Oficial, sistemul energetic este pregatit sa treaca iarna. Neoficial ne-a ramas sa ne rugam sa avem de unde cumpara energie si gaze

Conferinta Focus-Energetic, pe marginea pregatirii sistemului energetic pentru iarna care bate la usa, a reusit sa aduca la un loc principalii actori din piata, in frunte cu ministrul Energiei, Virgil Popescu. Concluzia generala: nu trebuie sa avem nici o emotie privind alimentarea cu energie si gaze. In cel mai rau caz, daca am ajunge la o pana de curent (ne ferim a vorbi despre blackout) in maxim 6 ore problema ar fi rezolvata. Asigurarile vin din partea sefului Dispeceratului Energetic National, care pune insa niste conditii in prealabil. Despre aceste conditii ne-am propus sa vorbim in momentul de fata.

Domnul Virgiliu Ivan, director Uno-Den, anticipa ca vom putea ajunge la un varf de consum de 10.000 de MW pe timpul iernii, motiv pentru care este esential ca “sistemele de generare pe gaze si energie termica sa functioneze la parametrii maximi”. Asta presupune ca sa aiba cu ce functiona, adica cu gaze sau carbune. Chiar daca nu a fost explicit, din declaratia domnului Ivan intelegem ca exista posibilitatea ca vioara intai a sistemului energetic sa fie tocmai productia pe baza de gaze si carbune, adica cele mai poluatoare sisteme de generare. In ecuatia mixului energetic aceasta forma de generare a energiei este de ceva ani incoace undeva pe pozitia a patra, dupa hidro, nuclear si regenerabile. Brusc, devine esentiala? Pai, hai sa vedem de ce.

La un consum de 10.000 de MW capacitatile de generare ar putea atinge un maxim de productie de vreo 8.000 de MW, in cel mai fericit caz. Aici apar doua mari necunoscute: asigurarea cu combustibil, respectiv apa vant, precum si capacitatea de rezilienta a sistemului. Un consum de varf de 10.000 de MW pe parcursul a catorva zile pare suportabil cu aportul energiei din import. Pe o perioada mai lunga de timp insa, vulnerabilitatea sistemului este mai mult decat evidenta.

Am primit asigurari din partea autoritatilor precum si de la reprezentantii celor mai mari producatori ca ar exista resurse pentru a asigura functionalitatea sistemului la consumurile de varf. Astfel, depozitele de gaze sunt pline in proportie de 75% (nici ca se mai umple pana la limita), apa in baraje este la un nivel de 70% iar carbunele pentru CE Oltenia ar asigura functionarea grupurilor in momente de varf. In realitate chiar si in conditiile unei mai bune aprovizionari a stocurilor nu avem nici o siguranta, daca aprovizionarea cu gaze din import ar fi blocata. Din informatiile noastre deja au aparut probleme la achizitia de gaze. Nu intamplator, Engie Romania refuza sa mai joace rolul de furnizor de ultima instanta. Tocmai pentru ca nu are de unde cumpara gaze. Contractele de rezervare de capacitate pe principalele puncte de interconexiune se fac pentru o singura luna, ceea ce denota ca luam gaze cu taraita, ca in povestea cu gospodarul bun care isi face vara sanie si iarna car. Noi nu am urmat insa exemplul bunului gospodar.

Cat priveste apa si carbunele si aici ne furam caciula. Productia Hiroelectica depinde a apa din Dunare si de pe raurile interioare si de abia apoi de rezerva din lacuri. Din punctul de vedere al hidraulicitatii nu stam deloc bine, ca este seceta. Apoi, in perioade de ger apa ingheata si este tot mai greu de uzinat. Aceeasi situatie este si in cazul carbunelui, care este mult mai greu de exploatat iarna.

