Greva de la CE Oltenia influenteaza pretul energiei pe bursa, dar pericolul nu vine de aici. Sistemul energetic risca un blackout daca greva minerilor continua

Un rau nu vine niciodata singur. Dupa doua luni de iarna, sistemul energetic romanesc dovedeste ca nu mai poate asigura consumul in crestere, in ciuda faptului ca ne laudam cu o putere instalata cel putin dubla fata de consum. In urma cu un an, dupa audierile din Parlament, ministrul energiei, Anton Anton, declara ritos: “nu avem energie, nu aprindem becu”. Iata ca anticipatiile ministrului risca sa devina realitate. Greva minerilor de la Complexul Energetic Oltenia este doar unul din raul care pandeste aprovizionarea cu energie electrica a tarii. Din informatiile noastre se pare ca gazele din depozite au fost consumate deja mai mult de jumatate, desi ne mai asteapta cel putin doua luni de iarna. Firesc, centralele pe gaze au produs in ultimele doua luni cat nu au produs in tot anul 2018. Sunt exploatate la maxim.

Ce se va intampla daca vom ramane fara gaze si guvernul va fi nevoit sa intrerupa marii consumatori pentru a asigura gazele pentru populatie? Sau, si mai rau, ce ne facem daca una dintre unitatile de la Cernavoda ar putea avea o oprire necontrolata, cum s-a intamplat de mai multe ori in anul trecut? Si daca pe acest fond nu bate nici vantul este cat se poate de evident ca undeva ceva va crapa. Am avertizat despre aceasta posibilitate inca din toamna lui 2017, cand la conferinta Energy-Center pe marginea capacitatii reale de producere de energie a Romaniei o serie de specialisti vorbeau fara retineri despre un posibil blackout. De atunci si pana azi situatia in sistem s-a inrautatit si mai mult.

Sa ne intoarcem insa la Complexul Energetic Oltenia, care spre deosebire de alti ani in aceasta iarna a turat motoarele mult sub ceea se astepta. Cu greu productia de la Turceni, Rovinari sau Isalnita trece insumat de nivelul de 2000 de MW. S-au facut multe speculatii pe marginea acestei situatii: ca nu exista carbune suficient, ca grupurile energetic se defecteaza des si nu s-a indeplinit programul de mentenanta, ca certificatele de CO2 ridica extrem de mult costul de operare si asa mai departe. Cu siguranta ca exista un adevar in toate aceste presupuneri, atata vreme cat atunci cand are cerere ridicata, pret foarte avantajos, CE Oltenia nu poate produce decat cu greu putin peste 2000 MW. Colac peste pupaza, pentru 2018 se pare ca pierderile companiei ar fi de aproape un miliard de lei.

Cat priveste pretul energiei electrice in piata pentru ziua urmatoare asistam de la inceputul anului la cresteri absolut ingrijoratoare. Pentru astazi de pilda, pretul de inchidere al pietei este de 457 de lei/MWh, in conditiile in care pe interval de varf pretul ajunge la 611 lei/MWh, foarte aproape de varful inregistrat anul trecut in luna februarie cand s-a declansat o adevarat criza, soldata cu falimentul sau insolventa unor mari furnizori de energie electrica. Vorbim de preturi foarte mari in situatia in care avem o zi cu vant puternic si cu o productie eoliana de peste 2000 de MW. Sunt, in aceste conditii, semne vizibile ale unei crize profunde? Categoric da.

Iata la ce concluzie am ajuns noi inca din toamna lui 2017, cand am analizat situatia reala a sistemului de generare de energie electrica din Romania. Amintim ca la inceputul lunii ianuarie 2018, OPCOM ne anunta ca “ pretul mediu al energiei electrice corespunzator tranzactiilor stabilite in piata pentru ziua urmatoare in luna decembrie 2017 a fost in scadere fata de luna anterioara cu 33%, de la 256,63 lei/MWh (55,46 EUR/MWh) , la 170,92 lei/MWh (36,87 EUR/MWh). Prin comparatie, pretul s-a situat in cadrul domeniului de variatie al preturilor medii lunare in pietele spot din Europa, stabilit intre 30 EUR/MWh si 66 EUR/MWh, cu 20 de procente mai mic decat media europeana determinata la aproximativ 46 EUR/MWh.” Ei, un an mai tarziu, pretul a ajuns la 120 de euro/MWh, in timp ce in pietele Spot din Europa se situeaza la o medie aproximativa de 60 euro/MWh.

