Mehmet Ogutcu: Sistemul energetic mondial nu va mai fi asa cum il stim

In urma cu cateva zile publicam o analiza referitoare la viitorul energetic al Uniunii Europene si incercam sa aflam in ce pozitie se afla Romania. Intre timp, tinta pentru energie regenerabila a Europei a fost stabilita la 35% pana in 2030, iar provocarile care tin de domeniul evolutiilor tehnologice in domeniul energetic au devenit prioritate pentru specialistii europeni. In articolul nostru de astazi ne permitem sa reproducem un interviu realizat de Digi 24, cu Mehmet Ogutcu, analist recunoscut in domeniul energetic, care incearca sa surprinda multe din provocarile energetice ale secolului in care traim.

Cine controleaza resursele energetice ale planetei? In pricipiu, cei care au o strategie pentru asta. Cat vor plati cei care nu au posibilitatea sa se ocupe de securitatea lor energetica si in ce situatie este Romania din acest punct de vedere? Unul dintre cei mai buni analisti din domeniul energetic la nivel mondial, Mehmet Ogutcu, raspunde la aceste intrebari intr-un interviu acordat jurnalistei Digi24 Cristina Cileacu la „Pasaport diplomatic”.

SUA, daca lucrurile continua ca acum, vor deveni cel mai mare producator de petrol din lume si vor lua rolul Arabiei Saudite. Dar cel mai riscant lucru din lume este expansionismul Chinei, care va umple golul lasat de SUA, avertizeaza expertul Mehmet Ogutcu.

Sistemul energetic mondial nu va mai fi asa cum il stim de zeci de ani. Trecem intr-o era noua in care jucatorii si jocul se vor schimba, si la fel si structura pretului, tehnologiilor, finantelor. Toate companiile si guvernele trebuie sa fie pregatite pentru ceea ce urmeaza sa vedem nu doar in 2018, ci si dupa aceea. Avem o situatie energetica noua, in care, bineinteles, energia verde va deveni tot mai importanta si va inlocui treptat carbunele si alti carburanti fosili. Totusi, nu poti ignora carbunele, chiar daca este o sursa murdara de energie, este de parere expertul Mehmet Ogutcu. In cazul energiilor regenerabile, tehnologia joaca un rol cumva distructiv. De aceea, trebuie sa fii atent la tehnologie, incotro se indreapta, si nu trebuie sa investesti sume uriase de bani in proiecte impresionante, care pot deveni redundante sau depasite in urmatorii 3-5 ani.

In ceea ce priveste resursele din Marea Neagra, poate acum NU este momentul sa se bage miliarde in activitatile de explorare, in afara de zonele unde suntem siguri ca petrolul si gazele pot fi extrase, spune analistul.

Rusia va ramane principalul furnizor de gaz natural pentru Europa, dar in perspectiva sunt de urmarit si Norvegia si nordul Africii.

Gazul lichefiat este, de asemenea, o perspectiva mai ofertanta decat conductele. Poti construi in mai putin de un an facilitatile plutitoare pentru gazul lichefiat, care te pot ajuta sa aduci acest tip de gaz oricand ai nevoie.

In privința riscurilor geopolitice in lumea zilelor noastre, cel mai mare este amenintarea care se profileaza in legatura cu Iranul, arata expertul in interviul acordat Digi24.

Ce inseamna securitate energetica? Statele lumii lucreaza continuu ca sa aiba acces la resurse de energie accesibile si cu preturi bune. Desi toata lumea este atenta la acest aspect, cei care au o strategie pe termen lung fac din timp investitii, in functie de estimarile de consum pe care urmeaza sa le aiba. Isi securizeaza astfel atat rezervele, cat si costurile pe care le vor plati agentii economici si populatia.

Cristina Cileacu: Dle Mehmet Ogutcu, bine ati revenit la „Pasaport diplomatic”. Ati fost de mai multe ori la noi in emisiune si de cele mai multe ori, cand va invitam, chestiunea este in mod sigur legata de problemele energetice. Sa incepem cu China, pentru ca vedem ca de cativa ani China cumpara multe resurse, din toata lumea si de asemenea, investeste destul de mult in facilitati pentru energie. Care este marele plan pe care il are China pentru intreaga lume?

