Ne pregatim sa stingem becul si sa inchidem gazele?

Incepem sa ne obisnuim cu exploziile pretului la energie si gaze in piata de profil si cel mai probabil nu vom cauta nici vinovati, asa cum s-a intamplat in iarna lui 2017, cand pretul energiei a atins pentru cateva zile nivelul de 680 de lei/MWh. Instantaneu a fost creata o comisie de ancheta, care dupa cateva luni de audieri a actorilor din piata a ajuns la cea mai elementara concluzie: furnizorii au fost de vina pentru ca nu au stiut cam sa-si aranjeze portofoliile. De data asta insa, cand varful de prêt in piata pentru ziua urmatoare a ajuns la 750 de lei/MWh, nimeni nu scoate un cuvant. Nu este nici ger, nici consum mare, nici o alta problema majora in sistemul energetic. A, sa nu gresim, s-a oprit Unitatea 1 de la Cernavoda si au iesit din sistem circa 700 de MW. Justifica acest lucru explozia pretului in piata SPOT? Partial, da. Problema este insa in alta parte.

Romania simte de ceva vreme o acuta lipsa de energie electrica produsa in sistemul national. Importam constant si pe majoritatea intervalelor orare peste 500 de MW in medie. Pe varf am atins nivelul de 1441 MWh, la limita suportabilitatii capacitatilor de interconexiune. Paradoxal insa, energia importata nu este in nici un caz mai scumpa decat cea produsa in Romania, dimpotriva, este mai ieftina. Ieri, de pilda, la ora 19,00 importam 1400 MW, la un consum de 7104 MW. Daca ne uitam pe relatia cu tarile cu care suntem interconectati constatam ca pe intreg parcursul zilei de ieri am importat din Ungaria 456 de MW. Acelasi lucru se intampla si cu o zi inainte, cand varful de import a ajuns la 1441 MW. De unde am luat diferenta de energie? Pai, din Ucraina sau Bulgaria, cel mai probabil. Cu cat? Asta nu mai stim.

Ce stim este ca lipsa de energie in piata pentru ziua urmatoare se datoreaza aproape exclusiv sistemului de generare de energie din Romania, care se screme din toate puterile sa livreze cat de cat mai aproape de consum. Dar nu poate. Marfa numita energie nu se mai prea gaseste si atunci cine o doreste trebuie sa plateasca mai mult. Culmea, parte din energie a fost oferita pe tava furnizorilor de ultima instant sub pretextul protejarii populatiei de fluctuatiile de prêt. Restul consumatorilor pot sa crape linistiti.

Asta este in teorie, caci sunt tari in Europa care depind in mare masura de importuri pentru ca nu au capacitate proprie de a-si asigura consumul. In nici o astfel de tara pretul in piata Spot nu a sarit cum a sarit in ultimele zile in Romania. Ungurii, care tot timpul erau la un prêt asemanator cu cel din Romania, au un nivel mediu de 53,4 euro/MWh, Slovacia si Cehia au 46 de euro/MWh, Serbia are 59 de euro/Mwh si exemplele pot continua. Noi, in schimb, avem 152 de euro/MWh.

Ce se intampla in Romania? Sunt tot mai multe voci care vorbesc despre o manipulare a pietei, lucru extrem de grav si invocat si in 2017, dar nedovedit. Sa nu mai spunem ca in piata de echilibrare situatia este si mai dramatica, pretul megawatului apropiindu-se de 1000 de lei pentru cei care au cazut in aceasta capcana. Adica, furnizorii concurentiali. Pentru unii muma, pentru altii ciuma, asa se poate traduce evolutia pietei de energie dupa aparitia celebrei OUG 114. Nu mai are rost sa insistam.

Pretul energiei, dincolo de efectele ce se vor propaga in economie, pare sa nu mai fie insa atat de important precum este siguranta aprovizionarii. Daca la un consum de 7000 de MW importam in medie aproape 1000 de MW ce ne facem cand atingem un consum de 10.000 de MW? Adica, cat de curand, dupa ce da frigul. Speram sa dea Domnul ploaie sa poata interveni Hidroelectrica si vant sa produca eolienele. Si daca nu va fi asa? Simplu, stingem becul. Despre blackout nu mai vorbeste nimeni, dar ne bantuie si o asemenea varianta.

Dupa 30 de ani in care nu s-a investit aproape nimic in partea de productie nici ca ne puteam astepta la altceva. Am adoptat regulile pietei libere si concurentiale, dupa care le-am blocat total, am inventat burse de energie si gaze, modalitati de tranzactionare etc, dar nu am facut nimic la baza, adica la productie. Si nici nu avem cum sa facem ceva deosebit in urmatorii 3-4 ani, ori cat de bine intentionati am fi. Preturi mari, o consecinta. Intreruperi si lipsa de competitivitate, un dezastru.

Ca sa ramanem in aceasta nota “optimista” sa amintim ca nici la gaze nu stam mai bine. Pretul gazelor romanesti tranzacţionate pe Bursa Romana de Marfuri (BRM) a ajuns in luna august la 106,8 lei pe MWh, in timp ce gazele tranzactionate la Viena s-au ieftinit pana la 56,2 de lei pe MWh. De la inceputul anului, pretul gazelor autohtone a fost in crestere, in timp ce indicele de la bursa din Viena (CEGH Front Month Index) a scazut constant.

Astfel, în ianuarie, gazele romanesti costau la bursa de la Bucuresti 92 de lei pe MWh si au ajuns in mai si iunie la 101 lei, urcand la 105 lei in iulie şsi 106,8 lei îin august. În acelasi timp, gazele tranzactionate la Viena au inceput anul la 122 de lei pe MWh si au scazut la 81 de lei in mai, 76 de lei in iunie, 63 de lei în iulie şsi 56 de lei in august.