Nu am invatat nimic din experienta realizarii Unitatilor 1 si 2 de la Cernavoda. Cu sau fara chinezi, Unitatile 3 si 4 devin legenda

Am stat putin in cumpana daca sa scriem sau nu despre solicitarea Ministerului Energiei de a renunta la negocierile cu chinezii de la China General Nuclear Power, pentru investitia in unitatile 3 si 4 de la Cernavoda. Subiectul este extrem de sensibil si credem ca merita o atentie speciala, mai ales in actualul context economic european si mondial. Chiar daca Uniunea Europeana se abtine sa dea un verdicat clar privind viitorul energeticii nucleare vedem ca pe langa noi proiecte de mare anvergura sunt in plina desfasurare. Ungurii, bulgarii sau cehii nu au absolut nici o retinere pentru a investiti in energia nucleara si partenerii lor nu sunt in nici un caz companii europene. Noi, clocim de vreo 6 ani acordul cu chinezii de la CGN cu toate ca nu am fost niciodata convinsi ca acest acord se va incheia vreodata.

Nici nu mai conteaza cati bani s-au risipit de-a lungul timpului pentru un proiect de altfel vital energeticii din Romania. Intr-un fel, decizia Ministerului Economiei este binevenita, in sensul ca rupem coada cainelui de la gard. Pe de alta parte insa era firesc ca acelasi minister (care este actionar majoritar la Nuclearelectrica) sa aiba si o alternativa privind viitorul unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda. Evident, nu are, ceea ce poate insemna ca ne-am cam luat adio de la aceasta investitie. In conditiile in care in Bulgaria si Ungaria se vor construi noi unitati nucleare, logica economica arata ca nici nu mai este rentabil sa investesti in proiecte noi, daca cele existente sunt pe o raza de cel putin 1000 de km distanta de proiectul tau. Desigur, era cu totul altceva daca noi am fi fost inaintea bulgarilor si ungurilor, mai ales ca premisele erau de partea noastra. Aveam deja o infrastructura, personal de specialitate, apa grea, uraniu si mai ales know how. Aveam, retineti, caci dupa 6 ani de la inceperea discutiilor su chinezii mai avem doar apa grea.

Apropo, apea grea pentru unitatile 3 si 4 a fost produsa la Romag Drobeta Turnu Severin cu niste costuri enorme. Se presupune ca valoarea acesteia este undeva la 1,2 miliarde de euro. Fara reactoarele 3 si 4, apa grea nu mai valoreaza nimic. Cat priveste uraniul si aici lucrurile s-au clarificat. Rezervele nationale aflate in exploatare sunt pe cale de epuizare, iar deschiderea unor noi zacaminte costa prea mult. Sa zicem ca am rezolva problema cu importurile, uraniul fiind o materie prima usor de contractat de la alti producatori.

Mai grav este ca cele cateva societati comerciale specializate in domeniul nuclear si care au supravietuit in ultimii 30 de ani printr-un miracol isi pot considera de acum inainte viitorul fara viitor. Ideea ca SN Nuclearelectrica ar putea suporta constructia unei unitati nucleare noi la Cernavoda este o iluzie absoluta. Si nu vorbim doar despre costurile care s-ar ridica la peste 4 miliarde de euro, ci despre tot cea ce implica un asemenea proiect.

Se cuvine sa amintim ca energetica nucleara in Romania a fost lovita de blestem inca de la inceputurile ei, din vremea comunismului. Pentru realizarea unitatilor 1 si 2 Romania a consumat mai mult timp si resurse decat orice alta tara din lume care si-a propus sa dezvolte energetica nucleara. Blestemul pare sa fi fost aruncat si peste unitatile 3 si 4. Pana sa analizam impactul eliminarii chinezilor din proiect consideram ca ar fi bine sa ne amintim prin cea ce am trecut in ultimii ani.