Am precizat la vremea respectiva ca trecem printr-o perioada de liniste in plin sezon de iarna. Nu a fost asa, caci cateva saptamani mai incolo a venit tavalugul. Sa ne intoarcem insa la analiza sistemului de generare.

“Liberalizata in totalitate, din luna ianuarie a acestui an, piata de energie electrica din Romania se situeaza la un nivel destul de ridicat din punct de vedere organizatoric, in aceasta parte a Europei, si apropiata de mecanismele cele mai performante ale tarilor din Vest. Piata reprezinta insa doar un aspect al sistemului energetic national, respectiv punctul final, cel vizibil. In ceea ce priveste sectorul de generare, transport si distributie sau furnizare, ramanerile in urma devin din ce in ce mai evidente. Suficient sa amintim despre nivelul estimat si necesar de investitii si mai apoi la ceea ce s-a intamplat in realitate. Sa vedem cum stam pe principalele componente ale sistemului, pana sa ajungem la piata concurentiala:

Capacitatea de productie de energie electrica stagneaza

Pe partea de investitii in productia de energie electrica inregistram cele mai mari ramaneri in urma, prin comparatie cu alte tari europene, exceptie facand industria regenerabilelor care a luat un avant extrem in perioada 2012-2016, cand au fost instalati in jur de 5000 MW in eolian si fotovoltaic, in baza unei scheme de sprijin extrem de generoase in faza initiala. Prin comparatie, Polonia a dat in functiune o centrala noua de peste 1000 MW, pe carbine, la sfarsitul anului trecut. Ungurii si bulgarii investesc in reactoare nucleare, alte tari in centrale eoliene sau pe gaz.

Structura sectorului de generare din Romania cuprinde in momentul de fata practic toate tipurile de productie, de la carbune, la nuclear, la hidro, la termic si pana la regenerabile. Avem un mix energetic de exceptie, dar eficienta lui incepe sa-si arate limitele in lipsa investitiilor. Iata cum se prezinta sistemul de productie, in teorie si in practica, cu avantajele si dezavantajele lui

Datele statistice luate in evidenta in strategiile energetice ale Romaniei consemneaza o putere instalata de 24.000 MW, din care se spune ca ar fi functionali cam 14.000 MW. Prima mare eroare care se face si care incet incet incepe sa-si arate consecintele. In primul rand, aceasta falsa iluzie ca am avea instalati 24.000 MW implica si consecinte pe plan international, mai ales atunci cand vorbim de capacitatea de interconexiune a Romaniei, care este raportata la capacitatea iluzorie de productie si nu la cea reala.

Obligatia europeana de a atinge procentul de 10%, pe relatia de interconexiune, raportat la puterea instalata de 24.000 MW, ar fi cu totul alta daca ne-am rezuma la ceea ce recunoastem, adica o putere de 14.000 MW. Din pacate, iarasi ne furam singuri caciula. La ce ne ajuta? La nimic. Dintr-o eroare, sau ignoranta legislativa, se pare ca nu putem scoate din raportari capacitati de productie care exista doar cu numele si care nu vor mai produce in veci energie electrica.

