Intre vis si realitate: ce sanse are energia eoliana offshore sa inlocuiasca sursele clasice de energie? De la hub trecem la insula.

Teoretic, niciuna, dacă luăm în considerare ritmul în care au mers investițiile în noi capacități de generare a energiei electrice in ultimii 30 de ani. Practic, energia eoliană offshore a devenit o realitate în câteva țări europene, dar costurile extrem de ridicate pentru instalarea acestor parcuri eoliene rămân încă o piedică în calea investitorilor. Energia eoliană offshore poate deveni un catalizator al procesului de decarbonare din România şi Europa de Sud-Est, iar un concept de insulă energetică (Energy Island) comună, româno-bulgară, ar fi o soluţie eficientă pentru deblocarea dezvoltării acestui tip de energie la nivel de economie de scară, conchide un raport prezentat, ieri, într-o conferinţă de specialitate, de Energy Policy Group (EPG).

Între timp, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Zoltan Nagy-Bege, taie din avântul celor ce au întocmit raportul și exprimă o poziție cât se poate de realistă: ”Sunt sceptic că România va avea capacităţi de producere a energiei eoliene în Marea Neagră, până în 2030, deşi nu exclud acest lucru, dar va fi foarte, foarte dificil”, spune acesta. Tutuși, să vedem ce spune studiul EPG.

În ceea ce priveşte costurile totale de capital (CAPEX) alocate de România într-un proiect comun “Energy Island” cu Bulgaria, inclusiv parcuri eoliene offshore de 3GW, acestea au fost estimate la 8,4 miliarde de euro, din care 810 milioane de euro partea României, în timp ce producţia anuală de energie rezultată a fost estimată la 9,8 TWh.

Conform raportului de specialitate, prezentat de către Mihai Bălan, şef programe sisteme energetice la EPG, la ora actuală, este nevoie de dezvoltarea a 15GW de capacităţi de energie eoliană offshore în Marea Neagră, respectiv în zona economică exclusivă (ZEE), pentru a atinge neutralitatea climatică până în anul 2050.

“Aceasta ar deveni cea mai mare sursă de producţie de energie electrică a ţării, cu peste 40% din total. Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore este realizată între cinci şi zece ani, cu o medie a UE de şapte ani, ceea ce relevă faptul că există oportunităţi majore ca România să conecteze primele capacităţi de energie eoliană offshore la reţeaua de transport de electricitate înainte de anul 2030. Astfel, statutul actual al României, de importator net de energie electrică, s-ar putea schimba, oferind energie curată suplimentară necesară pentru decarbonarea sectoarelor, precum: industrie, transport şi încălzire şi răcire”, se menţionează în document.

În viziunea experţilor EPG, conceptul de insulă energetică, în colaborare România – Bulgaria, ar fi o soluţie eficientă pentru deblocarea dezvoltării energiei eoliene offshore la nivel de economii de scară, dar şi pentru extinderea capacităţii de interconectare cu alte ţări din bazinul Mării Negre, cum ar fi: Turcia, Georgia şi Azerbaidjan. O astfel de iniţiativă va contribui la securitatea energetică şi la stabilitatea preţurilor din regiune, ceea ce va duce la sporirea potenţialului de energie eoliană offshore din întregul bazin al Mării Negre, iar cablul subacvatic High- Voltage Direct Current (HVDC) anunţat, recent, care va fi construit de România, Azerbaidjan, Georgia şi Ungaria, va reprezenta un pilon important în acest proces.

După calculele EPG, costul mediu de producere a energiei (LCOE) offshore pe bază de turbine fixe va fi de 71 de euro/MWh în zona României din bazinul Mării Negre, într-un orizont de timp pentru 2030. În acelaşi timp, pentru dezvoltarea ulterioară a energiei eoliene offshore pe bază de turbine plutitoare, LCOE ar fi de 94 de euro/MWh.

“Pentru un proiect comun între România şi Bulgaria, includerea costurilor unei conexiuni HVDC la staţia Constanţa Sud, precum este indicat în scenariul de referinţă pentru energia eoliană pe bază de turbine fixe, ar conduce la un LCOE total la 79 de euro/MWh pentru o capacitate instalată de 3GW. Mai mult, realizarea unei insule energetice (Energy Island) România-Bulgaria ar conduce la un LCOE total în valoare de 85 de euro/MWh, presupunând că investiţia pentru dezvoltarea insulei este împărţită în mod egal între cele două state”, sunt de părere specialiştii.

Raportul EPG arată că, pentru 1GW de capacitate instalată, energia eoliană offshore din Europa generează 2,1 miliarde de euro, iar în consecinţă 3GW de capacitate instalată de energie suma poate ajunge la 6,3 miliarde de euro, respectiv 2,6% din PIB-ul din 2021.

Totodată, dezvoltarea parcurilor de energie eoliană offshore poate genera beneficii socio-economice prin crearea de locuri de muncă în producţia, construcţia şi operarea şi întreţinerea (O&M) proiectelor, cu efect de multiplicare asupra altor sectoare, inclusiv prin concentrarea activităţilor economice asociate energiei electrice offshore în Portul Constanţa.

