Istoria Centralei hidroelectrice de la Bicaz: in 10 ani a fost construita si pusa in functiune, de zece ani ne chinuim s-o retehnologizam si procesul va mai dura

In anul 2010, cand se implineau 50 de ani de la punerea in functiune a Centralei Dimitrie Leonida de la Stejaru, a fost anuntat cu mare fast si demare lucrarilor de retehnologizare. Astazi se implinesc 60 de ani si inca vreo zece de la inceputul procesului de modernizare. Publicatia Energy-Center a urmarit in toata aceasta perioada politica Hidroelectrica fata de modernizarea centralei Stejaru si consideram ca se impune sa facem o recapitulare a fazelor prin care s-a trecut in ultimii ani, dar mai ales sa reamintim istoria acestui proiect la care au participat mii de oameni, intr-o perioada neagra din istoria Romaniei.

Prima incercare de retehnologizare a fost in 2010, cand se implineau 50 de ani de la punerea in functiune, iar director general la Hidroelectrica era Mihai David. Costurile pentru retehnologizarea Centralei de la Stejaru erau estimate la circa 110 milioane euro. A doua strigare a fost in primavara lui 2013, cand administratorul Hidroelectrica, Remus Borza anunta ca a transmis spre verificare Autoritatii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP) documentatia de atribuire pentru procesul de licitatie al proiectului Retehnologizare CHE Stejaru (Dimitrie Leonida). Suma estimata era de 75 milioane euro. In fine, un an ma tarziu a aparut un nou anunt de licitatie pentru retehnologizare, de data asta in valoare de 78.750 milioane euro.,

Dincolo de chestiunile ce tin de birocratie, istoria primei hidrocentrale de mare putere din Romania merita putina atentie. Ne permitem sa va prezentam cateva lucruri despre aceasta bijuterie a hidroenergeticii romanesti.

Retehnologizarea Centralei Stejaru (Dimitrie Leonida), a carei alimentare cu apa este asigurata de Lacul Izvorul Muntelui- Barajul Bicaz, Judetul Neamt, este o lucrare de mare importanta. Castigatorul contractului urmeaza sa retehnologizeze cele 6 hidroagregate ce insumeaza o putere instalata de 210 MW. Prin utilizarea volumului impresionant al lacului de acumulare Izvorul Muntelui, nu mai putin de 1,23 miliarde de mc de apa, (a doua acumulare din tara dupa Portile de Fier I cu un volum de 2,5 miliarde mc), CHE Stejaru injecteaza in Sistemul Energetic National in medie 435 GWh anual.

Hidroagregatele puse in functiune in perioada 1960-1962, si-au depasit cu mult durata normala de viata (22 ani), iar uzura fizica si morala impun o retehnologizare complexa prin reproiectarea tuturor sistemelor si aducerea acestora la nivelul tehnologic utilizat in prezent pe plan international, asigurarand totodata si siguranta in exploatare a centralei.

Istoria

La numai cinci ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, in plin proces de decimare a elitelor tarii, guvernul Groza lua decizia construirii celei mai mari hidrocentrale din Romania, parte a programului de electrificare a tarii stabilit de comun acord cu Uniunea Sovietica. Dupa zece ani de la inceperea lucrarilor, Bicazul avea sa devina al patrulea baraj de greutate din Europa, puterea instalata a centralei electrice de la Stejaru fiind de 210 MW. In 50 de ani de exploatare, aceasta centrala a produs peste 20.500 GWh (gigawati ora), aproximativ o treime din consumul anul al Romaniei in 2009.

“Comunismul este puterea sovietelor plus electrificarea”, era deviza sub care a inceput noul proces de modernizare a Romaniei, coordonat in prima etapa direct de la Moscova. Bicazul a intrat in acest plan de industrializare in conditiile in care cei mai multi specialisti in hidroenergetica ai tarii erau deja deportati  la Canalul Dunare- Marea Neagra, sau in inchisorile politice. O parte din ei au fost adusi pe santierul de la Bicaz, lucrand sub paza 24 de ore din 24.

