Paradoxul CE Oltenia:functioneaza in pierdere, nu este in insolventa, este cu platile la zi si vrea sa investeasca in doua grupuri de 500 de MW si in parcuri eoliene
De vreo doi ani incoace, ori de cate ori se aduce vorba despre situatia celui mai mare producator de energie electrica pe baza de carbune, CE Oltenia, problema aflata in suspans tine de achizitia certificatelor de emisii de CO2. De la o valoare de 6-7 euro/certificat de emisii, inregistrata in urma cu 5-6 ani s-a ajuns la 28 euro/certificat, ceea ce face ca producatorii pe baza de carbune de oriunde din Europa sa nu mai poata fi competitivi in piata de energie. Si se pare ca tendinta de crestere a pretului certificatelor de emisii este una constanta. Cu toate acestea, putine tari europene isi permit sa renunte la acest tip de energie in urmatorii ani, iar cele care sunt mai vizionare au inceput déjà sa inlocuiasca grupurile pe carbune cu grupuri pe gaze.
Ce face Complexul Energetic Oltenia in aceasta situatie? In primul rand inregistreaza pierderi. Anul trecut, spre exemplu, pierderile companiei au fost de peste un miliard de lei. Nu stim inca la ce nivel se vor ridica pierderile in 2019. Cert este ca fara aportul energiei produse de CE Oltenia in sistemul energetic, acesta ar crapa. Carevasazica se cauta solutii, cea mai la indemana fiind aceea a unei scheme de sprijin prin intermediul careia CE Oltenia sa-si poata achita contravaloarea certificatelor pentru acest an, astfel incat sa-i mai ramana bani si pentru alte investitii, cum ar fi cele in dezvoltarea a doua grupuri pe gaze, de 500 de MW, la Turceni si Rovinari. Din pacate, o asemenea schema de sprijin nu poate fi aplicata fara acceptul Comisiei Europene. Sunt slabe sanse ca acest lucru sa se intample, dar merita incercat.
Sa revenim. Presedintele directoratului CE Oltenia, Sorin Boza, declara ieri ca povara certificatelor de emisii in 2018 a fost echivalenta cu circa 49% din cifra de afaceri a societatii. Pentru 2019 se estimeaza ca aceasta povara va fi de peste 51% din cifra de afaceri, din cauza cresterii pretului certificatelor. In bani, acest lucru se traduce printr-un efort financiar de 1, 45 miliarde lei in 2018, respectiv 1, 6 miliarde lei in 2019. Cum sa mai faci profit in conditiile astea?
Teoretic si practic, pretul certificatelor de emisii se regaseste in pretul final al energiei electrice pe care Complexul Energetic Oltenia o vinde in piata. Mai mult decat atat, acest prêt este considerat adesea ca un prêt marginal dupa care se orienteaza si ceilalti producatori de energie electrica din Romania. Nu este in intentia noastra sa dam vina pe CE Oltenia pentru cresterea pretului in piata Spot, de pilda. Dar, cum aportul companiei la productia nationala de energie este in medie undeva la 25 %, iar pet imp de iarna trece de 30%, este cert ca energia produsa de CE Oltenia cam da tonul de prêt si pentru alti producatori.
In aceasta primavara, pentru a plati toate certificatele de emisii aferente anului trecut, CE Oltenia a contractat credite de 500 de milioane de euro de la sase banci. In aceste conditii ne intrebam daca societatea mai poate lua si alte credite pentru construirea a doua grupuri pe gaze sau pentru achizitia unor parcuri eoliene. Sorin Boza este foarte optimist si este convins ca pana in 2022, cand vor incepe primele lucrari la Unitatea 1 de la Cernavoda, grupurile noi pe gaze vor deveni functionale. Cica se fac déjà studiile. Nu impartasim optimismul domnului Sorin Boza, dar ne-am bucura sa aiba dreptate. Totusi, Sorin Boza trage sperante din alta parte.
Complexul Energetic Oltenia a finalizat un document pe care il va trimite pentru aprobare Comisiei Europene si care prevede o schema de sprijin pentru ca producatorul de energie sa-si poata plati certificatele de emisii aferente acestui an, a declarat pentru AGERPRES, Sorin Boza, directorul general al companiei.
Intrebat ce prevede aceasta schema si daca este vorba despre piata de capacitate, el a sustinut: “Este un document secret. Piata de capacitate nu intra pe schema de ajutor. Nu pot sa spun mai multe, este deocamdata un document confidential. Ca nicio idee, nu pot sa spun nimic. Este un document confidential pentru ca asa trebuie sa fie momentan. Pentru ca acest document contine multe informatii care nu trebuie sa fie publice”.
