Pericolul nu a trecut, criza preturilor la energie si gaze nu poate fi depasita fara un nou model de piata. Risipa banilor publici trebuie sa fie stopata.

In urma cu un an, cand preturile la energie si gaze au naucit intreaga Europa, s-a pus la un moment dat problema schimbarii modelului de piata libera. Era cat se poate de evident ca in contextual rzaboiului din Ucraina si a unei viitoare crize energetice generate in primul rand de restrictionarea aprovizionarii cu gaze din Rusia, piata concurentiala europeana de energie si gaze nu mai putea functiona adaptata noilor realitati. Din frica, din nestiinta sau pur si simplu din oportunitate, fiecara tara europeana a inceput sa intervina in piata fie prin plafonarea preturilor, fie prin compensare sau alte parghii inventate pe moment. Cert este ca s-a renuntat la ideea remodelarii pietei pentru o perioada nedefinita. Iarna blanda din Europa ne-a ajutat sa trecem cu bine din punctul de vedere al aprovizionarii si scenariile care anticipau o criza profunda nu s-au adeverit. Singur, sa nu zicem hop!, pana nu sarim santul. Cert este ca bruma aia de piata concurentiala care a mai ramas a inceput sa-si faca simtite efectele si in consecinta peste tot in Europa bursele de energie si gaze indica o scadere a preturilor si chiar o apropiere a lor la nivelul de dinaintea exploziei. Ce ne facem insa, caci masurile de plafonare a preturilor adoptate de catre toate tarile europene se dovedesc perdante in momentul de fata, cand pretul de pe burse este sub cel plafonat. Se impune, daca situatia va persista, masuri de renuntare la subventii si plafonari/compensari si, foarte probabil, intoarcerea la piata libera. La care model de piata, ne intrebam, caci cel vechi s-a dovedit depasit. In cautarea acestui nou model de piata reamintim o analiza publicata de Energy-Center.ro in luna februarie a anului trecut, care identifica solutii pentru depasirea crizei, fara eforturi financiare enorme din partea statelor. Analiza apartine domnului Gabriel Dumitrascu si este valabila inclusive in momentul de fata.

 Plafonarea pretului la producator si pe lantul comercial, pana la consumatorul final, solutia de gestionare a pretului la consumatorul final

Este o realitate de netagaduit ca nu mai exista nicio legatura intre costul de productie al energiei si pretul energiei la consumator. Plafonarea pretului la producator trebuie sa tina cont de costul de productie diferit, care depinde  de resursa energetica primara folosita si de tehnologia utilizata.

Pornind de la specificul pietei de productie electroenergetica, caracterizata de existenta societatilor cu monosursa primara, dar si de ponderea fiecarui producator la structura de productie, se pot stabili cantitatile care revin fiecarul producator pentru a acoperi curba de cerere in perioada vizata de interventie.

Pentru aceasta perioada de interventie se va stabili de catre fiecare producator  o structura de cost, pe baza situatiilor financiare la 9 luni din 2021(inainte de explozia preturilor) si a costurilor justificabile, oportune si anticipate pentru aceasta perioada. Costurile justificabile vor include, pe langa costurile operationale si costurile cu amortizarea, cerificate CO2,o cota de dezvoltare de 5% si o cota de profit de 10%. In baza costurilor justificate si a cantitatii de energie care-i revine pentru acoperirea curbei de cerere, producatorul propune un pret specific de productie

Costurile justificate si propunerea de pret specific de productie vor fi inaintate catre ANRE pentru verificare si avizare a costului specific de productie propus.

Aceeasi metodologie este aplicata anual de catre ANRE producatorilor de energie termica pentru stabilire pretului specific de vanzare a energiei termice catre SACET.

Producatorii vor avea costuri specifice de productie aprobate de ANRE diferite.

Azi, Hidroelectrica are un cost de productie de aprox. 105 lei/MWh, Nuclearelectrica de aprox. 185 lei/MWh, CEO de aprox. 500 lei/MWh.

Aceasta este cea mai drastica plafonare a pretului la producator posibila, fara a perturba procesele  intrinseci ale producatorului si a pune in pericol continuitatea activitatii.

Doar plafonarea pretului la producator are o influenta nesemnificativa asupra pretului suportat de consumatorul final, pentru ca mecanismele comerciale ale modelului actual de piata a energiei inchid acoperirea curbei de consum la pretului celui mai scump producator.

