Ministerul Energiei și ANRE îl caută pe Acarul Păun vinovat de creșterea prețurilor, dar nu se uită în ograda pe care o gestionează

Zilele trecute, ministrul Energiei Sebastian Burduja, a identificat principalul vinovat pentru creșterea prețurilor pe bursa de energie, care ar fi piața cuplată europeană. Aceasta nu funcționează cum ar vrea România, Austria blochează transferul de energie ieftină dinspre Vest spre Est, iar Ungaria îi ține isonul pentru că nu investește în liniile de transport după necesitățile de consum din zona Balcanilor. Și ca această nedreptate să poată fi îndreptată, România și-a luat aliat Bulgaria și Grecia, țări în care prețul energiei electrice este la fel de mare ca în România. Mai mult, ministrul Burduja a avansat și ideea de a cere compensații Comisiei Europene pentru discriminarea la care sunt supuse țările balcanice în cazul piețelor cuplate de energie.

După descoperirea Ministerului Energiei vizavi de prețurile mari din România, o altă personalitate marcantă a decidenților din piață, respectiv președintele ANRE, George Niculescu, a identificat încă o categorie a manipulatorilor pieței, respectiv traderii și furnizorii de energie. Lăsați în plata Domnului de vreo doi ani încoace, de cand cu plafonarea prețurilor la energie și gaze, furnizorii și traderii au intrat într-un con de umbra pentru simplu motiv că rolul lor în piață a devenit unul decorativ. În lipsa concurenței, aceștia s-au mulțumit cu achizițiile de energie la prețul impus de producători (cât o fi el de mare) pentru simplu motiv că mai devreme sau mai târziu statul urmează să le acopere diferența de preț între energia contractată din piață și energia livrată consumatorilor la prețul stabilit de stat. Halal concurență!

Cu toate acestea, șeful ANRE a descoperit că traderii și furnizorii sunt Acarul Păun în piața de energie.

În pragul liberalizării pieței de energie, așteptată pentru 1 aprilie 2025, electricitatea din piață este achiziționată de companii de trading, care apoi o vând furnizorilor mai scump, majorând astfel prețul energiei plătit de consumatorii finali, susține George Niculescu, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie.

„Din partea autorităților, ne așteptam să vedem furnizori care vin să cumpere aceste cantități de energie electrică (scoase la vânzare de producători pentru anul 2025 – n.r.), pentru că este benefic ca ei să-și facă cu responsabilitate un portofoliu de achiziții, astfel încât să furnizeze clienților finali în condiții de prețuri corecte. Am observat de foarte multe ori că anumite cantități de energie scoase la vânzare de producători au fost achiziționate de traderi, nu de furnizori. Acest lucru, ulterior, va duce la o creștere de preț. Pentru că știm foarte bine că traderii, pe lângă faptul că asigură lichiditate în piața de energie, o fac cu un cost suplimentar”, a spus Niculescu, prezent la conferința Focus Energetic.

O fi având domnul președinte Niculescu date pe care noi, ziariștii de rând nu le avem, căci, după știința noastră activitatea de tradind este aproape moartă de vreo doi ani încoace. Supraimpozitarea traderilor de energie le-a tăiat acestora apetitul de a mai face afaceri în România. Pe de altă parte, chiar dacă supozițiile președintelui ANRE ar fi reale, de ce nu se întreabă cum s-a ajuns aici și care este rolul Autorității de Reglementare într-o piață liberă. Aici este de fapt cuiul lui Pepelea, că piața din România nu este liberă și nici nu se vrea a fi liberalizată începând cu anul viitor. Nimeni nu știe ce va urma după data de 1 aprilie, cand calendarul plafonării ar trebui practice să dispară. Și atunci cine este de vinaă pentru prețurile mari din piață?

Că să demontăm și afirmațiile ministrului energiei și pe cele ale președintelui ANRE spunem sus și tare că toate aceste anomalii se datorează aproape exclusiv lor. Este partial adevărat că piața europeană interconectată nu funcționează cum trebuie, dar dacă România ar avea posibilitatea să-și asigure necesarul de energie în mare măsură din producția internă ar mai sta la mâna producătorilor din Vestul Europei și la conexiunile pe care aceștia nu le au cu statele balcanice? În Bulgaria și Grecia situa’ia este diferită de a României și foarte posibil ca aceste țări să se simtă nedreptățite. Dar noi, cu un consum maxim de vreo 9000 de MW și cu capacități instalate de 18.000 de MW ce drept avem să ne plângem?