S-a inceput cu doua miliarde de euro

Sa vedem  cum se incerca rezolvarea problemei Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda, construite pe aceeasi filiera de tip CANDU, precum Unitatile 1 si 2. . In primul rand se impune sa facem precizarea ca primul studiu de fezabilitate pentru cele doua reactoare a fost facut in anul 2003 si reactualizat in anul 2005. Compania de consultanta a pornit de la o evaluare a proiectului la nivelul de 2,2 miliarde euro. Pe aceasta evaluare s-au purtat discutiile si cu cele sase companii interesate sa intre in viitoare companie de proiect (CEZ -Cehia, Electrabel-Belgia, Enel -Italia, ArcelorMittal-Galati, RWE-Germania si Iberdrola-Spania), desi specialistii romani stiau foarte bine ca, in final, lucrarile pentru unitatile respective ar putea sa coste peste 4 miliarde de euro (la vremea respectiva).

Cine acoperea diferenta? Nimeni nu a spus vreodata. Mai mult, in conditiile in care statul roman detinea 51% din compania de proiect, era evident ca si raspunderea finantarii cadea tot in carca lui. Si nu vorbim de 2,2 miliarde euro, nici de 4 miliarde, ci de mai mult. Se poate dovedi acest lucru numai daca luam in considerare cerintele privind siguranta instalatiilor, sau faptul ca tot statului ii va reveni sarcina construirii depozitului final pentru combustibilii arsi, depozit pe care Agentia Internationala pentru Energie Atomica de la Viena l-a evaluat deja la 4,2 miliarde euro, atentie, numai pentru combustibilii rezultati de la reactoarele unu si doi.

Trebuie sa facem precizarea ca la reactoarele de tip CANDU, volumele deseurilor nucleare sunt de 4 ori mai mari ca la filiera PVR, de pilda, o tehnologie folosita de francezii de la Areva pentru realizarea reactoarelor avansate de tip EPR. Asta inseamna obligatoriu ca si depozitul pentru deseuri trebuie sa fie de 4 ori mai mare.

Pentru a putea functiona cu patru grupuri energetice, centrala nucleara de la Cernavoda are nevoie obligatoriu de o hidrocentrala pentru echilibru din sistemul energetic, o hidrocentrala cu acumulare prin pompaj ce  urma sa fie construita la Tarnita-Lapustesti. Asemenea instalatii sunt capabile sa acumuleze energia disponibila in afara orelor de varf de sarcina si pe care sa o restituie in orele de varf ale sistemului energetic. Si pentru respectiva centrala exista un studiu, mai vechi insa decat studiul pentru reactoarele trei si patru, si care prin prisma valorii investitiei este clar ca nu mai este valabil. De la un miliard de euro initial se va ajunge usor la peste doua miliarde de euro.

Cursul Dunarii trebuie si el amenajat, intre Calarasi si Braila, astfel incat cele 4 reactoare ale centralei nucleare sa nu fie puse in situatia de a fi lipsite de apa necesara pentru racirea instalatiilor. Nu se stie inca ce costuri presupune o asemenea lucrare. Trecand si peste aceste obstacole, in final vor trebui facute investitii masive in linii de inalta tensiune si statii de transformare , in conditiile in care si statiile existente trebuiesc modernizate (vezi desele intreruperi ale unitatilor unu si doi ). Investitia ar reveni Transelectrica, o companie aflata insa tot in proprietatea statului.

Fara sa tina cont de toate aceste lucruri, guvernul a inceput negocierile cu China General Nuclear Power Corporation. „La Cernavoda, au fost discutii destul de dificile pentru ca este si vorba de un proiect ambitios, cu implicatii diverse. Avem nevoie si de sprijin la nivelul Comisiei Europene, pentru contractele pentru diferenta (de vanzare a energiei, n.r.) . Am reusit sa aducem aceste discutii de la un moment de blocaj in decembrie. Mai avem de lamurit un singur punct in cadrul memorandumului si il vom clarifica si pe acesta cat de curand si vom avea finalizat memorandumul, eu sper ca in doua-trei saptamani”, spunea ministrul energiei, Andrei Gerea, care dadea impresia ca negocierile cu partea chineza au intrat in linie dreapta. Bineinteles, s-a dovedit ca nu era nimic serios in memorandumul respectuv.