De la material prima pentru mixul energetic sa trecem la capacitatea reala a sistemului energetic, despre care Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie spune ca ar fi de 14.000 de MW. In urma cu vreo 5 ani ea se prezenta astfel:

– Hidroelectrica, cea mai performanta companie din piata de energie electrica, are o capacitate instalata de 6382 MW. La modul ideal, cand nivelul hidraulicitatii este cel prognozat atat pe Dunare cat si pe raurile interioare sau in lacurile de acumulare, Hidroelectrica poate atinge un varf de productie de 3500-4000 MW. De prea putine ori se intampla insa acest lucru si nu mai mult de cateva ore, in cel mai bun caz zile. In realitate, Hidroelectrica poate miza pe o medie de 2000-2500 MW, rolul ei de baza fiind asigurarea serviciilor de sistem (vom reveni cu declaratiile domnului Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica);

Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producator din Romania, cu o putere instalata de 3240 MW, poate produce la varf, de asemenea in conditiii ideale, 2900 MW, nu mai mult de cateva zile insa. Nu tine de o eventuala lipsa a carbunelui, ci de conditii tehnice efectiv. Dincolo insa de productia de varf, conducerea CE Oltenia estimeaza ca o productie medie si constanta s-ar situa undeva la 1650-1700 MW.

Nuclearelectrica, care are o putere instalata in cele doua unitati nucleare, de 1400 MW, este producatorul cu cea mai mare constanta. Cu exceptia perioadelor de oprire a unuia sau altuia dintre reactoare pentru reviziile specifice, sau in cazul unor incidente, Centrala nucleara de la Cernavoda produce in banda cantitatea de energie pentru care a fost proiectata, fara a fi influentata de factori externi, cum se intampla in hidro, carbune sau vant.

Energia eoliana, care din punct de vedere al capacitatii instalate rivalizeaza cu cei mai mari producatori (aproximativ 5000 MW) a fost acceptata cu mare greutate in sistemul energetic, datorita dependentei de conditiile meteorologice, se confrunta cu mari probleme din pricina blocajului aparut in vanzarea ceritficatelor verzi. Aportul acestui tip de energie la totalul energiei electrice produse in Romania este greu de cuantificat si mai ales de apreciat. Sunt zile in care energia regenerabila (incluzand aici si fotovoltaicele) depaseste 2000 MW productie, dar sunt zile in care vorbim si de cate zeci de MW. Cu toate acestea, procentual vorbind, energia regenerabila are un aport mediu anual de circa 10-15 % sau chiar peste, in totalul energiei electrice produse in Romania.

Urmeaza apoi cele doua centrale apartinand celor doi mari producatori de gaze din Romania (Romgaz si Petrom), respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, care contribuie si ele cu circa 400, respectiv 800 MW la sistemul energetic. La acestea se adauga capacitatile de productie ale ELCEN si cele cateva centrale ramase in functiune (in cogenerare), cu un aport de circa alte 2000 MW.

Astazi situatia este cu totul alta. Pes curt, Hidroelectrica ar putea produce pet imp de iarna pentru un termen scurt circa 3000 de MW. CE Oltenia se poate apropia de 2000 de MW, Nuclearelectrica ramane constanta la 1400 de MW, iar hidrocarburile in cel mai bun caz s-ar apropia de 2000 de MW. Pentru toate conditionalitatea este clara: sa aiba material prima. In cazul energiei eoliene nu s-a schimbat aproape nimic, deci ne-am mai putea baza pe vreo 1500 de MW in anumite zile. Una peste alta vorbim, in cel mai bun caz, de vreo 8.000 de MW. Diferenta, evident, trebuie acoperita din import. Marea realizare a Romaniei este ca si-a crescut capacitatea de import la vreo 3.000 de MW. Acuma problema este de unde luam aceasta energie, caci penuria este valabila pentru intreaga Europa si in mod special in zona balcanilor. Cu alte cuvinte sa ne rugam Celui de sus sa avem iarna blanda si mai ales scurta. Cu acest “optimism” real autoritatile se pot culca linistite. Consumatorii din Romania, nu!