Mehmet Ogutcu: China este o tara consumatoare de energie, nu este nicio indoiala asupra acestui lucru. Este natiunea cu cei mai multi membri. De asemenea, este si tara care produce cele mai multe emisii de dioxid de carbon, daca vorbim despre schimbarile climatice. Este al doilea cel mai mare importator de petrol din lume. Din oricare directie te uiti la ea, China este o putere uriasa, nu doar in geopolitica si economie, dar si in in termeni energetici. Iar propria productie de energie nu este suficienta pentru a satisface aceasta economie in continua crestere, care coboara acum de la 13-14% la 7-7.5%, lucru care este numit „noua normalitate”. De asemenea, incearca sa diversifice productia pe langa cea de carbune, pentru ca acesta domina economia lor energetica. Asa ca au nevoie de mai mult petrol, de mai multe gaze naturale, au nevoie de noi facilitati nucleare, dar si de noii carburanti care apar pe pietele internatioanale datorita dezvoltarilor tehnologice. Iar China este si liderul mondial in tehnologia masinilor electrice, in special in domeniul bateriilor. De aceea, China trebuie sa iasa in lume si sa-si asigure o securitate energetica mai mare. Ce face acum este sa investeasca masiv in tarile bogate in resurse, indiferent daca este vorba de petrol, in Brazilia, Africa, Rusia, aproape peste tot in lume, chiar si in regiunea Kurdistan din Irak, in Iran. Sunt peste tot. Si nu investesc doar in petrol, ci si in gazul natural si cel lichefiat. Iar in ceea ce priveste energiile regenerante, este de asemenea lider mondial in termeni de tehnologie, finante si aplicatii raspandite ale tehnologiilor regenerante in orice aspect al economiei sale. Putem spune deci despre China ca este o putere mondiala in domeniul energetic si ca aduce cu ea nu doar tehnologie si cerere si castiguri eficiente, lucruri de care China are mare nevoie, dar vine si cu finante. Este singura tara din lume care poate baga sute de miliarde de dolari in economia internationala, asa cum face deja prin initiativa Belt and Road (n.r. – O centura, un drum), care implica mai mult de 60 de tari si in fiecare an au un buget de 900 de miliarde de dolari, care este investit in energie si proiecte de infrastructura. Acesta este motivul pentru care, de cate ori vorbim despre economia globala si proiecte de viitor, trebuie adusa China in mod obligatoriu in discutie, nu doar ca jucator, ci si ca decident si influentator major in orice decizie care tine de domeniul energetic.

Cristina Cileacu: Ati mentionat tehnologia si daca vedem ca SUA se retrage din Acordul Climatic, de la Paris, putem sa spunem despre China ca isi asigura si pozitia de lider mondial in domeniul energiei curate. Cum putem traduce acest lucru in realitate, adica vor conduce lumea la nivel energetic, atat in privinta resurselor clasice, cat si a celor noi?

Mehmet Ogutcu: Am citit de curand o analiza interesanta despre riscul in economia globala si sistemul geopolitic, facuta de un analist american faimos si din punctul lui de vedere, cel mai riscant lucru din lume este expansionismul Chinei, care va umple golul lasat de SUA. Este deci o ingrijorare, mai ales in SUA, ca, China va umple acest gol la nivel de lider mondial, pe care il lasa in urma SUA. Un anume domeniu in aceasta privinta sunt schimbarile climatice. Cum presedintele Trump renunta la toate angajamentele SUA asupra Acordului Climatic si China isi intensifica eforturile si intra in peisaj ca lider in negocierile despre schimbarile de clima si in implementarea masurilor. Nu se intampla acest lucru pentru ca China are o politica benigna care o face sa ii pese mai mult de planeta, ci este propriul interes, pentru ca China sufera foarte mult din cauza poluarii locale si de asemenea, din cauza consecintelor schimbarilor de clima de la nivel global. Din acest motiv, China preia conducerea si pana acum, in ceea ce priveste tehnologia, in termeni de executie a angajamentelor si de canalizare a finantelor spre reducerea emisiilor de carbon si alte cerinte ale economiilor verzi. China este lider mondial in aceste directii si SUA vor avea dificultati in a o ajunge din urma, chiar daca decid sa isi schimbe politicile in viitorul apropiat.