Lor li s-au alaturat muncitori veniti din aproape toate zonele tarii, mare parte din ei fara nici o calificare in domeniu, sub numele de brigadieri. S-a lucrat cu cele mai rudimentare utilaje, motiv pentru care numarul victimelor nu se cunoaste nici in ziua de azi. Inginerul sef al santierului, Ion Rusmanica, a devenit o adevarata legenda a locului, fiind adus la Bicaz direct din inchisoarea de la Poarta Alba, la solicitarea ministrului de atunci al energiei, Gheorghe Gaston Marin. Rusmanica fusese, in timpul razboiului, seful de santier al liniei ferate Brasov –Fagaras, unde au lucrat si prizonieri sovietici, fiind condamnat la ani grei de temnita tocmai pentru presupusele conditii grele in care acesti prizonieri  au lucrat. Bicazul a fost ultimul lui santier.

Drame adevarate au trait si locuitorii din zona viitorului lac de acumulare de la Izvorul Muntelui, fiind stramutate 20 de sate si peste 18.000 de persoane. Pentru a-i convinge sa-si paraseasca gospodariile, mitropolitul Moldovei a dat ordin sa plece mai intai bisericile. “Nu au vrut pamant in Baragan, nu voiau nici la Vaslui, nici la Husi, ziceau ca acolo e apa coclita-murim fara munti”, consemna in notele sale profesor ing. Alexandru Diaconu, implicat in procesul de stramutare.

Tehnologia cehoslovaca a luat locul celei sovietice

Centrala hidroelectrica este amplasata la piciorul muntelui Botosanu, la o distanta de aproximativ 15 km fata de baraj, urmand vechiul curs al raului Bistrita. Centrala a fost echipata cu sase hidroagregate, turbina si generatoarele fiind produse de grupul industrial Cesko Morawska Kolben Danek din Cehoslovacia, pentru ca Uniunea Sovietica ne-a refuzat tehnologia.  Intr-o prima etapa au fost montate patru grupuri de cate 27,5 MW. Ultimele doua grupuri, de cate 50 MW, au intrat in exploatare la scurt timp. Puterea instalata in cele sase turbine este de 210 MW, iar cantitatea de energie medie produsa pe an este de 434,5 GWh pe an. Suprafata lacului de acumulare de la Izvorul Muntelui variaza in functie de regimul de exploatare  putand sa atinga un volum maxim de apa de 1250 milioane metri cubi.

« Legenda Bicazului » nu s-a incheiat insa odata cu darea in functiune a complexului, ci a continuat cu darea in exploatare a inca 12 centrale in aval de Stejaru , Bistrita fiind primul rau din tara al carui curs mediu si inferior a fost amenajat integral. Toate hidroagregatele , exceptand centrala Vanatori, au fost concepute si produse in tara. Studiile intocmite de institute de specialitate arata ca dupa 50 de ani de exploatare comportarea barajului confirma calitatea foarte buna a lucrarilor si incadrarea in parametri de siguranta avuti in vedere la proiectare. Pentru ca la baza acestui mare complex energetic se afla studiile savantului roman Dumitru Leonida, centrala energetica de la Stejaru ii poarta numele, incepand cu anul 1990.

Revenind la prezent, proiectul initial urma sa se deruleze pe o durată de aproximativ 7 ani de la semnarea contractului şi presupune retehnologizarea celor 6 hidroagregate. Lucrarile care trebuie executate vizeaza: reabilitarea si modernizarea acelor echipamente hidromecanice a caror stare tehnica, după expertizare, permite acest lucru (vanele fluture si vanele sferice, batardourile aspiratoarelor, regulatoarele de presiune, instalatiile de ridicat si transportat); inlocuirea turbinelor, generatoarelor, transformatoarelor, instalatiilor de automatizare (aferente grupurilor si instalatiilor generale ale centralei), instalatiilor de aer comprimat, apa de racire, golire aspiratoare, epuismente si gospodariei de ulei, statiilor de 10,5 kV, 110kV si 220 kV, transformatoarelor de servicii proprii.

Au trecut deja 10 ani de atunci si suntem in faza in care am reusit modernizarea unui agregat si ceva pe la statiile electrice. Cat va mai dura pana la modernizare totala nu stie nimeni.