Ne place, nu ne place, energia regenerabila este singura solutie pe termen scurt de a depasi criza energetica si lipsa de capacitate a sistemului energetic national

Guvernul de la Bucuresti cauta solutii disperate de a mai adauga ceva la capacitatile de generare energie electrica ale Romaniei, constient fiind ca in situatia prelungirii razboiului ruso-ucrainean nu ne mai putem baza pe energia din import. Se apropie momentul in care fiecare tara europeana va avea ca prioritate absoluta asigurarea propriei aprovizionari, indiferent in ce conditii, fara a mai tine cont de pietele interconectate, de preturile date din schimburile transfrontaliere sau de asa zisele hub-uri aparute in Europa. Cat de curand fiecare dintre noi vom juca pe cont propriu. Asa se face ca nimeni nu mai vede carbunele ca pe o amenintare la adresa mediului, nuclearul trebuie dezvoltat cu toate riscurile de securitate asumate, iar diversificarea surselor de aprovizionare cu combustibili clasici redevine o prioritate.

Ceea ce trebuie sa intelegem in acest context de criza este faptul ca progresele facute pana acum in domeniul energiei regenerabile nu trebuiesc abandonate. In cazul Romaniei, desi aparent pare un paradox, energia regenerabila este singura sursa care ne poate garanta o aprovizionare cu energie pe termen scurt si chiar mediu. Cu totii stim asta, dar este greu s-o recunoastem.Sa ne explicam.

Oficial, Romania raporteaza o putere instalata de peste 18.000 MW, in conditiile unui consum de varf de circa 9000-9500 MW. Daca raportarea puterii este falsa, cea a consumului este reala. Si nu numai pe timp de iarna, asa cum se intampla in urma cu cativa ani, ci si pe timp de vara. Cu alte cuvinte, nu inseamna ca daca am depasit iarna in bune conditii avem ragaz sa ne pregatim pentru iarna viitoare. Dimpotriva, peste doua-trei luni avem noi cresteri de consum. Guvernului i-a scapat aceasta realitate si ia in calcul ca pana la sfarsitul anului sa reusim sa punem in functiune capacitati care sa insumeze inca vreo 500 de MW, respectiv 300 de MW la CE Oltenia si alte 200 de MW la Iernut. Daca la CE Oltenia mai avem inca posibilitatea sa reconectam niste grupuri energetice, cu conditia sa avem carbune, la Iernut in nici un caz nu vom finaliza investitia pana la sfarsitul anului. Despre Mintia nici nu mai are rost sa aducem vorba. Si mai apare o problema, de unde gaze si carbune pentru grupurile deja existente?

Iluzia ca vom construi Unitatile 3 si 4 de la Cernavoda trebuie si ea intretinuta. In cel mai optimist caz, daca ne-am apuca de maine de acest proiect, termenul de finalizare ar fi de minimum 8 ani, iar investitiile de cel putin zece miliarde de euro. De unde bani, de unde tehnologie, de unde specialisti? (In contrapartida mai bine mai cumparam niste rachete Patriot).

Si ne intoarcem la realitate. Energia regenerabila, cu toate neajunsurile ei, ramane, sau mai bine zis devine vioara intai in aceasta competitie. Avem potential si eolian si fotovoltaic asa cum avem investitori interesati sa isi aduca banii in aceasta industrie. Si, atentie, aici nu vorbim de investitii ale statului roman, ci ale unor companii private. Este adevarat, o noua explozie a investitiilor in regenerabile dau batai de cap si statului roman, respectiv companiilor pe care le gestioneaza. Transelectrica devine vioara intai in aceasta conjuncture fiind responsabila atat de integrarea in sistem a regenerabilelor cat si de realizarea echilibrlui energetic. O minte lucida, la nivel de guvern, poate insa sa rezolve si aceasta problema. Pentru companiile romanesti de servicii energetice, atatea cat au mai ramas, provocarea regenerabilelor inseamna renasterea sectorului. Si revigorarea unui business de viitor.

Este foarte adevarat, aportul major al energiei regenerabile in sistem presupune si riscuri, de la echilibrare si pana la transport si distributie. Sunt provocari pe care le putem depasi. Daca este adevarat ca in urmatorii zece ani in Romania s-ar putea instala pana la 14.000 de MW in regerabile, asa cum pretind investitorii, la un factor mediu de functionare ar urma sa beneficiem de circa 3.500 de MW. Asta nu inseamna sa renuntam brusc la carbune si gaze, nici la nuclear. Sa incepem insa cu ce ne este la indemana.