea s-a transformat din ideal pentru o lume mai putin poluanta intr-o afacere pentru fondurile speculative.

Cazul CE Oltenia este din nou relevant. Nu a cumparat certificate cand pretul acestora era de 18-20 euro/certificat, dar cumpara acum la un pret de peste 40 de euro. Nici o problema, plateste statul, actionarul majoritar.

In consecinta, producatorii de energie electrica din Romania au aruncat in carca statului (proprietarul lor) povara cheltuielii cu certificatele. Asa se face ca CE Oltenia, cel mai mare producator de energie pe baza de carbune, primeste peste 600 de milioane de lei de la stat ajutoare pentru plata certificatelor de CO 2, exact in momentul in care acestea sunt la cel mai ridicat nivel. Ce conteaza daca e ajutor de stat?

In partea cealalta insa, adica in piata libera de energie, preturile au inceput sa creasca spectaculos, dat fiind faptul ca pretul marginal al energiei electrice il fac inca producatorii cu cele mai mari costuri. De asemenea, povara certificatelor a facut ca anumite capacitati de generare sa se inchida si sa apara o penurie de energie in piata, care duce inevitabil la cresterea pretului final.

Ce face Autoritatea de Reglementare in Energie in acest caz? Simplu, incearca sa protejeze consumatorii. Cum? La fel de simplu, prin reglementari care dau mai multe drepturi consumatorilor decat celor care le livreaza energia electrica si care isi asuma riscurile pietei concurentiale. Anul trecut, in plina criza economica si de pandemie, ANRE a stabilit ca nu pot fi debransati de la retea consumatorii care nu-si achita factura la zi. Mai mult, a existat o initiativa legislativa care prevedea ca achitarea facturilor la utilitati (energie, gaze, apa) sa fie blocata pana trece Covidul. Din fericire, aceasta initiativa nu a trecut de Parlament. In schimb, a ramas valabila problema cu debransarea, ceea ce a indus un adevarat blocaj financiar in cazul anumitor furnizori.

Ignorand toata aceasta realitate, ANRE a venit insa cu noi reglementari, inclusiv obligativitatea decontarii la 15 minute, chiar daca piata de energie nu era pregatita pentru acest lucru. Si au aparut, din nou, dezechilibre majore in piata care s-au reflectat tot asupra furnizorilor. Aici se impune sa facem o precizare: in piata de furnizare au mai ramas cateva companii cu capital suta la suta romanesc, alaturi de companii cu capital strain care mai detin si retelele de distributie. Din start competitia este inegala. Trecem insa peste acest lucru. Furnizorii care si-au croit un portofoliu pentru o perioada de un an, spre exemplu, au fost luati pe nepregatite de reglementarile ANRE si de implicarea statului roman pe segmentul de generare.

Energia electrica s-a scumpit nu din jocul cererii si ofertei, ci din implicarea autoritatilor statului. Exclusiv. Consecinta, furnizorii cu capital autohton si fara sprijin politic isi vad afacerile intr-o cadere libera. Bun, sa dea faliment. Dar cine si ce ramane in urma lor? Exact furnizorii pe care statul roman i-a agreat inca de dinaintea liberalizarii pietei. La masa bogatilor nu mai trebuie sa stea nimeni, decat ei. Ne apropiem cu pasi repezi de un nou monopol, paradoxal, exact atunci cand vorbim despre liberalizarea totala a pietei de energie. Scurtcircuitul urmeaza sa se produca curand si statul roman ignora total acest lucru. Urzeala tronurilor vine cu un alt episod, sau pare sa fie la final ?. (va urma)

(citeste si https://energy-center.ro/piata-energiei-din-romania/ambitia-anre-de-a-face-din-romania-prima-tara-est-europeana-care-a-intrudus-decontarea-la-15-minute-va-face-ca-pretul-energiei-sa-creasca-artificial-cu-40-45-de-lei-mw/)