De asemenea, intrebat de ce are nevoie CE Oltenia de ajutor de stat, el a raspuns: “Nu este vorba de ajutor de stat, ci de o schema de sprijin”. Schema de sprijin este echivalentul unui acord-cadru prin care poate fi acordat ajutor de stat mai multor companii.
In aprilie, Doru Visan, secretar de stat in Ministerul Energiei, declara ca producatorul de energie pe carbune ar fi intrat in insolventa daca nu ar fi putut lua creditul pentru plata certificatelor de emisii si in acest moment compania este foarte vulnerabila la noi scumpiri ale certificatelor si la impredictibilitatea pietei, astfel ca Guvernul vrea sa notifice la Bruxelles o schema de sprijin pentru urmatorii ani.
“Ca atare, conform memorandumului aprobat in Guvern, care prevedea ca prima masura acest credit, iar, ca a doua masura, vom creiona o schema pe care o vom notifica Comisiei Europene, potrivit careia, pentru o perioada de patru-cinci ani, diferenta pe care piata nu o internalizeaza sa fie o schema de sprijin”, a aratat Visan
Paradoxul e cum conducerea CEO n-a fost data afara pana acum pentru prostiile astea. A fost clar ca pretul CO2 va fi cel putin dublu dupa reformele pietei de CO2. Aparent doar CEO n-a stiut. Scopul e falimentul carbunelui pana in 2030 in toata Europa. Care scapa vor fi doar pe piete de capacitate sau sezonieri cele foarte eficiente. Nu-i un secret si pana la urma asta ne dorim. Doar pentru CEO asta pare a fi o noutate.
Termocentralele din Germania au obtiuni pe futures si pentru 2021 la preturi sub 15 euro.(nu gasesc articolele unde se discuta). Probabil au si pana in 2025 la preturi bune. E adevarat ca indutria lor si termocentrale au multe contracte pe termen lung si isi permit sa blocheze pretul pe cativa ani dar si CEO putea macar pentru un an,doi sa isi asigure un pret decent. I-a prins cu chilotii in vine. (n-am alta expresie mai buna).
Germania va inchide reactoare de 10GW, Belgia probabil inca 6GW. Mai sunt cateva si prin alte tari care se vor inchide si presine pe CO2 va fi enorma. Asta si cu scaderea nr de permise alocate gratis garantat vad duce tona de CO2 peste 50 de euro in cativa ani. (maxim 2025 dar probabil mult mai devreme) Iar peste 60 de euro termocentralele pe gaze cu ciclu dublu bat la pret si cele mai eficiente termocentrale pe carbune in UE. CEO n-are nici o sansa fara ajutoare.
Piata de capacitate e singura solutie si ar trebui sa se miste mai repede.
Foarte interesant comentariu, felicitari.
Dar, in loc de tot felul de ajutoare, secrete sau nu – care pana la urma inseamna tot bani – n-ar fi mai inteleapta cheltuirea acelor bani pentru constructia unor unitati CCGT (ca exemplu dat chiar de dvs.).
Altfel, povestea asta cu ajutoarele imi aminteste atat de-o vorba din batrani – lungeste, Doamne, boala, pana s-o coace poama – cat si de o pilda dintr-o carte celebra de management. Povestea taietorului de lemne care trudea din greu de dimineata pana seara, pentru ca avea atat de multe lemne de taiat incat n-avea timp sa-si ascuta toporul…
Prin ajutoare eu ma refeream doar la o piata de capacitate care e totusi un ajutor dat mai mult pietei decat unui producator anume.
Vrem nu vrem vom avea nevoie de CEO inca un deceniu. Va trebui sa inchidem reactorul 1 pentru ~2 ani prin 2026. Seceta ramane un risk permanent pt noi si avem nevoie de carbune pentru un an cu seceta mare.
O sa fie cateva unitati noi de CCGT. Romgaz in 2020 termina una de 430MW. Sigur vor mai face una identica(decizia va fi luata pana la final de an). Petromidia face unu mai mica (~100MW) in cadrul rafinariei. Mai erau cateva stiri dar nimic concret. Si CEO va trece 300MW pe gaz la Craiova II.
Cu ce gaze avem confirmate in Marea Neagra probabil mai puteam contrui inca 800MW-1200MW de CCGT. Dar sa nu uitam ca varful de productie pentru acele gaze va fi dupa 2025 deci pana atunci orice CCGT noua inseamna import de gaze.