Opiniile specialistilor: Scurta radiografie a dezastrului din SEN

Platforma de analiza si dezbateri Energy-Center.ro isi propune sa gazduiasca opiniile secialistilor din domeniul energetic, pe marginea situatiei la care s-a ajuns dupa 22 de ani de reformare. In fata unor provocari imense, in lipsa investitiilor majore, a crizei de resurse, Romania nu mai poate amana deciziile ce vizeaza o strategie pe termen lung, in consonanta cu reglementarile la nivel european. Astazi prezentam o radiografie a Sistemului, in viziunea domnului doctor inginer Rodin Traicu, fost presedinte al Regiei Autonome de Activitati Nucleare.

Situatia dezastruoasa a SEN se datoreaza existentei a doi factori:

– predilectia pentru furt a unor oameni vremelnic aflati in functii de autoritate publica, care sunt gata sa-si vanda sufletul si tara pentru imbogatirea personala si a grupurilor din care fac parte partidele aflate la putere;

– cadrul ideal creat acestora de comisia de la Bruxelles in vederea asa zisei liberalizari a pietei de energie, in ciuda inexistentei conditiilor de piata concurentiala; avem un singur producator-statul, care nu poate concura cu sine insusi, la care se adauga complementaritatea si nu concurenta in consumul energiilor produse din surse hidro, termo sau nuclear.

La presiunea Comisiei a aparut nu concurenta libera, ci Institutia “Traderilor” de energie, intermediari care au posibilitatea sa cumpere ieftin si sa vanda scump (de multe ori firmelor cu capital de stat), in special energie hidro si nucleara. De la acestia a cumparat energie inclusiv Transelectrica, pentru servicii de sistem la preturi uluitor de mari.

Existenta acestei structuri parazitare a SEN era cunoscuta incepand din anul 2005 . Fondul Monetar International, care a monitorizat permanent Romania ( din 2009 Fondul a devenit deosebit de exigent avand in vedere acordul de imprumut), descopera abia in 2011 aceasta grava scurgere de venituri ale statului roman, care nu este deloc intamplatoare.

Era nevoie de un scenariu care sa motiveze impingerea in mainile capitalului strain a unor intrepinderi foarte rentabile din domeniul energiei, iar agentii de vanzare au fost FMI, Banca Mondiala, Comisia de la Bruxelles – aparatoarea concurentei loaiale in afaceri.

Hidrocentralele constituie cel mai profitabil segment de producere al energiei (dupa ce au fost amortizate costurile de investitii, cum sunt cele din Romania). Ele sunt un monopol natural, amplasamentele hidroenergetice favorabile sunt parte a acestei tari, dar valorificarea lor se face cu eforturi financiare si umane uriase, deci ele sunt si trebuie sa ramana ale celor ce au facut aceste sacrificii, adica ale romanilor si nu ale capitalului strain.

FMI, BM si ceilalti demolatori ai energeticii romanesti au nevoie sa arate ca statul roman este incapabil si incompetent ca administrator al acestor companii, dar si corupt, furandu-si propriul popor prin vanzarea energiei ieftine”baietilor destepti”, iar salvarea acestuia (a poporului) ar aduce-o ei , nu prin distrugerea filierei de hoti, ci prin instrainarea producatorilor de energie eficienti, la preturi mici ,in timp de criza, cand nu exista o apetenta reala pentru achizitii si investitii in piata.

O alta tradare a intereselor nationale este listarea pe BVB a pachetului de 15% din actiunile Companiei Nationale de Transport a Energiei Electrice (Transelectrica), care a deschis sirul celor sase vanzari pe care statul le va face anul acesta pe piata de capital.

Considerat de majoritatea analistilor economici un pas gresit, facut intr-un moment in care volumul de lichiditati in piata si interesul investitorilor sunt la pamant, acest gest reprezinta chintesenta incompetentei si tradarii de tara a acestui guvern.

De retinut, in acest context, numirile in CA Transelectica, a consilierilor ministrului Lucian Bode, persoane cu probleme financiare si de o moralitate mai mult decat indoielnica, pastrarea in CA a demisonarului razgandit Hahaianu (omul lui Pinalti), demis de premierul Ungureanu, toti foarte „competenti si buni specialisti”, in domenii ca ziaristica, arhitectura, informatica etc).

Cine ar fi investitorii strategici care ar urma sa salveze Transelectrica – altfel una dintre cele mai profitabile companii din Romania ?

Principalii interesati ar fi speculantii pe bursa (care vor cumpara actiuni ieftine, in speranta ca pretul lor va creste, companiile energetice europene, care doresc o prezenta in AGA si apoi controlul, pentru a influenta hotarari importante in sector. Drept exemplu putem da exportul de energie electrica, care poate deveni defavorabil consumatorilor autohtoni, facand neatractive investitii in sectorul de prelucrare, materiale de constructii, metalurgie, demoland la propiu ce a mai ramas din industria romaneasca.

In paralel cu listarea la Bursa, directorul companiei a anuntat un program investitional pe 2012, in valoare de 600 milioane lei, dupa ce anul trecut investitiile au fost de 290 milioane lei; bani pe care statul ii investeste, iar speculantii pe bursa ii iau pe nimic, dupa prima zi de tranzactionare actiunile scazand deja cu 5%.

Teoretic, Ministerul Economiei (MECMA) va declara listarea TEL un succes, daca se vor lista minim 70% din actiunile scoase pe bursa. Insa nu acesta este “succesul “ adevarat. Daca pretul scazut la care se vand actiunile unei companii sigur profitabile si care detine un monopol de stat, poate fi astfel catalogat, acest lucru poate fi numit simplu: culmea dementei destructive in SEN.

In acelasi timp nu se spune nimic despre Termoelectrica, societate pe pierdere permanenta, nu se aminteste nimic de marile “succesuri” ale parteneriatelor public-private pentru DOICESTI, BRAILA , GALATI, BORZESTI, nu se spune nimic despre Programul de modernizare si de mediu de la MINTIA si PAROSENI– care nu s-au facut si baltesc in continuare din lipsa de finantare- dar, mai ales, stralucitorul succes obtinut cu investitia de la Blocurile 3 si 4 de la CERNAVODA, unde investitorii s-au retras dintr-o societate gata constituita – ENERGONUCLEAR – si nici nu mai revin, guvernul marind pentru a treia oara termenul de depunere a intentiilor de ofertare.

Pentru Unitatile 3 si 4, la care RAAN –ul produce apa grea cu 2050 de lei/kg, adica aproximativ 700 $, cand pe piata mondiala pretul mediu oscileaza in jurul a 180 $, s-a ajuns acum sa se mai ceara producerea unor cantitati de rezerva (cea necesara fiind produsa), si care sa fie finantata din nu se stie ce capitol bugetar. De mentionat ca RAAN are datorii de 123 milioane de euro la stat, la banci si la furnizorii de produse si servicii si nici o investitie pe mediu incheiata.

Pe acestea de ce nu le privatizeaza Guvernul, FMI, BM si Comisia de la Bruxelles, ca sa le rentabilizeze?

Dr. ing. RODIN TRAICU

Ministerul Economiei