***

Consumul de energie creste sau scade in functie de marimea populatiei si de cat de mult se dezvolta economiile fiecarui stat. In ultimii ani, harta lumii s-a schimbat din acest punct de vedere. Se spune ca atunci cand China face schimbari, ele se resimt destul de rapid la nivel global. Iar China, dar si alte tari din regiune, consuma tot mai mult.

***

Cristina Cileacu: Am inceput interviul despre China, dar sa ne mutam spre Europa, deci vom traversa Asia Centrala si tarile din Caucaz, unde vedem ca sunt multe resurse, daca vorbim despre petrol si gaz, dar principala problema este aceeasi de mai multi ani: transportul acestor resurse spre restul lumii.

Mehmet Ogutcu: Pentru transportul de energie, ce stim acum este faptul ca cea mai mare cantitate de energie este produsa in regiuni unde cererea este neglijabila si trebuie sa fie transportata in regiuni unde centrele de consum sunt foarte puternice. Si in acest sens, cred ca principalele regiuni din lume in momentul de fata sunt China, India, alte economii asiatice si Europa, in multe feluri. Dar in Europa vedem o scadere a cererii, de aceea, desi aceasta descrestere va continua, Europa va ramane una dintre cele mai mari piete din lume pentru energie si produsele energetice si nu este o nevoie urgenta pentru Europa sa aduca petrol, gaz si alte tipuri de energie din Asia Centrala, zona Caspica, estul Mediteranei, sau Iran, Irak, via Turcia, spre Europa. Pentru ca Rusia ramane principalul furnizor de gaz natural pentru Europa si cred ca acest lucru nu se va schimba pentru mult timp de acum inainte. Apoi, Norvegia, care nu este membru UE, este un jucator important in ceea ce priveste gazul natural, in special pentru UE. Urmeaza nordul Africii, Algeria, Libia, care are probleme acum si poate in viitor, si Egipt, vor continua sa fie furnizori importanti pentru Europa. Apoi este gazul lichefiat, care aduce flexibilitate atat pentru piete, cat si pentru preturi si contractele semnate deja cu Rusia sau alti producatori in trecut. Poti construi in mai putin de un an facilitatile plutitoare pentru gazul lichefiat (n.r. statiile), care te pot ajuta sa aduci acest tip de gaz oricand ai nevoie. Iar pretul ar putea fi putin mai mare decat gazul obisnuit, dar ofera o flexibilitate uriasa si te ajuta sa negociezi afaceri mai bune cu producatorii de gaz natural. De aceea, nu vad niciun proiect imediat pentru aducerea petrolului, gazului sau altor resurse, prin condute, spre Europa, pentru ca cererea este limitata. In mod clar nu este o nevoie imediata pentru petrolul si gazul din Asia Centrala sa fie adus in Europa si pietele mari de acum, China, India, Turcia si Uniunea Europeana, au acum o abundenta de resurse, un lucru destul de semnificativ de tinut minte, pentru ca in trecut vorbeam mereu despre saracia de resurse. Acum avem o abundenta de resurse, care vin din surse variate. Cumparatorii sunt regii in piata si daca luam in calcul si SUA, care sunt un furnizor major de petrol si gaz lichefiat. In ceea ce priveste petrolul, ne asteptam ca pana in noiembrie 2019, SUA, daca lucrurile continua ca acum, vor deveni cel mai mare producator de petrol din lume si va lua rolul Arabiei Saudite care este acum cel mai mare producator din lume. La fel si in productia de gaz de sist si gradual vor creste si exporturile de gaz lichefiat. Deci sistemul energetic mondial nu va mai fi asa cum il stim de zeci de ani. Trecem intr-o era noua in care jucatorii si jocul se vor schimba, si la fel si structura pretului, tehnologiilor, finantelor. Cred ca toate companiile si guvernele trebuie sa fie pregatite pentru ceea ce urmeaza sa vedem nu doar in 2018, ci si dupa aceea. Avem o situatie energetica noua, in care, bineinteles, energia verde va deveni tot mai importanta si va inlocui treptat carbunele si alti carburanti fosili.

