Inainte de liberalizarea pietei de gaze, Autoritatea de reglementare in energie pune frana celor mai performante produse bursiere: contractele futures si cele bilaterale

Romania a ratat sansa de a fi un hub regional de gaze si energie in aceasta parte a Europei in ciuda faptului ca cel putin un element de baza, respectiv bursele de gaze si energie, ne pozitiona cu mult inaintea tarilor vecine. Toate reglementarile absurde, cu deosebire OUG 114, nu au reusit sa stopeze dezvoltarea platformelor de tranzactionare, dimpotriva, le-au intarit pozitia intr-un mediu din ce in ce mai putin concurential. Angajamentele noului guvern, dar mai ales directivele europene, ne-au readus in postura de a redeschide aceste piete in sensul liberalizarii lor. Cu toate acestea, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei tine mortis sa pastreze controlul si implicit sa blocheze initiativele pozitive si de piata ale burselor de energie si gaze. Nu mai departe, dupa ani in care reglementarile legislative au franat puternic dezvoltarea platformelor bursiere la Bursa Romana de Marfuri, care a dovedit intre timp ca este cea mai transparenta modalitate de tranzactionare a gazelor, ANRE inventeaza noi obstacole, tocmai inaintea liberalizarii pietei. Cu urmareste Autoritatea prin deciziile ei nu stim inca. Cert este insa ca in contextul regional al tranzactiilor cu gaze o piedica pusa BRM in calea dezvoltarii unor noi produse bursiere  ne scoate total din joc. Nestiinta, sau rea credinta? Iata un exemplu concret. Bursa Romana de Marfuri reactioneaza la pozitia ANRE cu argumente ce nu pot fi contestate:

„Prezentul comunicat are menirea sa aduca la cunostinta opiniei publice o eroare decizionala cu consecinte grave savarsita de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Respectiva eroare impiedica tranzactionarea bursiera a unor instrumente bursiere extrem de performante si de utilizate pe pietele de energie contemporane: contractele derivate de tip futures avand ca active de baza produse energetice primare. In lipsa acestor instrumente, piata romaneasca de energie risca sa ramana una imatura, neperformanta, provinciala.

Agentii economici din economia romaneasca vor fi lipsiti astfel, spre deosebire de concurentii lor din tarile vecine, de instrumentele necesare implementarii strategiilor optime din punct de vedere al managementului riscului, iar mediul economic romanesc va fi in continuare macroeconomic sarac in atat de necesarele capacitati de predictie cu privire la evolutia preturilor viitoare. Evident, toate acestea se vor rasfrange asupra competitivitatii economiei nationale, in perioada in care si asa tara noastra isi vede din ce in ce mai mult amenintata realizarea aspiratiei sale de a juca un rol  important in contextul energetic regional. In final, ca de obicei, nota de plata va fi platita tot de catre consumatori.

Esenta managementului riscului prin utilizarea contractelor futures rezida din posibilitatea oferita vanzatorilor/ cumparatorilor cu obiective pur comerciale de a obtine in viitor, indiferent de evolutia imprevizibila si periculoasa a preturilor, venituri/ costuri care sa asigure astfel rentabilitatea scontata a operatiunilor lor.

La solicitarea Bursei Romana de Marfuri (BRM), legala si documentata, in calitatea de operator autorizat de piata de energie, adresata ANRE de a autoriza instrumentele mentionate si a le include in lista produselor standard, autoritatea a anuntat ca refuza sa faca acest lucru, in temeiul faptului ca instrumentul futures generic propus nu ar fi asimilabil unuia standard.

Ca pozitia ANRE este atat gresita, cat si neverosimila in calitatea sa de reglementator presupus omniscient in materie rezulta imediat din faptul ca autoritatea europeana a domeniului (ACER) califica fara ezitare contractele derivate de tip futures ca fiind produse standard. Mai mult, tocmai datorita acestei calificari exista regula ca tranzactiile de tip futures sa fie raportate autoritatii europene, pentru a putea fi utilizate ca informatii inclusiv in formarea referintelor de pret ale UE (reglementarile REMIT).

De mentionat ca pietele internationale trateaza fara exceptie contractele futures ca fiind contracte standartizate si – in consecinta – bursiere. De fapt, in teoria pietelor, aceste contracte sunt considerate un model de standardizare, adica produsele standard prin excelenta. Este de la sine inteles ce impresie lasa informatia ca, de la inaltimea reglementatorului unei tari, prezumat de maxima competenta, se afirma contrariul!

Dar de ce greseste flagrant ANRE? Deoarece invoca o justificare  tehnica eronata, pe un aspect  pe care se vadeste ca nu il stapaneste: anume ca pretul de incheiere al contractului ar fi modificat pe parcursul vietii acestuia. Acest fapt nu este adevarat: finalmente, dupa decontarile de parcurs, specifice disciplinei respectivelor contracte, totalul cumulat al pretului platit de cumparator si primit de vanzator este exact cel convenit la incheierea intelegerii.

Aceleasi interpretari gresite sunt enuntate de catre ANRE si in alte spete importante pentru functionarea pietei, de exemplu asimilarea contractelor pe termen lung cu  cele cu durata de livrare mai mare de un an, afirmatie contrazisa imediat de catre EFET prin adresa transmisa in data de 5 martie 2020, precum – tot un exemplu – si includerea fara logica a contractelor flexibile pe baza de formule de pret in categoria contractelor standard. In primul caz, efectele erorii sunt chiar deosebit de grave pe piata, eliminand astfel contractele bilaterale, asa cum sunt acestea definite incepand cu data de 1 ianuarie 2020 prin Regulamentul 943/2019 al UE.

Menirea institutiilor de reglementare in diferitele sectoare din economia nationala este aceea de a asigura si fluentiza aplicarea legii si nu de a bloca initiativele de dezvoltare initiate de participantii la piata, cu consecinte contraproductive la nivelul performantelor si competitivitatii acestora si chiar al economiei per ansamblu. De aceea BRM considera ca, in cazul invocat al contractelor futures si al contextului in care acesta a avut loc, semnalarea anomaliei transcede interesului sau propriu si obliga la semnalarea  acesteia in mediul de reflectie si de dezbatere publica, pentru a nu se transforma in regula si pentru a conduce la schimbarea atitudinii autoritatilor spre un dialog si o comunicare asertiva cu  participantii la piata.”