Green Deal va aduce un val de euroscepticism in estul Europei (I)

Cristian Ghinea

A trecut recent in Parlamentul European (inca) un text legat de schimbarile climatice. Intr-un amendament era vorba despre faptul ca PE indeamna la interzicerea oricaror subventii pentru combustibili fosili in… 2020.

Doar 2020 e anul acesta. Subventii pentru combustibili fosili e un termen vag care poate acoperi si ajutoare pentru incalzire sau pentru transport urban (mai putin poluant decit masina personala, dar in esenta tot pe combustibili fosili functioneaza). Deci PE indeamna la interzicerea imediata a ceva foarte vag, care acopera atit de multe realitati incit textul nu are nici o semnificatie practica. Dar arata o dedicare pentru cauza, semnalizeaza o virtute anume.

Ludovic Orban a zis recent la o conferinta in Bucuresti: „La ora actuala, la Bruxelles, cel putin la nivelul Comisiei Europene, dar nu numai, este o adevarata religie cu Green Deal si aproape orice argument incerci sa pui in discutie este respins ab initio“. Are dreptate. De multe ori, discutia asta cu Green Deal are in esenta un pattern religios. Te lepezi de fosili? Crezi in Green? Eram aproape sigur ca amendamentul cu interzicerea in 2020 e genul de jucarie a grupului Verde.

Amendamentul a trecut insa la votul in plen. Ma intilnesc apoi cu o colega dintr-o tara nordica, europarlamentar PPE. Ii zic: „Asta e un amendament care nu are nici un efect, doar ne facem de ris“. Ea raspunde nervoasa: „Eu votez contra la tot ce e cu fosil, din principiu, urasc combustibilii fosili“.   Acest gen de dialog e destul de frecvent in discutiile informale. Acesta e momentul cind discutia se desprinde de logica, de politici, de schimbare reala si trece in tarimul lui „eu cred“ / „eu ma lepad“ / trebuie sa semnalez ca sint o persoana virtuoasa. Cu acea ardoare pe care bunica mea ar fi inteles-o complet, pentru ca, intr-o lume complexa si infricosatoare, e bine sa simplificam totul. Sa stim clar cine e bun, cine e rau si ce ritual trebuie sa performam pentru ca lumea noastra sa isi regaseasca echilibrul.

Scuipi in sin si zici: „Ingerul Greta sa ne aiba in paza“.   Ce propune Green Deal ca politici concrete nu sint lucruri prea noi. UE era si pina acum cel mai ambitios continent in ceea ce priveste lupta cu schimbarile climatice. Bugetul multianual propus de Comisia Juncker deja schimba masiv focusul din politicile traditionale (agricultura si coeziune) spre alocari minimale (30%) catre politici verzi. Bani noi nu prea aduce, dar Green Deal ridica miza si asteptarile. Este o trecere brutala uneori din zona de discutie pragmatica despre cum facem din Europa un continent mai verde catre dezbateri menite sa semnalizeze virtutea unora si indicarea inamicului de care trebuie sa te lepezi.

Ca sa zic altfel: Green Deal schimba foarte putin la nivel practic, dar incalzeste retorica si atmosfera politica la niveluri periculoase.   Stiti deja ca nu putem face autostrada Sibiu-Pitesti din cauza ca UE e obsedata de un gindac pe care vrea sa il protejeze pentru ca… Green Deal? Stiti deja ca europenii nu ne lasa sa facem autostrazi pentru ca sint obsedati de niste gindaci, pentru ca nu le pasa de dezvoltarea românilor, de fapt? Sau chiar ca vor sa ne tina in subdezvoltare?   Daca nu stiti deja, veti sti curind, pentru ca autostrada si gindacul sint deja actorii unui narativ care va ramine cu noi multi ani.

Povestea reala e complicata. România s-a angajat cu entuziasm sa faca zone naturale protejate cam o treime din tara, atunci cind am intrat in UE.   Au crezut autoritatile noastre cind ne-au spus ca asta e asa o mare chestie, ca vom primi bani de la UE cu lopata doar ca sa fim verzi. Apoi nu prea am fost capabili sa avem o politica reala de protejare a acelor arii. Insa, fiind oficial „arii naturale protejate“, e mai greu de construit acolo infrastructura. Se poate, dar trebuie sa ai strategii si planuri concrete de protejare a naturii.   Si asa, in plina harababura administrativa, unii de la o directie a Comisiei Europene care se simt frustrati ca tarile din Est trateaza cam cu picioarele chestia cu ariile protejate s-au gindit sa faca un exemplu din România.