Calculul matematic, aritmetic in realitate este simplu:

– Hidroelectrica, cea mai performanta companie din piata de energie electrica, are o capacitate instalata de 6382 MW. La modul ideal, cand nivelul hidraulicitatii este cel prognozat atat pe Dunare cat si pe raurile interioare sau in lacurile de acumulare, Hidroelectrica poate atinge un varf de productie de 3500-4000 MW. De prea putine ori se intampla insa acest lucru si nu mai mult de cateva ore, in cel mai bun caz zile. In realitate, Hidroelectrica poate miza pe o medie de 2000-2500 MW, rolul ei de baza fiind asigurarea serviciilor de sistem (vom reveni cu declaratiile domnului Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica);

Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producator din Romania, cu o putere instalata de 3240 MW, poate produce la varf, de asemenea in conditiii ideale, 2900 MW, nu mai mult de cateva zile insa. Nu tine de o eventuala lipsa a carbunelui, ci de conditii tehnice efectiv. Dincolo insa de productia de varf, conducerea CE Oltenia estimeaza ca o productie medie si constanta s-ar situa undeva la 1650-1700 MW.

Nuclearelectrica, care are o putere instalata in cele doua unitati nucleare, de 1400 MW, este producatorul cu cea mai mare constanta. Cu exceptia perioadelor de oprire a unuia sau altuia dintre reactoare pentru reviziile specifice, sau in cazul unor incidente, Centrala nucleara de la Cernavoda produce in banda cantitatea de energie pentru care a fost proiectata, fara a fi influentata de factori externi, cum se intampla in hidro, carbune sau vant.

Energia eoliana, care din punct de vedere al capacitatii instalate rivalizeaza cu cei mai mari producatori (aproximativ 5000 MW) a fost acceptata cu mare greutate in sistemul energetic, datorita dependentei de conditiile meteorologice, se confrunta cu mari probleme din pricina blocajului aparut in vanzarea ceritficatelor verzi. Aportul acestui tip de energie la totalul energiei electrice produse in Romania este greu de cuantificat si mai ales de apreciat. Sunt zile in care energia regenerabila (incluzand aici si fotovoltaicele) depaseste 2000 MW productie, dar sunt zile in care vorbim si de cate zeci de MW. Cu toate acestea, procentual vorbind, energia regenerabila are un aport mediu anual de circa 10-15 % sau chiar peste, in totalul energiei electrice produse in Romania.

Urmeaza apoi cele doua centrale apartinand celor doi mari producatori de gaze din Romania (Romgaz si Petrom), respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, care contribuie si ele cu circa 400, respectiv 800 MW la sistemul energetic. La acestea se adauga capacitatile de productie ale ELCEN si cele cateva centrale ramase in functiune (in cogenerare), cu un aport de circa alte 2000 MW.

La aceasta succinta prezentare a capacitatilor de productie functionale din Romania ajungem undeva la o medie de 9000-9500 MW. Ea nu este usor de intretinut insa pe o perioada mai lunga, cum ar fi cazul unei ierni prelungite. De unde ne acoperim atunci diferenta de consum? Desigur, raspunsul este simplu: din import. Ceea ce uitam insa este faptul ca atunci cand Romania are un consum ridicat, dat in general de conditiile meteorologice, si tarile din jurul nostru se confrunta cu aceeasi siutatie. Si atunci, s-ar putea sa nu avem de unde importa.

Avand in vedere evolutia ultimilor 27 de ani nu ne asteptam ca pe partea de generare sa se intample ceva semnificativ in 2018, din punctul de vedere al investitiilor. Ramane in lucru cel mai important obiectiv aflat in faza de constructie-centrala electrica de la Iernut apartinand Romgaz- care urmeaza a fi finalizata in anul 2020. Sunt, de asemenea, in derulare proiecte de modernizare si retehnologizare la doua grupuri de la Complexul Energetic Oltenia, precum si la centralele Stejaru, respectiv Vidrau si Jiu (apartinand Hidroelectrica). Cat priveste investitiile in industria regenerabila acestea sunt categoric stopate de legislatia aflata in vigoare. In concluzie, capacitatea de generare energie electrica a Romaniei nu va creste in nici un fel in 2018, dimpotriva, marea provocare constand in mentinerea ei la nivelul actual.

(urmeaza transportul, distributia si furnizarea)