Misterele importului de energie: de ce si cum importam energie electrica?

Nu avem inca raspunsul la aceste intrebari, dar incercam sa-l gasim

Ieri seara, in intervalul de consum 17,00-19,00 consumul de energie electrica al Romaniei era putin peste 7400 MW, o scadere de circa 2000 MW fata de zilele anterioare. Productia de energie era de 6900 MW, in timp ce importul acoperea diferenta de consum. O zi cum nu se poate mai linistita. Paradoxal, desi aveam o productie buna din vant (peste 1100 MW), mixul energetic atat de mult laudat se completa cu energie din import. Se pare ca indiferent de nivelul de consum  intern, corelat ca capacitatile de productie, importul este deja o constanta, chiar una obligatorie.

Daca luam in analiza structura productiei de energie electrica din aceasta luna constatam ca doar doua componente din mixul energetic contribuie constant cu aproape aceeasi cantitate la intreg:energia nucleara si energia pe baza de hidrocarburi. Energia eoliana este firesc sa aiba oscilatii, in functie de vant. Interesant de vazut cum se comporta ceilalti producatori din celebrul mix energetic, respectiv carbunele si hidro. Niciodata in ultimii zece ani nivelul de productie al acestora nu s-a aflat la un nivel atat de scazut. Vom incerca sa explicam cum s-a ajuns aici, dar pana atunci consideram ca ar fi cazul sa analizam mai atent importul de energie al Romaniei.

Carevasazica, indiferent de nivelul consumului, stam in pozitia de importator net. De ce? Pentru ca energia din import este mai ieftina, ar spune unii. Corect, din ceea ce se vede in raportarile oficiale. Daca luam energie de la unguri, cu toate taxele de transport si ce mai include schimbul transfrontalier constatam ca in piata din Romania energie are acelasi prêt ca in Ungaria si ceva mai mult decat in Slovacia sau Cehia. Sunt tarile cu care suntem cuplati si putem sa facem comparatii. In acelasi timp cumparam energie din Ucraina si din Bulgaria, cu siguranta la un prêt mai bun decat cel din Romania.

Va veti intreba atunci de ce sa nu importam? Este ca la castraveti sau la rosii si ardei. Pai, daca noi nu suntem in stare sa ne satisfacem necesarul de consum din productia proprie este normal sa luam de la altii. Castravetii, rosiile si ardeii sunt sezoniere, energia electrica nu. Am facut aceasta comparatie pentru a ajunge in fapt la relatia comerciala pe care Romania o are in schimburile de energie electrica, care nu este sezoniera.

Cum ar fi sa ne uitam mai atent la productia de energie hidro, care in aceste zile nu depaseste in nici un caz nivelul de 2000 MW, in conditiile in care nivelul de hidraulicitate a inceput sa revina la normal. Dunarea are un debit de peste 4000 mc, nivelul lacurilor este unul aproape de parametrii normali. Mai mult, dupa topirea zapezilor hidraulicitatea va creste semnificativ. Ce motive ar avea Hidroelectrica sa nu produca in aceste conditii la nivel maxim? Dar, de unde stim noi ca nu produce? Ce se livreaza in sistemul energetic national este una, ce se livreaza in alta parte este alta.

Urmarind cu atentie diagrameleTranselectrica, pentru fiecare interval orar, am observant ca atunci cand importul creste ca volum scade,surprinzator si nejustificat (sute de MWh pe interval orar), cantitatea de energie produsa de Hidroelectrica, destinata consumului intern.

Plecand de la aceste intrebari fundamentale am vrea sa va reamintim ca au mai fost vremuri in care Hidroelectrica livra energie electrica peste granita, energie care dupa un circuit bine gandit se intorcea in Romania, evident la un alt prêt. La Portile de Fier, unde un singur grup din cele sase pare sa aiba probleme, s-ar putea produce energie suficient de multa ca sa acopere un grad mult mai ridicat dect cel in care se situeaza compania in momentul de fata (intre 1100 si maxim 2000 MW/zi). Cum ar fi ca parte din aceasta energie  sa treaca pe la sarbi si apoi pe la unguri dupa care sa vina in Romania ca energie de import? Este o ipoteza interesanta.

Din cate cunoastem Hidroelectrica este incainscrisa ca participant la HUPEX (OPCOM-ul unguresc) si are licenta valida de trading si furnizare.

Curios este ca situatia de la CEO nu a produs deranjul de care s-a speriat toata lumea, fiind inca la o productie de max.1500 MW.Nu cumva am asistat la un film horror care sa justifice importurile salvatoare? Este clarca o asemenea actiune nu se poate face decat cu participarea mai multor institutii respective Transelectrica, UNO-DEN si producatori.Sa nu uitam ca au acelasi actionar si un singur stapan: Ministerul Economiei.Atentie, nu al Energiei.

Repetam, scenariu descris mai sus nu este o noutate. S-a mai intamplat in vremea “baietilor destepti”. Nu avem inca suficiente argumente sa demonstram acest lucru, dar le vom cauta. Si daca este asa, atunci sa nu ne miram ca suntem importatori de energie electrica.