In planul de relansare economica a Romaniei, sectorul energetic are o sansa aparte. Problema este cine finanteaza tranzitia?

Am evitat sa vorbim despre maretul plan de dezvoltare economica a Romaniei in urmatorii zece ani, lansat miercuri de catre guvernul Orban. In realitate sunt proiecte vitale pentru Romania, care nu vin nici de la PSD nici de la PNL, ci inca din vreme regimului communist. Autostrazile, caile ferate, irigatiile si sectorul energetic au devenit prioritati nu pentru ca vrem sa circulam ca americanii, ci pentru ca daca nu facem ceva rapid riscam sa ne blocam, adica sa nu mai circulam.

Ne vom referi in cateva cuvinte la sectorul energetic, unde investitiile pentru urmatorii 10 ani sunt estimate la 12,5 miliarde euro. Spre deosebire de domeniul autostrazilor si al cailor ferate sau agriculturii, unde ramanerea in urma ne plaseaza intr-o zona de dezvoltare pe care majoritatea tarilor europene au parcurs-o deja cu multi ani in urma, in sectorul energetic avem sansa sa devenim performanti, pentru ca tranzitia este in plin proces peste tot in lume. Cu alte cuvinte, aici mai putem prinde trenul viitorului.

Acuma, ca de fiecare data cand vorbim despre investitiile in energie, ridicam problema banilor. Cele 12,5 miliarde de euro pe care ii preconizeaza guvernul a fi investiti in viitorii 10 ani nu prea au cum sa vina de la Uniunea Europeana, cum se intampla in domeniul infrastructurii de transport. Proiectele majore ale Romaniei sunt, in programul prezentat de Ludovic Orban, dezvoltarea de centrale pe gaze, noi amenajari hidroenergetice si eventual inca un nou grup nuclear le Cernavoda. Niciunul din aceste domenii nu este pe placul Uniunii Europene, care in perspectiva Green Deal renunta la carbune, gaze, mari amenajari hidro sau centrale nucleare. Singurul domeniu in care a putea atrage fonduri europene este energia verde, dar asa cum s-a demonstrat pana acum aceasta este cu doua taisuri. Ar mai fi de luat in discutie dezvoltarea retelelor de transport si distributie energie si gaze dar si aici lucrurile sunt complicate cel putin din punctul de vedere al atragerii banilor europeni.

Cu alte cuvinte ne intoarcem la ceea ce stiam demult. Investitiile in sectorul energetic au o specificitate: sunt de lunga durata iar recuperarea lor este pe masura. Problema Romaniei in ceea ce priveste investitiile este de unde luam banii, pentru ca asa cum aratam mai sus fondurile europene nu sunt o solutie suficienta. Responsabilitatea revine in mare masura companiilor din domeniu, dar aici asistam la un aranjament foarte complex: productia si transportul au ramas in proprietatea statului in mare masura, distributia si furnizarea apartin sectorului privat. Carevasazica, o politica guvernamentala coerenta ar trebui sa cupleze toate aceste segmente astfel incat dezvoltarea sa fie una liniara si de perspectiva. Nu se pomeneste in planul guvernului Orban nimic despre acest lucru.

De la revolutie incoace toate strategiile energetice vorbeau despre investitii majore in sistemul energetic national. Cifra estimate era de vreo 30 de miliarde de euro. Astazi vorbim de 12,5 miliarde de euro. Foarte bine, de unde luam insa  banii? Cu putina stiinta de carte, cei ce au elaborat planul de relansare economica a Romaniei se putea gandi la sursele interne in primul rand fara sa stea cu mana intinsa la banii europeni.

 Piata energetica din Romania este o componenta majora a economiei romanesti , iar o tara care nu dezvolta aceasta piata poate fi declarata imatura. Este o zona in care nu pierzi, inclusiv la nivel investitional. Ar fi inabil din partea noastra sa nu avem institutii pregatite si o structura care sa nu ne avantajeze si sa nu ne aduca profit. Cat priveste sursele de finantare , putem vorbi despre cele traditionale, dar trebuie sa vedem si mai departe. In zona bancabila se vorbeste de parteneriatul public-privat, dar mai exista o sursa pe care noi continuam sa o neglijam. Banii sunt o resursa care intra in circuitul economic si reprezinta un obiectiv spre care tindem cu totii. Bancile reprezinta izvorul de bani, dar ne intrebam: ele de unde iau acesti bani? Adevaratii finantatori sunt oamenii care contribuie la aceste surse de bani, care in momentul de fata baltesc. Americanii dirijeaza banii spre piata de capital de unde toata lumea are de castigat. Se aud reprosuri conform carora fondurile de investitii sau fondurile de pensii isi plaseaza banii in titluri de stat sau in depozite bancare, dar se uita ca nu exista instrumentele necesare pentru ca banii sa intre in circuitul economic.

Cand construim, de pilda, un sistem de fond de pensii, trebuie sa ne gandim si la posibilitatea ca acesta sa aiba unde investi banii colectati. Cu ajutorul unor instrumente absolut necesare s-ar identifica extrem de multe oportunitati de investitii in zona energetica. Pentru asta avem nevoie de competenta si de solutii integrate structurate care sa poata fi si aplicate. Daca statul nu da bani ar putea garanta cel putin la dobanzi. A implica populatia in zona de infrastructura a unei tari nu ar fi altceva decat o recuperare a unor traditii si comportamente larg utilizate candva in Romania. Sunt categoric pentru o implicare mai profunda in zona investitionala a pietei de capital.

Prin comparative, in Germania fondurile de investitii au plasat sume importante in retelele electrice si de gaze. Nu mai departe, fondurile de pensii detin circa 30% din compania Delgaz. Cu siguranta o sa revenim la subiect, mai ales dup ace vom vedea cum percepe guvernul atragerea de fonduri. Pana atunci prezentam pes curt:

Planul National de Investitii – Infrastructura energetica: investitii estimate la 12,48 miliarde euro

Valoarea investitiilor programate în Sistemul Energetic National pentru perioada 2020 – 2025 este estimata la 12,48 miliarde euro de la productia de energie la retele inteligente de transport si distributie gaze naturale si electricitate.

• Energie verde: parcuri eoliene onshore si offshore (2x300MW) – 4,6 mld. lei; noi capacitati de productie hidro (Retezat, Vidraru, Mariselu, Avrig, Bistra, Livezeni etc.) – 1,6 mld. lei;
• Investitii strategice Romgazîn valoare de 15,69 mld. lei: centrale electrice cu turbine cu gaze (Iernut, Mintia), dezvoltarea proiectelor offshore Neptun Deep, Est Rapsodia si Trident de la Marea Neagra, fabrica de metanol (greenfield), noi capacitati energetice în parteneriat cu companii private (Chimcomplex, Alro, Liberty Galati, etc.)
• Plan de restructurare si decarbonare2020 – 2025 al Societatii Complexul Energetic Oltenia S.A în valoare de 7,2 mld. lei;
• Cresterea capacitatii de productie a energiei electrice pe baza nuclearacu cel putin o unitate pâna în 2030 si prelungirea duratei de operare a Unitatii 1 cu înca 30 de ani;
• Cresterea capacitatii liniilor de transport a energiei electricesi de interconexiune transfrontaliera – cca. 4,6 mld. Lei
• Investitii în sistemul national de transport al gazelor naturalesi pentru interconectarea cu sistemul international de transport – cca. 9 mld. lei