În acest context, investiţiile în 3GW de energie eoliană offshore ar putea crea un total de 22.000 de noi locuri de muncă pentru angajaţi cu normă întreagă (20.000 în faza de CAPEX şi 1.800 în cea de operare şi de întreţinere), dintre care 15.500 noi locuri de muncă ar putea fi create în mod direct la nivel naţional, în cazul în care România ar atrage investitori în producţia de componente pentru turbine eoliene, în construcţia, instalarea şi, respectiv, întreţinerea infrastructurii parcurilor eoliene offshore, conform raportului de specialitate.

Peste toate aceste estimări, experţii EPG consideră că este nevoie de stabilirea unui cadru legislativ şi fiscal adecvat în dezvoltarea energiei eoliene offshore, “în contextul actual marcat de extinderea accelerată a acestor capacităţi de producţie la nivel mondial”.

“Un dialog al Uniunii Europene cu privire la obiectivele privind dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră ar facilita procesul pentru cele două state membre (România şi Bulgaria), precum şi pentru partenerii din afara UE. Mai mult, aceasta ar putea promova investiţiile în insule energetice (Energy Islands), precum şi potenţialele interconexiuni pe distanţe lungi. Din perspectiva cadrului legislativ şi de reglementare, acest raport propune un mix de politici între un model centralizat, bazat pe stat şi un proces deschis, bazat pe investitori, pentru dezvoltarea zonei României din bazinul Mării Negre, având ca scop valorificarea avantajelor menţionate şi diminuarea riscurile asociate pentru investitori. Dialogul permanent şi consistent între autorităţi şi investitori reprezintă o pre-condiţie a planificării şi dezvoltării cu succes a parcurilor eoliene offshore din zona României din Marea Neagră.Offshore wind – the enabler of Romania’s decarbonisation”, apreciază sursa citată.

În anul 2021, capacitatea de energie eoliană offshore produsă în Uniunea Europeană (UE) totaliza 14,6 GW.

Ce zice vicepresedintele ANRE :”Sincer să vă spun, eu sunt sceptic că, până în 2030, România va avea capacităţi de producere a energiei eoliene în Marea Neagră, pentru că ar trebui să se alinieze stelele ca să se întâmple acest lucru. Nu exclud în totalitate, dar va fi foarte, foarte dificil şi ar trebui să începem să lucrăm la acest proiecte… de ieri. Ce ar trebui să se întâmple în 2023, 2024, 2025 ca să ne asigurăm că, până în 2030, să avem 5GW sau măcar 3GW de producţie în Marea Neagră? E regretabil că Ministerul Energiei nu este aici. Toate aceste lucruri ar trebui gândite oarecum într-o coordonare. Dacă ne propunem ca, în continuare, să avem un consum de 6 – 7000 de MW e foarte uşor de atins independenţa energetică. În schimb, dacă vrem un viitor sustenabil pentru România şi vrem în continuare să fim parte a Uniunii Europene, cu o dezvoltare economică ambiţioasă, va trebui să ne gândim foarte serios la anul 2050″, a spus Nagy-Bege.

Acesta a adăugat că, până în 2050, va trebui să avem date despre consum şi despre cine vor fi consumatorii.

“Ce vrem să facem până în 2050, care ar trebui să fie consumul, cine ar trebui să fie consumatorii şi nu mă refer numai la consumul casnic. Consumul casnic se acoperă indiferent dacă electrificăm sau nu electrificăm şi cred că este cea mai mică provocare din sectorul energetic. Trebuie să ne gândim cum vrem să arate economia şi industria României până în 2050. Progres va exista, este inevitabil, dar depinde doar de ambiţia noastră să progresăm, dacă acest progres va fi unul mediu, mediocru, care se va ascunde în statisticile europene în 2050, sau având în vedere potenţialul energetic al României, de producere a energiei în Marea Neagră offshore wind, gaze naturale, solar, toate acestea gândite împreună. Personal, sunt sceptic că, până în 2030, vom putea să facem aceste investiţii”, a afirmat Nagy-Bege.

În viziunea vicepreşedintelui ANRE, este nevoie ca, până la finele anului 2023, România ar trebui să aibă o lege pentru energie eoliană offshore, un acord cel puţin cu Bulgaria, dar şi o schemă de sprijin pentru contracte de diferenţă pentru eolian pentru a exista investiţii în Marea Neagră, până în 2030.

“Cred că decarbonizarea, până în 2050, este imposibilă fără producţia de energie electrică offshore în Marea Neagră, dacă avem şi ambiţia de a avea o economie cu o evoluţie măcar normală. De ce cred că 2030 nu este fezabil? Fără o colaborare regională cred că s-ar întârzia foarte mult exploatarea potenţialului eolian al Mării Negre. În lista pentru 2023, ar trebui să fie măcar un acord cu Bulgaria, o lege pentru offshore wind şi o schemă de sprijin pentru contracte de diferenţă specială pentru offshore wind. Sunt cel puţin trei lucruri importante care să se întâmple până la sfârşitul anului 2023, ca măcar să intre în discuţie investiţii în Marea Neagră, până în 2030”, a susţinut oficialul ANRE.