Ulterior s-a mai aprobat asa zise Acorduri ale Investitorilor in forma preliminara cu privire la Unitatile 3 si 4 de la CNE Cernavoda, toate fara nici un rezultat concret. Ultimul, de pilda, semnat exact in urma cu un an, a fost incheiat intre China General Nuclear Power Corporation si CGN Central and Eastern Europe Investment (RO) CO.S.A. si Societatea Nationala Nuclearelectrica. La ce ne-au folosit toate aceste acorduri?

Scurta istorie

Si pentru ca energetic nucleara in Romania a intampinat probleme inca de la lansarea programului nuclear ar fi bine sa amintim ca la 17 aprilie 1996 a fost inaugurata oficial Centrala nuclearoelectrica de la Cernavoda, prin punerea in functiune a primului reactor, fiind prima centrala de acest fel din Europa de Est. Romania a intrat astfel in clubul tarilor producatoare de energie nucleara.

Unitatea 1 utilizeaza tehnologie de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), de conceptie canadiana. Reactorul, care utilizeaza apa grea drept moderator si agent de racire, iar drept combustibil — uraniul natural, a atins prima criticitate (initierea reactiei de fisiune in lant) la 16 aprilie 1996. Lucrarile de completare a Unitatii nr.1 au fost conduse din 1991 sub directia si responsabilitatea consortiului AAC, constituit in 1990 intre ANSALDO — Italia si AECL — Canada. Cele doua societati s-au implicat in Proiectul Cernavoda inca de la inceputul anilor ’80 prin intermediul contractelor de proiectare, furnizare, transferari de tehnologie si asistenta tehnica, incheiate in acea perioada cu Ministerul Energiei din Romania. Proiectul Cernavoda constituie cea mai importanta realizare in sectorul energetic in tarile din Estul Europei si, totodata, initiativa cea mai relevanta de asistenta manageriala si tehnica din partea Occidentului pentru a asigura un nivel de securitate in sectorul nuclear conform cu normativele internationale si cu directivele AIEA Viena, se arata in comunicat.

Acordul Investitorilor de care aminteam mai sus, in forma preliminara, prevedea infiintarea societatii de proiect (JVCo) având drept scop limitat sa fie singura platforma tehnica si operationala pentru dezvoltarea ulterioara a Proiectului, dupa aprobarea si incheierea Acordului Investitorilor. “Noua companie de proiect (JVCo) va avea, la infiintare, un capital social de 90.000 lei, urmând ca prin majorare de capital sa se ajunga la echivalentul maxim de 4.080.000 EUR, cu mentinerea cotelor de participare in actionariat de 51% CGN si 49% SNN, conditionat de aprobarea si incheierea Acordului Investitorilor, respectiv a documentului final al tranzactiei asa cum este prevazut in Strategia Revizuita.

JVCo – societate pe actiuni, va fi infiintata in temeiul Legii 31/1990 privind societatile si va avea o durata initiala de 2 ani.  Data limita pentru infiintarea JVCo este de 60 de zile lucratoare de la data semnarii Acordului Investitorilor  in forma preliminara.

Potrivit SNN, acordul partilor asupra Acordului Investitorilor in forma preliminara si, implicit, aprobarea acestuia de catre Adunarea Generala a Actionarilor au reprezentat o etapa importanta din procesul de selectie lansat in anul 2014, in conformitate cu Strategia revizuita de continuare a Proiectului Unitatilor 3 si 4 CNE Cernavoda.”, comunica SN Nuclearelectrica.

Ce va urma de aici incolo, dupa disparitia iluziei “galbene?” Vom reveni.