Pentru a propaga efectul plafonarii pretului la producator, trebuie intervenit si in mecanismul comercial dintre producator si furnizor, cat si intre furnizor si clientul final.

Prin urmare,

Producatorul are obligatia sa puna toata cantitatea de energie disponibila la tranzactionare pe pietele centralizate, la un pret egal cu costul specific de productie.

Producatorii au obligati ca cel putin 80% din cantitatea contractata sa fie pe piata contractelor la termen.

Toate licitatile vor fi “blind”. Vanzatorii anomizati vor oferta pentru fiecare slot/perioada cantitatile de energie disponibile. Cumparatorii anomizati vor introduce cererei de cumparare a cantitatilor de energie pentru fiecare slot/perioada. Piata se inchide in punctul unde cererea cantitativa  se intersecteaza cu oferta cantitativa. Cantitatea contractata de fiecare vanzator/cumparator se formeaza prin alocarea pro-rata, raportand  cantitatea ofertata la cantitatea la care s-a inchis piata. Pretul pe MWh de vanzare-cumparare se formeaza isumand cantitatea contractata de fiecare vanzator inmultita cu pretul specific de productie si impartita la cantitatea la care s-a inchis piata.

Mecanismul descris mai sus compenseaza lipsa productiei dintr-un mix de surse primare de productie la producatori si implicit un pret rezultat din mixul la producator si translateaza formarea acestui mix in pietele centralizate, care vor oferi un pret de referinta rezultat dintr-o producție agregata, bazata pe un mix de surse prima…Se pot introduce contracte CfD( contracte pe diferenta) pentru a oferi o garantia ca pretul obtinut de fiecare producator este egal cu pretul specific de productie.

Furnizorii, in relatia comerciala cu clientii finali, nu pot practica preturi mai mari decat suma rezultata din insumarea pretului de achizitie conform pct.3, costuri de transport si distributie(reglementate), costuri de furnizare justificabile, o rata de profit de 5%, la care se adauga taxe si contributii legale.

Venitul obtinut din revanzarea energiei achizitionata conform pct.3 pe pietele centralizate se impoziteaza cu 90%.

Avantaje

1. Prin aplicarea mecanismului integrat se obtine cel mai mic pret la consumatorul final, in conditii de acoperire a costurilor si obtinere de profit intr-o marje rezonabila pe tot lantul producator-furnizor.

Pentru stat se obtine eficienta la cel mai mic cost, fara a denatura concurenta din piata pe segmentele specifice.

2. Garantand un pret, peste cel de productie si o marje de profit rezonabil nu sunt afectate deciziile de investire in noi tehnologii sau dezvoltarea de noi capacitati.
3. Sunt stimulati producatorii sa-si mentina capacitatile de productie si chiar sa redeschida capacitati aflate in conservare.

4.Nu discrimineaza intre tipurile de consumatori.

5. Se atig obiectivele de suportabilitate a pretului la consumatorii casnici si mentinere a competitivitatii economice.
6. Se intrunesc conditiile economice pentru mentinerea continuitatii in SEN, in conditii de securitate energetica.
7. Se recupleaza pretul de tranzactionare cu fundamentul economic suport (rezonabil)
8. Dispare sentimentul de lipsa de energie al furnizorilor care trebuie sa cumpere, indiferent de pret, pentru a onora contractele de furnizare.

Obs.

1. Masurile de plafonare a pretului actioneaza doar asupra pretului energiei active. Celelalte componente referitoare la transport, distributie, cogenerare, certificate verzi, accize, TVA trebuie sa faca subiectul unor analize si decizii de plafonare/ inghetare/ diminuare/ anulare, toate fiind componente reglementate.

2. Nu se mai justifica mentinerea bonusarii capacitatilor din surse regenerabile prin sistemul de cerificate verzi. Pretul energiei este de cel putin doua ori mai mare decat pragul de pret de la care acestea sunt rentabile economic.
3. Se impune pe termen de 9 luni diminuarea TVA pentru toti consumatorii.
4. Se impune ca bonusul de cogenerare sa fie utilizat doar pentru investitii noi. In ultimii 10 ani bonsul de cogenerare a fost acordat proportional si unitatilor a caror randamente au fost sub 85%, dar nu a fost folosit pentru retehnologizari sau investitii in capacitati noi.