Are vreo legatura asta cu Green Deal-ul? Nu prea. Are legatura cu prostia politica si administrativa de la Bucuresti si cu ingustimea de minte a unora de la Comisie care nu vorbesc cu altii de la Comisie. Dar duhul narativ „gindac versus autostrada“ a iesit din lampa. Noi, pro-europenii din România, ne vom lupta cu el mult si bine de acum inainte. Daca am invatat ceva din politica e ca narativele simple bat intotdeauna narativele complicate. Asa ca românii inclinati spre UE vor continua sa fie asa in ciuda povestii cu gindacul, pe care nu o pot explica simplu si, oricum, suna ca naiba, asa ca ne facem ca nu o vedem. Iar cei anti-UE vor avea un exemplu usor de spus la bere si la TV despre cum ne oropseste UE si cum ne omoara Green Deal-ul. Pentru ca e atit de multa vorbarie despre Green Deal incit va deveni, in imaginarul public, similar cu UE.

Dar nu e o problema doar a României. Stiti ca tot deranjul cu „vestele galbene“ a plecat de la faptul ca guvernul francez a vrut sa puna o taxa pe combustibil? O asistenta medicala care facea naveta la tara a zis ca s-a saturat ca unii de la Paris, care beau caffe latte in metrou spre job, sa decida chestii care pe ea o costa enorm, pina intr-atit incit nu mai merita sa faca naveta. A scris asta pe Facebook si a chemat lumea la protest intr-o intersectie. Asa a inceput.   Politicile verzi au in practica un defect care schimba destul de mult liniile politice traditionale: cu cit esti mai sarac, cu atit te afecteaza mai mult. Se creeaza astfel o noua lume a resentimentelor.

Pe de o parte, elitele urbane, mobile, educate, pentru care a fi verde e un mod de viata, inseamna a crede in ceva si a te lepada de altceva si sint dispuse sa plateasca taxe pe subiect. De cealalta parte, cei care se simt dispretuiti pentru ca nu cred destul, nu li se pare o prioritate sa se lepede de un mod de viata la care au aspirat si care acum le este furat. Aceasta realitate are efecte dramatice in politica interna a statelor din vestul Europei. UE a decis acum sa preia steagul retoric. Ca discutia sa nu fie doar despre actiuni concrete si bugete green (astea existau deja), ci UE sa devina sinonima cu green in imaginarul politic. Esti „european“, deci esti green. Si invers. „Vestele galbene“ si Frontul National vor fuziona, Alternativa pentru Germania va deveni tot mai anti-green pe masura ce UE devine mai green.

Partidul Finlandezilor (fost Partidul Finlandezilor Adevarati) a facut campanie pe subiectul anti-green si a ajuns al doilea partid ca pondere electorala.   Si noi, pro-europenii, care credem ca UE ar trebui sa fie despre dezvoltare? Dezvoltare in sensul ala pe care l-am invatat la scoala de politici europene: apa, canal, scoala, spital. Si autostrazi.   Asa cum asistenta franceza care aspira doar sa fie in clasa de mijloc cu job-ul ei, statele din Est care tocmai aspirau sa fie in media europeana primesc un nou sut fix in aceste aspiratii.

Costurile Green Deal pentru ele sint mai mari (nu ca bani per se, ci ca efort necesar versus buget si renuntat la alte necesitati). Green Deal vine cu putini bani, dar cu multe restrictii si tinte, de care statele din Est sint mult mai departe. Am asa un sentiment ca Viktor Orbán e pe cale sa devina si el foarte anti-green. Deja, in Polonia, PiS este furibund pe subiect.   In România, jumatate din locuitori se incalzesc cu lemne, care intra la regenerabile in statistici. Doar ca românii ar vrea si ei sa se incalzeasca cu gaz. Daca trecem pe gaz, stricam tinta de energie regenerabila. Sau, ca sa zic altfel, ca sa fim green la incalzire, ar trebui sa le zicem la jumatate din români: voi trageti fum pe nas in continuare iarna si sarim peste ce aveau nemtii inca de-acum 70 de ani, vedem daca prindeti urmatoarea revolutie tehnologica (ea deocamdata nu exista), dar bagam bani in cercetare si sintem optimisti, asteptati vreo 30 de ani si mai vedem. Ne chinuim acum din PE sa tinem cumva posibilitatea de a finanta retele de gaz din fonduri europene. Doar ca gazul a devenit si el parte din Rau si trebuie sa ne lepadam si de el. In acest timp, România cheltuieste prost fondurile europene pentru obiectivele alea traditionale, astfel incit nu ne prea reusesc autostrazile sau lupta cu saracia si accesul la teste anticancer (otaracaafara.eu pentru detalii). Dar cum UE crede ca astea sint probleme ale trecutului, zice: hai sa folositi banii pe care vi-i dam ca sa fiti verzi. Pentru ca intram intr-o spirala de asteptari diferite si de asteptari care devin inselate. România nu si-a rezolvat problemele vechi si i se cere sa foloseasca banii primiti de la UE cu prioritate pentru unele noi. Ceea ce suna ca dracu’. Si daca nu spunem noi asta – proeuropenii –, o vor spune antieuropenii. Si vor avea dreptate. Urmarea in episodul urmator. *** Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Aliantei USR-PLUS. Opiniile sale sint exprimate in nume personal.