***

Energia verde cucereste pietele internationale. Vedem cum deserturile se transforma in parcuri fotovoltaice, campurile, marile si oceanele devin locuri in care apar tot mai multe turbine eoliene, energia geotermala este la indemana, iar exemplele de resurse regenerabile pot continua. Sunt insa si suficiente?

***

Cristina Cileacu: Vedem ca energia verde se dezvolta in tari care au deja acea abundenta de resurse despre care vorbeati. Daca este sa va dau un exemplu, Kazahstanul investeste foarte mult in dezvoltarea acestor energii verzi. Cat de sustenabila este aceasta intentie, cand vom vedea planeta folosind doar energii verzi?

Mehmet Ogutcu: Nu cred ca se va intampla in timpul vietii noastre si chiar putin mai departe de aceasta perioada. Cred ca este nevoie de orice fel de combustibil. Carbune, nu poti ignora carbunele. Da, este o sursa murdara de energie, dar nu o poti ignora. In continuare, doua treimi din economia Chinei este bazata pe carbune. Este la fel in Rusia, India, chiar si in SUA, Germania, Japonia, deci carbunele este important. Nici petrolul si gazul nu sunt de neinlocuit. Ce vreau sa spun este ca energiile regenerabile, energiile verzi, isi vor creste treptat influenta, care a pornit foarte de jos. Acum, partea de energie regenerabila la nivel mondial nu este mai mare de 7%. Chiar daca se va dubla, va fi doar 14%. Deci nu vom avea in totalitate energie verde in sistemul nostru global, dar ne indreptam spre o era unde partea de piata a acestui tip de energie va creste treptat. Probabil mai repede decat ne asteptam noi, pentru ca daca ne uitam la proiectiile facute acum 15-20 de ani, nu au prevazut ceea ce avem deja astazi. Poate va fi o etapa revolutionara in tehnologie si vom avea o tranzitie mai rapida la energiile regenerabile decat anticipam. Oricum, in cazul energiilor regenerabile, au scazut destul de mult preturile. Nu ne puteam imagina asa ceva. Dar si acest lucru este cumva perturbator, pentru ca investitorii vor dori sa stie in mod clar ce castiguri vor avea si in cat timp tehnologiile lor vor fi depasite. Daca este mai putin de 10 ani, cum pare acum situatia, – in fiecare an, din cand in cand, avem tehnologii noi care apar pentru vant, resursele geotermale si energia fotovoltaica – atunci eziti. Este ca Iphone-ul pe care il ai. Sa cumpar modelul de acum sau sa astept Iphone 11, care va aparea la un moment dat pe piata. De aceea, tehnologia joaca un rol cumva distructiv in cazul energiilor regenerabile. Dar, in termeni financiari, nu sunt dificultati. Cea mai mare parte a fondurilor deja alocate pentru industria hidrocarburilor sunt acum relocate si canalizate spre energiile regenerabile, in cantitati semnificative. De aceea, viitorul nostru va fi al energiilor regenerabile, dar fara sa uitam rolul cheie pe care carburantii fosili il joaca. Si energia nucleara de asemenea va creste treptat si va deveni raspandita in toata lumea, nu doar in pietele emergente, unde este deja. Daca ne uitam la imaginea oferita de noile tehnologii, nu mai trebuie sa investim sume de peste 20 de milioane de dolari in centrale nucleare pentru 4, 5, 6 gigawatti. Acum avem reactoare mai mici. Acesta este un alt trend. Pentru a spune acest lucru trebuie sa fii atent la tehnologie, incotro se indreapta, si nu trebuie sa investesti sume uriase de bani in proiecte impresionante, care pot deveni redundante sau depasite in urmatorii 3-5 ani.

Sectorul romanesc al Marii Negre a fost locul in care, in 2015, s-a descoperit un zacamant important de gaz. Perimetrele unde sunt aceste resurse se administreaza de diferite companii straine, de la care statul roman primeste redevente. Piata va decide daca incepe sau nu exploatarea noilor zacaminte.

***

Cristina Cileacu: Marea Neagra, pe care multi specialisti in energie o numesc „noua Mare a Nordului”. Jucatorii importanti din zona sunt Rusia si Turcia. Credeti ca daca Romania va exploata aceste resurse poate deveni de asemenea un jucator, daca ne referim la exportul de gaze macar spre Europa?

Mehmet Ogutcu: Cred ca Romania este deja un jucator important in sud-estul Europei, din multe puncte de vedere, nu doar in energie, dar si geopolitic si economic, dar si ca centru de atractii culturale. Cred ca Romania va beneficia semnificativ din recentele descoperiri din Marea Neagra, pe care le administreaza OMV si de care sunt interesate si Chevron si Exxon Mobil. Credem ca din 2019 incolo, daca proiectul merge inainte asa cum este stabilit, Romania va avea un surplus de gaz natural si poate exporta pana la 4 miliarde de metri cubi, ceea ce este semnificativ pentru regiune, in mod special in sud-estul Europei. In ceea ce priveste petrolul Romania este deja un jucator major, dar credem ca va fi si in cazul gazului natural. Asteptarile ca Marea Neagra sa devina noua „Mare a Nordului” sunt in atentia tuturor de mult timp si au fost foarte multe explorari atat in estul Marii Negre, cat si in vestul ei si spre Crimeea. Pana acum nu s-au descoperit resurse majore, de care sa vorbeasca lumea. Stim ca petrolul este acolo, la adancime mare, dar poate ca atunci cand preturile vor creste la un nivel care vor justifica acest gen de explorare, atunci poate ar putea sa aiba loc. Stim ca sunt aceste resurse in Marea Neagra, dar poate acum nu este momentul sa se bage miliarde in activitatile de explorare de acolo, in afara de zonele unde suntem siguri ca petrolul si gazele pot fi extrase, cum se intampla deja, in mod special cum am spus, in privinta gazului, in Romania.

***

Cantitatile impresionante de petrol si gaz care sunt in Orientul Mijlociu continua sa fie vulnerabile din cauza fluctuatiilor de securitate din zona. Si pentru ca lucrurile sunt legate unele de altele, nesiguranta de aici poate afecta furnizarea lor spre alte state si implicit, securitatea lor energetica, pe termen mediu si lung.

***

Cristina Cileacu: Ce spuneti de Orientul Mijlociu, pentru ca stim ca acolo sunt 48% din totalul resurselor de petrol din lume. Dar este foarte multa neliniste, ca de obicei in zona. Razboaiele din Siria si Irak nu sunt inca incheiate, am vazut ca mai recent sunt probleme si cu Iran, poate vom vedea anumite dezvoltari ale acestor evenimente, poate nu. De asemenea, tarile din Golf au probleme diplomatice inca nerezolvate. Cine va stabili preturile dupa ce aceasta situatie se va mai calma sau poate ca nu?

Mehmet Ogutcu: Orientul Mijlociu va ramane una dintre cele mai instabile zone din lume, care ameninta si securitatea noastra, ma refer la siguranta, dar si la securitatea energetica. Ne va afecta vietile, pentru ca acolo exista potential pentru dezvoltarea terorismului, care se va raspandi peste tot in lume. Cred ca riscul geopolitic principal in lumea zilelor noastre este amenintarea care se profileaza in legatura cu Iranul. Vor strange SUA si mai mult surubul in cazul Iranului, nu doar in privinta sanctiunilor, care ar putea duce la confruntari dure. Cred ca aceasta este tara pe care trebuie sa o urmarim cu foarte mare atentie, pentru ca acest lucru va tine pe loc si progresul economic al Iranului, pentru ca sanctiunile nu vor fi integral ridicate si va avea dificultati in a-si vinde produsele energetice si in atragerea de investitii mai multe in economia lor saraca in lichiditati. Ce se va intampla in Siria este de asemenea de importanta critica pentru fiecare dintre noi, in termeni de riscuri geopolitice. Iar Rusia este acum cel mai mare jucator din zona, datorita prezentei sale militare, au baze terestre si navale si sustin regimul din Damasc. Este o regiune pe care trebuie de asemenea sa o urmarim si de asemenea si criza in crestere dintre israelieni si palestinieni va fi un alt punct dur in 2018. Toate acestea vor afecta semnificativ, „jocul” energetic din regiune. Regiunea la care te referi, Orientul Mijlociu, va continua sa fie o sursa de probleme atat pentru ea insasi, cat si pentru tarile de din afara ei.